1,286 matches
-
deasupra mării, vine un delfin păros , spune, băi, bacterie sau virus, ce ești, că nu știe diferența, ,marea muge ca vaca, dar eu iubesc mările, pornesc înot ca o amoebă, artista Nin încearcă un incest, o casă ezoterică în Vest,cochilia artistului, înconștiență bătută de rumoare și cadență, înlătura artistul, îngrijise grădina albă de narcise, atașament, dar ce contează-n timp? Ananis Nin pe tine nu te schimb. La Londra erai una, la New York te preschimbai în virtualul rock, durere din
VECHIME de BORIS MEHR în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348484_a_349813]
-
de freamătul luminii și din cer și din iubirea ce-o simțim aproape. Iar rănile tăiate-n noi de soartă mai sângerează dând ofrandă firii, când inima ni-i perla ce se naște din alchimia clipelor iubirii. Dar, reveniți în cochilia dură, mai strălucim cu ape sidefii și ne întoarcem la esența pură ducând cu noi dureri și nopți târzii. Leonid IACOB Referință Bibliografică: întoarcere la matcă / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 819, Anul III, 29 martie 2013
ÎNTOARCERE LA MATCĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345472_a_346801]
-
le fac prietene pentru că cine poate trăi fără chilia din spatele lor sigur, nu toate găocile se spărgeau nu toate erau pline de miezul cel bun dar azi unul mâine altul am reușit să le lipesc de mine să fac chilie cochilie în care nu pe Ană ci pe mine mă zidesc lăsând în piept deschis ochiul spre Atotziditorul. Referință Bibliografică: Zidire / Alexandru Mărchidan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2348, Anul VII, 05 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Alexandru
ZIDIRE de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376601_a_377930]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > PÂNĂ LA PRIMA REÎNZIDIRE Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1500 din 08 februarie 2015 Toate Articolele Autorului pășesc atent printre cochilii de confuzii de greșeli exagerându-mi stângăcia din mine spre coșul de nuiele din care două coji lucioase lasă ieșirea liberă reptilei cu ochi de smaragd și câte sferturi de lună se nasc între privirea ei de nou născut și
PÂNĂ LA PRIMA REÎNZIDIRE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376001_a_377330]
-
le fac prietene pentru că cine poate trăi fără chilia din spatele lor sigur, nu toate găocile se spărgeau nu toate erau pline de miezul cel bun dar azi unul mâine altul am reușit să le lipesc de mine să fac chilie cochilie în care nu pe Ană ci pe mine mă zidesc lăsând în piept deschis ochiul spre Atotziditorul. Citește mai mult cuvintele petreceau în găoacepartea lor de veșnicieeu spărgeam cojilesă le prindsă mi le fac prietenepentru că cine poate trăifără chilia
ALEXANDRU MĂRCHIDAN [Corola-blog/BlogPost/376603_a_377932]
-
cu plată pentru predicatorii mai puțini dotați. Căsătorindu-se, crezând că și-a găsit liniștea sufletească și căldura familiei, de care nu a avut parte, nu peste mult timp rămâne văduv. În aceste condiții, trist și însingurat se retrage în “cochilia” sinelui. În timpul revoluției de la 1789, se duce la Paris, unde a înființat primul club al patrioților, alăturându-se extremiștilor revoluționari, deși Revoluția i-a pricinuit multe neajunsuri. Și-a dat seama că Revoluția Franceză, așa cum o judecăm și noi azi
CHAMFORT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375130_a_376459]
-
zbăteam dureros și cădeam, si plângeam, Azi aripi îmi cresc, din cenușă ma-ntrup. Era noapte, din cer picurau diamante, Iar ploaia de martie botez ne era, Visători, crinii galbeni ne zâmbeau în buchete, Cănd mâinile noastre sfios se-atingeau. Prin cochilii de scoici fluieram fericirea, Legănați de valuri albastre, pe nisipuri adânci, Străluciri de matase aveau marea, cerul, Azi cimitir este totul, Amintire-a murit. Lumină din suflet s-a stins, tremurând, Doar ceară și fum au rămas, Doar suspin, Si
DE IERI SI DE AZI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373270_a_374599]
-
Acasă > Versuri > Iubire > IUBIRE ÎNTR-O COCHILIE Autor: Eleonora Stoicescu Publicat în: Ediția nr. 1728 din 24 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului De te va întreba vântul Pe unde-am zbughit-o ștrengărește, Să-i spui că marea ne-a răpit Și, cu corabia-i împletita din
IUBIRE INTR-O COCHILIE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373277_a_374606]
-
infinit, Adapostindu-ne sub zările lui protectoare Scăldate de potopul auriu Izvorât din căldarea încinsă cu smoala de foc. Naufragiați pe plajă albă, pustie, Murmuram muzică valurilor ce se sparg la mal, Cu buze sărate, sărutate de mare, Îmbrățișați în cochilii de scoici, Rupți de timp, de oameni, de trecut, Rostim incantații, hipnotizați de amor. Referință Bibliografica: Iubire într-o cochilie / Eleonora Stoicescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1728, Anul V, 24 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Eleonora
IUBIRE INTR-O COCHILIE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373277_a_374606]
-
pe plajă albă, pustie, Murmuram muzică valurilor ce se sparg la mal, Cu buze sărate, sărutate de mare, Îmbrățișați în cochilii de scoici, Rupți de timp, de oameni, de trecut, Rostim incantații, hipnotizați de amor. Referință Bibliografica: Iubire într-o cochilie / Eleonora Stoicescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1728, Anul V, 24 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Eleonora Stoicescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
IUBIRE INTR-O COCHILIE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373277_a_374606]
-
libertatea? poți invada sufletul altuia? tu, care îți faci sălaș în sufletul meu și-nstăpânești simțirea mea, eu sunt șiragul de mărgăritar, iar tu, maimuța care-l poartă pavează drumul poeziei spre a întâlni sufletul tău și vei descoperi, poate, cochilii aurite. Mangalia, 22.09.2015, h 16.40 Referință Bibliografică: Despre libertate / Urfet Șachir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1727, Anul V, 23 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Urfet Șachir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
DESPRE LIBERTATE de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374721_a_376050]
-
2161 din 30 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului POVESTEA UNUI MELC scoici jucăușe pe alge țopăie sar pe nisipul ud se agață de stânci departe vuietul mării val după val ascultă, cântă marea pe țărm, alei de scoici într-o cochilie mică-mică un melc înșiră povești un basm al mării pe o masă o carte deschisă într-un pătuț micuț tare drăguț un copilaș ascultă vuietul mării dintr-o carte deschisă de viață într-o casă Referință Bibliografică: POVESTEA UNUI MELC
POVESTEA UNUI MELC de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379275_a_380604]
-
Acasa > Poezie > Delectare > SIMPLE FANTEZII Autor: Marioara Nedea Publicat în: Ediția nr. 2059 din 20 august 2016 Toate Articolele Autorului Cochilia în care locuiesc nu are iz de mere nici de rai. Deschide-o cu tot trupul nefiresc, Amirosind a nechezat de cai. Vreau să încerc senzații nefirești. Și experiențe noi, ucigătoare. Strivește-mi perla-n unghii tu, ce ești, Un
SIMPLE FANTEZII de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379283_a_380612]
-
tot cu ochi pe pontonu-n mișcare de val când se-nalță acesta cât casa pe tălpici care mușcă din plajă-un castel de nisip risipit răsucit și urcat coborât și pleznit de alt val ce-l aduce-napoi și-n cochilii golite de midii l-așază când alunecă dealul de sus de pe coamă pe casă și pe văi de torente săpate când plângându-și din sevă cad retezați brazi peste boabele roșii de fragi peste frunzele verzi și uscate când stăpână
SONATA LUMII CU INSTRUMENTE DEZACORDATE de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374157_a_375486]
-
tot cu ochi pe pontonu-n mișcare de val când se-nalță acesta cât casa pe tălpici care mușcă din plajă-un castel de nisip risipit răsucit și urcat coborât și pleznit de alt val ce-l aduce-napoi și-n cochilii golite de midii l-așază când alunecă dealul de sus de pe coamă pe casă și pe văi de torente săpate când plângându-și din sevă cad retezați brazi peste boabele roșii de fragi peste frunzele verzi și uscate când stăpână
POEME DE SFÂRŞIT DE AN de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374156_a_375485]
-
plumb, apoi, ascult uimită șoaptele sufletului ce a rămas copil. Pentru o clipă uit să mă iubesc și asta îmi fură surâsul fără păcat, găsesc, însă, o pajiște albastră străjuită de ultima frunză verde și devin melc, mă retrag în cochilia cu lumină albă la fereastră și aștept semnalul răsăritului, când voi deveni fluture-curcubeu. Referință Bibliografică: Fluture-curcubeu / Rodica Constantinescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2300, Anul VII, 18 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Rodica Constantinescu : Toate Drepturile Rezervate
FLUTURE-CURCUBEU de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378735_a_380064]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > IERNI DE PĂPĂDII Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1952 din 05 mai 2016 Toate Articolele Autorului Cu toamnele plecate pe sub suflet se-ntorc cocorii prin magnolii reci, adăpostind în cochilii de tunet frunzișul pângărit de sub poteci! Grădini zâmbesc de sub mătănii stinse adulmecând sub lungi povești pieirea, din bulbi de rouă veșnicii prelinse se-agață-n rugi îngenunchindu-și firea. Un mag îmbracă pe sub giulgi iertarea crestând sub aripi cruci de patimi mii
IERNI DE PĂPĂDII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378817_a_380146]
-
alună". Zidul conține, astfel, incifrat sensul "științei morții a reînturnării": ruina reîntoarcere în lut. Ea poate fi asociată, prin simbolul "cojilor"8 cu dorința de retragere, de regressus ad uterum: "Imaginația nu numai că ne invită să ne întoarcem în cochilia noastră, dar și să ne strecurăm în orice cochilie spre a trăi acolo adevărata retragere, viața încolăcită, viața repliată asupră-ți, toate valorile odihnei."9 Modelul "cojilor" la Eminescu este cel al alternanței dintre expansiunea și contracția kantiană, un interval
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
reînturnării": ruina reîntoarcere în lut. Ea poate fi asociată, prin simbolul "cojilor"8 cu dorința de retragere, de regressus ad uterum: "Imaginația nu numai că ne invită să ne întoarcem în cochilia noastră, dar și să ne strecurăm în orice cochilie spre a trăi acolo adevărata retragere, viața încolăcită, viața repliată asupră-ți, toate valorile odihnei."9 Modelul "cojilor" la Eminescu este cel al alternanței dintre expansiunea și contracția kantiană, un interval athanor în care, ca în tr-un cip, stă înscris
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
punctam saliens, care apare în mii de oameni, dezbrăcat de timp și spațiu, întreg și nedespărțit, mișcă cojile, le mână una-nspre alta, le părăsește, formează altele nouă... ca un Ahașver al formelor" (Archeus). G. Călinescu numește această facere/desfacere a "cochiliei" ființei ca o extincție "în sânul cosmic": o "impulsiune inconștientă de a se trage spre un embrion de întuneric, spre un loc originar, cavernos, în care orice ecou al vieții din afară să se stingă"10. Zidul "carapace" este dublat
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
CITAT RETRAS!!! Din punctul de vedere al puterii evocatoare, căminul conduce direct la familie, la familial și la familiar. Este casa mea sau a ta, este acasă, masă, comuniune, punere laolaltă, spațiu de gânduri, visuri și simțire. Înainte de toate, e cochilia sufletească primordială: mamă, tată, copii, bunici, moși, mătuși, prieteni. E rădăcină, filiație, amintire, proiecție, e loc al Întâlnirii dintre cei care au fost și cei ce sunt, un loc al joncțiunii trecutului cu prezentul, spațiul În care te manifești prin
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
observatorii vor constata că acestea păcătuiesc prin derogări mai mult sau mai puțin evidente de la această triplă lege a unității. Viața exterioară este un soi de sistem organic ce Îl reprezintă pe individ tot așa cum culorile melcului se regăsesc pe cochilia lui. În același mod, totul se Înlănțuie și totul comunică În viața elegantă. Oare atunci când dl Cuvier zărește osul frontal, maxilar sau crural al unui animal, nu reconstituie el, plecând de aici, o creatură În totalitatea ei, fie ea și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
străzi de exploziile acelea, tot în prezentul care nu trecea, am dat peste bistroul liniștit a cărui firmă Charlotte, în amintirea ei, ne-o citea zâmbind: La Ratafia din Neuilly.1 „Ratafia aceea, preciza ea, patronul o servea în niște cochilii de argint...” Oamenii din Atlantida noastră puteau deci să simtă un atașament sentimental față de o cafenea, să țină la firma ei, să deosebească acolo o atmosferă numai a ei. Și să păstreze pentru toată viața amintirea că, doar acolo, la
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
deci să simtă un atașament sentimental față de o cafenea, să țină la firma ei, să deosebească acolo o atmosferă numai a ei. Și să păstreze pentru toată viața amintirea că, doar acolo, la colțul unei străzi, se bea ratafia în cochilii de argint. Da, nu din pahare cu fațete, nici din cupe, ci din niște cochilii delicate. Era noua noastră descoperire: știința aceea ocultă care îmbina restaurantul, ritualul mesei și tonalitatea ei psihologică. „Bistrourile lor favorite au oare un suflet pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
deosebească acolo o atmosferă numai a ei. Și să păstreze pentru toată viața amintirea că, doar acolo, la colțul unei străzi, se bea ratafia în cochilii de argint. Da, nu din pahare cu fațete, nici din cupe, ci din niște cochilii delicate. Era noua noastră descoperire: știința aceea ocultă care îmbina restaurantul, ritualul mesei și tonalitatea ei psihologică. „Bistrourile lor favorite au oare un suflet pentru ei, ne întrebam noi, sau măcar o fizionomie personală?” La Saranza exista o singură cafenea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]