4,113 matches
-
apei are loc o ceremonie. Se aduce o masă legată la cele patru picioare cu crengi înverzite, o umbrelă, pânză roșie, bancnote pentru pomenirea celor morți și un mănunchi mare de iarbă proaspătă. Pe masă se pune orez și un cocoș jumulit, drept ofrande pentru zei. A 7-a zi din a 7-a lună a calendarului tradițional chinezesc Ziua de 7 iulie, după calendarul tradițional chinezesc, este ziua în care legendarii iubiți Niulang și Zhinü se întâlnesc în Calea Lactee, motiv
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
sau static, grupul dă senzația de realism și degajă o atmosferă calmă. Grupul de figurine este realizat într-o armonie perfectă, cu o reproducere fidelă a fiecărui personaj, putând fi considerat drept o lucrare artistică de o veridicitate extrem de sugestivă. Cocoșul de lut din Baigou Cocoșul de lut din Baigou, provincia Hubei din nordul Chinei, într-o formă plinuță și simplă, a devenit una dintre jucăriile cele mai reprezentative din nordul Chinei. Cocoșii de lut sunt de trei dimensiuni, cel mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de realism și degajă o atmosferă calmă. Grupul de figurine este realizat într-o armonie perfectă, cu o reproducere fidelă a fiecărui personaj, putând fi considerat drept o lucrare artistică de o veridicitate extrem de sugestivă. Cocoșul de lut din Baigou Cocoșul de lut din Baigou, provincia Hubei din nordul Chinei, într-o formă plinuță și simplă, a devenit una dintre jucăriile cele mai reprezentative din nordul Chinei. Cocoșii de lut sunt de trei dimensiuni, cel mai răspândit are aproximativ 25 cm
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
o lucrare artistică de o veridicitate extrem de sugestivă. Cocoșul de lut din Baigou Cocoșul de lut din Baigou, provincia Hubei din nordul Chinei, într-o formă plinuță și simplă, a devenit una dintre jucăriile cele mai reprezentative din nordul Chinei. Cocoșii de lut sunt de trei dimensiuni, cel mai răspândit are aproximativ 25 cm, iar cei mai mici, șase cm. Realizarea cocoșului mai mare presupune o tehnologie mai complicată, la fel ca și cea pentru figurinele umane. Orășelul Baigou din provincia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
nordul Chinei, într-o formă plinuță și simplă, a devenit una dintre jucăriile cele mai reprezentative din nordul Chinei. Cocoșii de lut sunt de trei dimensiuni, cel mai răspândit are aproximativ 25 cm, iar cei mai mici, șase cm. Realizarea cocoșului mai mare presupune o tehnologie mai complicată, la fel ca și cea pentru figurinele umane. Orășelul Baigou din provincia Hubei din nordul Chinei este cunoscut ca locul de obârșie al jucăriilor populare. Cele de lut din această localitate au o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Capitolul XV ARTĂ PLASTICĂ 489 POPULARĂ 489 1. Arte populare 491 Teatrul de umbre chinezești 491 Teatrul de umbre din Longdong 491 Teatrul de umbre din provincia Shaanxi 492 Teatrul de umbre din provincia Shanxi 492 Jucării din lut 493 Cocoșul de lut din Baigou 495 Jucăriile brodate din Shaanxi 495 Tigvă pentru lăcuste verzi 496 Zmeiele 497 2. Obiecte decorative 498 Picturi pentru Anul Nou Chinezesc gravate pe lemn 498 Decupaje din hârtie 499 Pictura pentru Anul Nou în Shanxi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
-i mai vedea nimeni, nici măcar verișorul lui Coșuță, și numai de pe undeva de prin cer le mai auzeai strigătele și cum îi înjurau pe dinamoviști. Că îi înjurau pe toți dinamoviștii, n-aveam nici o îndoială. Era un lucru la mintea cocoșului că cine stă pe Băiuț, adică în Drumul Taberei, ține cu Steaua. În afară de Filip și de mine, n-am mai auzit de nimeni - și mai erau și boșorogii, și mai era și Șchiopu Bărbosu - care să nu aibă ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în sârme), vârful creionului se înfige din greșeală în dosul palmei mici și roz, apare o pată de sânge cât un bănuț, bombată ca un clăbuc de săpun, ea țipă scurt, sar destui să mă prindă și să se-arate cocoși, umflatul de Andi se umflă și mai tare în pene, el e sanitarul clasei și are pretenția ca victima să fie proprietatea lui, cercetează rana cu aere de chirug, nu pierde ocazia s-o prindă de talie și să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
turn. Asta-mi depășea orice putere de înțelegere. Cum poate să-ți treacă prin căpățână, fie și pentru o secundă, ideea că un băiat care are cuburi de la trei ani nu știe cum se ridică un turn? E la mintea cocoșului: pui cub peste cub peste cub și gata, ăsta-i turnul. Mi-a fost mai clar ca niciodată că era ceva în neregulă cu băiatul ăla. În sensul că era cam tolomac. I-am și spus, cât se poate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pisc uluitor pentru un băiețel care încă mai mergea la grădiniță. Tot atunci, în zilele de august (cred) în care destui mă întrebau pe creste sau prin căldările glaciare „câți ani ai, puișor? “, iar eu le răspundeam înfoiat ca un cocoș „cinci“, am suit pe Peleaga, pe Păpușa, pe Judele și pe Slăveiu, am aruncat o mulțime de pietre în lacurile Galeșu și Bucura. Pe-o potecă marcată cu triunghi roșu, într-o dimineață, mi-l amintesc pe Mircea (căruia, jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a năvălit în salon după-amiaza, exclamând: „Fulvioaro, blestematele au mâncat tot! P-ormă au murit...“. Fulvia (nepoata ei și mama lui Mircea Chiril) a râs cu un ochi, iar cu celălalt s-a uitat tăios la copilul care desena un cocoș. 2. Armata lui de artilerie Erau vremuri de război. Grele. Dar nu atât de grele cum ar fi putut să fie, fiindcă bunicul meu (devenit, prin legea firii, bărbat) se însurase curând după căderea Odessei, iar apoi, în loc să fie trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
apă În tot soiul de locuri ciudate, apoi găleți Întregi de apă, și pînă la urmă au fost rîuri și torenți, bietele cămile au fost luate pe sus de șuvoaie și picioarele subțiri și ciolănoase li se zbăteau cumplit În timp ce cocoașele le trăgeau la fund. Îmi era Îngrozitor de sete. Poate că sarea de la transpirația ei mă făcea să mă simt așa, Însă știam precis că trebuie neapărat să găsesc apă. M-am dat jos din fotoliul În care mi-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
multe motive foarte bine întemeiate. În primul rând, prezența găinilor într-o agenție de detectivi nu e o notă bună, și apoi, în afară de asta, găinile în sine o iritau teribil. Era întotdeauna același grup de orătănii: patru găini și un cocoș bleg și, își închipuia ea, impotent, care era întreținut de găini din pură milă. Cocoșul era deplorabil și își pierduse mare parte din penele de pe o aripă. Arăta ca un învins, de-ai fi zis că-i conștient de statutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
nu e o notă bună, și apoi, în afară de asta, găinile în sine o iritau teribil. Era întotdeauna același grup de orătănii: patru găini și un cocoș bleg și, își închipuia ea, impotent, care era întreținut de găini din pură milă. Cocoșul era deplorabil și își pierduse mare parte din penele de pe o aripă. Arăta ca un învins, de-ai fi zis că-i conștient de statutul pe care-l pierduse, și venea mereu cu câțiva pași în urma găinilor, ca un prinț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
scaune și să-și facă cuibarul în fișet. Asta vor găinile. — Afară! strigă Mma Makutsi, fluturând un ziar împăturit. Găinile n-au ce căuta aici. Afară! Cea mai mare dintre găini se întoarse și-i aruncă o privire cruntă, în timp ce cocoșul doar se uită la ea cu ochi lunecoși. Da, da, tu! strigă Mma Makutsi. Aici nu-i fermă de găini. Afară! Găinile scoaseră un cotcodăcit indignat și ezitară un moment. Dar când Mma Makutsi își împinse scaunul să se ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Makutsi. Aici nu-i fermă de găini. Afară! Găinile scoaseră un cotcodăcit indignat și ezitară un moment. Dar când Mma Makutsi își împinse scaunul să se ridice, se întoarseră și se îndreptară spre ușă, de data aceasta în frunte cu cocoșul ce șchiopăta stângaci. De îndată ce rezolvă problema găinilor, Mma Makutsi își reluă privitul pe ușă. Îi displăcea profund umilința de a fi nevoită să ușuie găinile din propriul ei birou. Se întreba câte absolvente de primă mână ale Colegiului de Secretariat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mănânci o brânză de-acu’, păduchiosule... - Putem să mergem și pe acoperiș? Borobeții urcă pe vârful casei, încep să arunce cu țigle, câte două-trei, rămân găuri în acoperiș, se văd grinzile și căpriorii. - Apucă și jgeabul, trage... lasă-mi mie cocoșul ăla de tablă... Țin-te bine, l-ai luat? - Adu-mi toporul, aschimodie! Care sparge primul ușa are de la mine cinci lei! Dați-i bătaie! - Dă-mi și mie să-ncerc, scuipă unul în palme. - Dă și mie... zboară lemnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu mă mai încurc în detalii, nu mai cârtesc la teorii. Am oferit esențialul, numai esențialul și tot esențialul, definițiile de bază, ceva de felul „omul e-un biped fără pene”. Dar mie nu se găsește să-mi arunce nimeni cocoșul sugrumat și penit în față, așa că mă pot retrage cu prestigiul neșifonat. Lângă Economice, părculețul cu balena e îngrădit, nu se mai poate trece spre cafeneaua de sub scări. Au vopsit cașcarabeta unde se vindea bere la dozator. Acolo sunt oprite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
m-am înviorat și nu mă mai prezint ca o conopidă călcată de căruță. Am culoare. - Ai fi cel puțin naiv dacă ți-ai imagina c-ai putea câștiga o femeie care știe că e femeie etalându-ți coada de cocoș... mi-a spus odată Laura, într-una din zilele când alunecasem spre subiectul seducției. Eram în camera ei, cu storurile trase din cauza soarelui înnebunitor, stăteam pe cerșaful întins pe podea. - A mai văzut ca tine, o să mai vadă probabil, știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-așa întins tare peste oraș, de la Bucium și până la Mitropolie, stă răul în aer ca smoala. Și noi ne-am unit, în magie albă, toate câteștrei să-l alungăm... Am stat și-am descântat până-n zori de ziuă, la cântatul cocoșilor, de bine la poporul nostru din acest oraș și la conducătorii noștri din acest oraș și la domn’ primare...” declara Smaranda, cea mai mare dintre surori, într-un interviu. Un filozof ne lămurește că noi, românii, suntem paralizați de ura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
urmă, cu toate că nu s-ar fi putut spune că era cu adevărat sigur, o fată s-a Îndrăgostit de un alb și a rugat-o pe Elegbá s-o facă albă și pe ea. Atîta a implorat-o și atîția cocoși a sacrificat, că zeița i-a ascultat ruga și În felul ăsta s-a putut mărita cu iubitul ei, care a dus-o În Franța fără să știe care era adevărata ei obîrșie. Însă odată ajunsă acolo, după cîțiva ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dea măcar un sclav, un mort viu care să-l ajute la treburile lui grele, dar Elegbá Încă nu-l ascultase, poate pentru că deocamdată credința lui nu era destul de puternică sau poate, cine știe, pentru că fusese nevoit să Înlocuiască mereu cocoșul ritualic al sacrificiilor cu un pelican cu picioare albastre sau un pescăruș de sex nedefinit, singurele victime Înaripate la care avea acces În singurătatea acelei insule părăsite. În cele din urmă, a ajuns la concluzia că zeița nu vedea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-l deranjeze pe cel care dormea. Înaintă Încet spre pistoale, se uită la ele fără să le atingă și se Întoarse spre Oberlus, care nu se mișcase deloc și respira regulat. Se aplecă, luă una dintre arme și Îi trase cocoșul cu amîndouă mîinile, Întorcîndu-se pe același drum, pînă cînd se opri În fața răpitorului ei. Acesta băgă de seamă că era zgîlțîit ușor, iar cînd deschise ochii se trezi cu țeava neagră a pistolului Îndreptată spre el. Îi trebui ceva vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
afla al doilea pistol. — Să nu-ți treacă prin minte să-l atingi! Îl amenință Niña Carmen cu o voce răgușită, dar el nu părea s-o asculte; se aplecă, luă arma și se Întoarse spre ea În timp ce Îi trăgea cocoșul. — Diferența dintre noi, spuse el În vreme ce o țintea fără să pregete, este că tu nu ești În stare să-ți omori nici măcar călăul, În vreme ce mie nu mi-ar păsa dacă ar trebui să-mi ucid propria mamă... ZÎmbi arătîndu-și dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
unul dintre pistoalele pe care le ținea la adăpost de umezeală și i-l puse la tîmplă, ducîndu-și poruncitor degetul la buze, Într-un gest prin care impunea, inechivoc, tăcerea. Dar chiar și așa, sărmanul cotinuă să cînte. Oberlus trase cocoșul armei În chip ostentativ. Celălalt Îl văzu făcînd asta, nepăsător, izbucni În rîs, amuzat fără Îndoială de obscenitatea melodiei, și continuă ca și cum s-ar fi aflat - și de fapt chiar se afla - pe altă lume. - Nu-l ucide, interveni Niña
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]