640 matches
-
ni se spune, ia aspectul interesului practic: "...Aveam conștiința (în care se reflectau și imperativele opiniei publice) că totul era în regulă" (idem, p. 108). Complexul ridicolului se hrănește și din teama refuzului virtual, provenit din nepotrivirea de vârstă. Chiar cochetăria și amabilitățile Adelei sunt socotite, de cazuistul intelectual, concesii față de vârsta sa înaintată: "Cochetarea ei, concesiile ei nu sunt mai degrabă un semn că te consideră scos din circulație?" Exprimarea apăsat colocvială ține de aceeași plăcere a autopedepsirii discreditatoare. Nepotrivirea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
m-ar interesa să le citesc, în privința asta ești însă inflexibilă. Dacă nu voi face de unul singur investigații, nu voi cunoaște niciodată nimic din versurile tale. Mă întrebi dacă m-am plictisit. Nu știu dacă în vocea ta e cochetărie sau chiar îngrijorare. O iau drept cochetărie și-ți răspund brutal: "M-ai plictisit de moarte." Apoi încep să râd, în timp ce tu cred că doar zâmbești, cu o bucată de măr umflîndu-ți obrazul dinspre mine. Zi mai departe, fir-ai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
asta ești însă inflexibilă. Dacă nu voi face de unul singur investigații, nu voi cunoaște niciodată nimic din versurile tale. Mă întrebi dacă m-am plictisit. Nu știu dacă în vocea ta e cochetărie sau chiar îngrijorare. O iau drept cochetărie și-ți răspund brutal: "M-ai plictisit de moarte." Apoi încep să râd, în timp ce tu cred că doar zâmbești, cu o bucată de măr umflîndu-ți obrazul dinspre mine. Zi mai departe, fir-ai să fii. Încetul cu încetul amorțeala aceea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
plină de efuziune și, de aceea, asexuală, cum fusese în momentele când gângurea: „ah, ce minunat!“. Dezbrăcată, îmi mângâia obrajii și murmura - „Ah, dragul meu, micuțule!“ - cu un glăscior sonor și gingaș de copil. Această gingășie, nu, nu plină de cochetărie, ci izvorâtă din suflet, mă mustra parcă, împiedicându-mă să-mi etalez ceea ce se cheamă nerușinare. Un nume greșit de altfel pentru ceea ce voiam eu, căci farmecul cel mai mare și ardent al viciului uman este depășirea rușinii, iar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
fiecare se detașa din șir și trecea pe lângă noi, în drumul lui. Nelly era așezată alături de mine. Avea gâtul cam strâmb, însă când și când, cu zâmbetul ei neîntrerupt și cu ochii ei alungiți, reușea să transforme această diformitate în cochetărie. Și pentru că, probabil, în capul meu votca juca bine, o sărutam fără să mă mai gândesc că ne văd trecătorii. Nelly avea un obicei neplăcut: în timp ce îmi lipeam buzele de gura ei umedă, rece și strânsă bine, mormăia pe nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
schițe succesive, din tușe suprapuse, iar adevărata Ioana rezultă în urma intervenției cititorilor. Cu toate că Sandu dă tot timpul asigurări că iubita lui îi este egală, că aceasta l-a ajutat să-și desăvârșească educația, însuși faptul de a fi femeie, micile cochetării sau reacțiile neprevăzute o transformă într-o ființă subalternă prin modalitatea prezentării acestei condiții umane în roman. În comparație cu Irina, Ioana suferă de un fragmentarism mai nuanțat. Chiar dacă are trăiri contradictorii, Ioana va primi o voce proprie, conversațiile cu ea ocupă
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
să treacă(...)M-a așteptat înainte de a-mi cunoaște chipul. Este fantastic ce lipsită de realitate e mintea ei. Existam pentru ea ca o fantomă. O impresionase cele ce scrisesem, cu toate că porneam de la o experiență pe care n-o avea.” Cochetăria fetei atrage atenția, deși există suspiciuni de superficialitate: „Dania are plicuri și scrisori foarte elegante, aduse desigur din străinătate de la magazinul cel mai la modă și cel mai scump. (...)Aceste domnișoare cu scrisori elegante scriu foarte greu. Și niciodată nu
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
și-ar pierde prețiosul lor timp cu asemenea cărțulii!) să înțeleagă importanța acestor mici lucruri simple. Dar eu cred că exact în acest sens cuvintele Mihaelei Rădulescu ar putea avea un efect civilizator. Mai mult, ea vorbește despre frumusețe, igienă, cochetărie, nu de la nivelul unei femei bogate și inaccesibile, ci de la nivelul pe care îl poate atinge absolut orice femeie, chiar și una cu venituri intelectuale. Aici e de găsit ingredientul de bun-simț din toate textele ei: un anumit spirit democratic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
nivelul pe care îl poate atinge absolut orice femeie, chiar și una cu venituri intelectuale. Aici e de găsit ingredientul de bun-simț din toate textele ei: un anumit spirit democratic, ne-elitist în tratarea problemei frumuseții. Dacă un val de cochetărie ar cuprinde România datorită cărții ei, atunci cred că ar trebui să fim cu toții bucuroși. Nici nu vă imaginați ce mare, radicală întorsătură ar marca acest fenomen pentru biata noastră patrie! În continuarea acestor valori estetice, Mihaela Rădulescu promovează și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
pe Otilia. 1 Sunt mișcată! (fr.) G. Călinescu - Drama mea e simplă, povesti Georgeta. Tata a rămas văduv și s-a căsătorit din nou. Aveam oarecare stare. Mama mea vitregă era o femeie de o mare eleganță și de o cochetărie abia ascunsă. Cred că asta l-a amețit pe tata, care s-a simțit încîntat să fie văzut la braț cu o femeie așa de elegantă. Atrăgea atenția bărbaților numaidecât și-și făcea relații strălucite. Femeia aceasta m-a pervertit
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fel de nimicuri, cărora le dădea o valoare istorică prin cuvintele: "Așa purtau fetele pe vremea mea!" Titi făcu portretele doamnei Iorgu și Luciei, spre încîntarea mai ales a celei dintâi. Fata, deși măricică și sprintenă, era lipsită de orice cochetărie, părând a ignora cu desăvârșire că pe lume sunt două sexe. Mânca cu plăcere, răspundea cuviincios la întrebări și fugea, din când în când, afară, sărind dintr-un picior pe altul. Aglae se interesă bine asupra vârstei și tuturor condițiunilor
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mereu în preajma lui Pascalopol, și Simion Tulea, inofensiv și taciturn. Jocul de cărți este un bun prilej pentru etalarea gândurilor malițioase ale Aglaei care ironizează, jignește cu premeditare atât pe Otilia cât și pe Felix. Felix observă avariția bătrânului unchi, cochetăria Otiliei, răutatea și meschinăria Aglaei, devenind în timp un interiorizat. Spre a se salva, își întreține un jurnal în care are curajul să-și noteze în special stările afective legate de frumoasa Otilia. Față de Pascalopol, eroul-martor are sentimente contradictorii: îl
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Și uite-o că nici gând n-are să plece ! Uite ce înseamnă lipsa de educație și de obraz... Uite-o cum râde cu gura până la urechi și cum își arată dinții ! Ca să vezi de ce a trebuit să stea atât : din cochetărie - să-și potrivească dinții ! Acum o jumătate de oră, când a dat de ea în curte, era știrbă și-abia se înțelegea ce vorbea. Ei, să vezi ce haz are să facă Niki când are să-i povestească... Nu mă mir de ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
rusticele tablouri vivante sau la ocaziile când își îmbracă frumosul costum popular de Muscel ! Și cu ce supusă îngăduință îi răspunde musafirului, deși el nu s-a arătat deloc amabil față de ea ! Chiar dimpotrivă ! Dar a vedea aici o deplasată cochetărie ar însemna din partea soțului ei fantezie bolnăvicioasă ? Neurastenie ? — ...așa că politica am lăsat-o pe seama sufragetelor... Neurastenia, desigur, face ca numai închipuindu-și un lucru să-l și simtă real în fiecare fibră a trupului său, slăbit și irascibil. Altminteri cum
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Furia desfigurând-o, arăta cu zece ani mai bătrână, fața îi era pământie și deschizând gura prea tare i se vedea dintele lateral ce-l pierduse după naștere și neglijase până acum să puie unul fals. Chiar lipsa ei de cochetărie față de mine m-a supărat în plus ; am rugat-o să înceteze, ceea ce nu a făcut decât să o dezlănțuiască mai tare ; în ciuda pretențiilor, proasta educație era prea evidentă. Țipa că acum este prea târziu, că aș fi putut evita
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Ochii mari, verzi, cu o umbră de tristețe așternută pe ei, îl fac să se simtă tulburat. Are impresia că-i știe de mult, parcă dintotdeauna. Cu nimic, domnule Mihai Vlădeanu, răspunde femeia. Rîsul ei ușor are ceva de mare cochetărie feminină, dar numai ca o explozie de o secundă sau două și poate fi percepută doar de cel căruia îi este adresată. Și dumneavoastră vă îmbrăcați elegant, face ea un gest spre ținuta lui Mihai. Am venit să contractăm o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
personală ce i se poate ierta ea descopere și miezul curat uman pe care nu l-a pierdut nici un moment. Lady Milford e foarte simplă și clară în espunerea întîmplărilor ei. Departe de orce trăsătură de amor propriu or de cochetărie, ea [are] să reproducă tonul cel mai simplu și mai simpatic al adevărul[ui], prin care are a amesteca o mișcare adânc dureroasă asupra tragicei vieței sale sufletești. Lucrul de căpetenie e aicea ca să ne [convingă] atât pe noi cât
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a primit provocarea sau ce-o fi fost gestul ăsta, auzi, să-i dea ei primele felii de pîine prăjită, asta Însemna că-i face curte În toată legea, nu Încape vorbă. „N-aveți cumva puțin unt?“, Întrebă ea cu cochetărie. Atunci toate mulatrele Își plecară ochii În pămînt, era Îndrăzneață Vilma, dar era frumoasă și, de fapt, ele o admirau. Iar Victor timp de o clipă fu cît pe-aci să-și piardă stăpînirea de sine, Își reveni, Însă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu poate da greș vorbind ca din carte; o cumpărase În Piața Centrală și era intitulată Arta de a reuși În dragoste. De cîteva ori reușise s-o scoată la capăt cu ajutorul ei. Ce galant ești! spuse Vilma, privind cu cochetărie spre vîrful copacului: aici era platforma de unde Rafaelito azvîrlise În ei cu bulgări de pămînt și Îndată se Întoarse să vadă unde erau copiii: stăteau liniștiți departe de ceilalți și aproape de ea, privind-o cu coada ochiului. — Nu-i greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dar voia s-o audă pe ea spunînd asta, pentru a-i putea răspunde: ce păcat, profitînd de cele cîteva raze de soare care pătrundeau prin perdele pentru a face să strălucească inițialele de pe trusa de medic. Vilma zîmbi cu cochetărie. Domnișoara cu injecțiile nu s-a mai Întors. Avea o lună de concediu și nu mai putea veni. Palomino venea acum foarte des; venea chiar și atunci cînd n-avea de făcut nimănui injecții. Și petrecea ceasuri Întregi stînd de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de la miezul nopții, iar ea intrase, cu picioarele goale În espadrile, purtînd un mantou vechi de blană cam tocit, o pereche de blugi și una din acele cămăși de mătase despre care am aflat mai tîrziu că erau singura ei cochetărie. CÎnd a ieșit din cafenea, m-am uitat pe geam cum se Îndepărtează, copleșit de ideea că n-aveam s-o mai văd niciodată. Nu m-am putut abține: am ajuns-o din urmă În dreptul stației de metrou Georges V
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
se pregătea să plece la piață ca să-și cumpere provizii, dar brusc s-a simțit rău, s-a întins pe canapea, a slobozit aerul din piept și a murit. Toate acestea Kislorodov mi le-a relatat chiar cu o oarecare cochetărie a nesimțirii și imprudenței și parcă onorându-mă cu asta, adică arătându-mi că mă ia drept o ființă superioară, care neagă totul, ca și el însuși, pentru care, desigur, a muri e un fleac. În ultimă instanță, situația e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mulțumit. Caelis îi face semn cu evantaiul să-și apropie urechea de gura ei. Nici împăratul n-are una la fel de frumoasă! Nomius face o plecăciune adâncă în fața ei. Poate ar trebui să ne mai vedem... Iulia Caelis își dă cu cochetărie ochii peste cap. Flatat, tânărul coboară și el tonul: — Crezi că mi-ai putea pune o vorbă bună la Parthenicus să intru mai repede la principe? Femeia abordează brusc un aer rece și clatină din cap. No mius se îndepărtează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Grațioși, cu părul aranjat grijuliu de mămici, bunici și doici iubitoare, respiră cu toții o eleganță inocentă. Strâng la piept, vădit emoționați, unul o pateră, altul, cutia cu tămâie sau vasul de libații. Micuțele dom nișoare ce-și poartă deja cu cochetărie rochițele au rulat pe braț câte un șervet cu franjuri. Partenerii lor sunt înveșmântați în tunici scurte, strânse pe talie. Mângâie în treacăt niște căpșoare și încearcă să treacă mai departe. Instantaneu câțiva calatores se interpun între el și copii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cea scumpă cunoștea probabil destul de bine casa, căci se afla deja În ușa cabinetului și, fără să ne privească măcar, În penumbra zilei ce se apropia de sfârșit, se Îndreptă cu pas sigur către Agliè, Îl mângâie pe față cu cochetărie și-i zise: „Simone, doar n-ai de gând să mă lași să fac anticameră!” Era Lorenza Pellegrini. Agliè se-ndepărtă ușor, Îi sărută mâna și Îi spuse, arătând spre noi: „Draga mea, scumpa mea Sophia, dumneata știi că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]