1,269 matches
-
mai bine de un deceniu în rândurile ei, pentru a se numi aproape peste tot tineri în preajma vârstei de 25 de ani, unii dintre ei încă studenți. Disensiunile firești provocate astfel în sânul celor mai multe organizații județene, actele necugetate ale unora cocoțați dintr-o dată în posturi de răspundere [277] care îi depășeau uneori, și ale tuturor acelor de care se înconjurau, au dus nu numai la o surdă atmosferă de nemulțumire în sânul Mișcării, dar în special la toate actele necugetate ale
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
de carton puse unul peste altul deasupra lui, și peste tot scrumiere pline și fumul vânturat de foiala precipitată a pisicilor costelive pe care foamea nu le lăsa o clipă să stea locului. În toiul zarvei de mieunături, motanul negru cocoțat pe spătarul scaunului-balansoar Întinde laba spre tâmpla Motănicăi și parcă ar da s-o mângâie, șovăind În preajma răgușelii ei conspirative, da-da, boccia aia cu nasu’ cât paloșu’ lu’ Mihai Viteazu, ea a sechestrat actu’ locului... Ghearele se retrag În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mutra mea de ocnaș libidinos și insistent până dincolo de orice limită a bunei cuviințe. Te miri ce Papillon În mizerie, te miri ce gramofon jegos posedat de coșmarul gloriei literare, da’ nu-i cine știe ce nici de capu’ ei de vulpe, cocoțat pe statura asta otova și lătăreață, aidoma cazematei Casei Scânteii. Vai de soarta cui o fute-o pe doamna Bruescu, scotocind până-l iau toate transpirațiile prin desișul ăsta de cărnuri, Însă probabil că alta mai de Doamne-ajută n-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-ntunece bine când am reușit să pornim motorul acolo-n iarbă, lângă scheletul Buceagului. Gata, bine că l-am dat peste cap. I-am făcut proba, merge brici, și de-acum era noapte. Lasă-l aicea așa cum e. Mâine-l cocoțăm pe mașină. Până săptămâna viitoare o punem pe roate și ne plimbăm cu ea... Ce? Cine dracu’ să-l fure d-aicea, dadă Leontino? Păi și-așa a dat Victor... Știu, așa să v-ajute, s-aveți de unde da, da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pivniței. Trebuia să se convingă pentru ultima dată, cu ochii lui, și Într-adevăr casa de bani era descuiată și plină de tot felul de bonuri și formulare Îngălbenite de vreme. Mototoli În pumn o hârtie d-aia și se cocoță pe biroul de placaj băițuit, cu pantalonii În vine. — O faptă creștinească, Relule. Să și-l găsească aicea pe masă dacă nu-și ține banii unde trebuie. Și tot mai ținea În mână reteveiul ăla de țeavă, ca pe o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ca să strice muniția pe boschetarii ăia. Adevăru’ e c-au făcut nițică vânzoleală-n lume prin oraș când au dat să-i ridice. I-au fugărit, și-n timpul ăsta li s-au mai alăturat câțiva de pe stradă. S-a cocoțat unu’ pe un tramvai și-a Început să zbiere cât putea ca să-l audă lumea, că vrem una-alta, mâncare și căldură și lumină și români nu fiți lași, da’ până seara i-au liniștit pe români. Au arestat vreo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
vine și parcă vroia să Înțepe dihăniile alea În boașe, și după câteva Încercări reuși să bage ranga Între șenilele uneia, care mai merse zece metri și se opri horcăind și scuipând flăcări prin eșapamenți. Douăzeci de inși s-au cocoțat după Carol ca să tragă de capacul turelei, În timp de tancurile și taburile din urmă Își croiau alt culoar, strivind poporul și stârnind zbierete și vaiete de moarte. Rafalele s-au Întețit o dată cu balamucul claxoanelor și al clopotelor de tramvai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de reușeam să facem rost, pentru că le refoloseau și ei. Ne știau de-acum, ne Înregistraseră mutrele hămesite de scormonitori prin cutiile În care-și arunca omul paharul după ce bea, și nu prea ne mai lăsau să ne apropiem. Ne cocoțam și amușinam pe brânci pe toate coastele falezelor pe unde le vedeam risipite, luam apoi plaja din nou de la cap, puricând-o metru cu metru până să apară cei care strângeau gunoaiele, dar grosul celor optzeci-o sută de pahare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
care am trecut prin mâna lor, socluri sau statui (vorba ceea, am fost elevii lor!). Sub statura maestrului ne ascundem o vreme, până ce, cu ușurare, „Pe umeri ducem, renumit, senin/ Și mort, pe-nvățătorul”, cu gândul ascuns de a ne cocoța și a ocupa, astfel, un locușor mai Înalt sub soare. Cine dintre dascăli nu-și asumă trădarea sau uzurparea de către (unii) discipoli, acela nu este dascăl cu adevărat. Iar discipolul care nu este tentat de dorința contrazicerii sau distrugerii (simbolice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
precaritatea și căderea, și mai puțin măreția și spectaculosul. Hiatusul, cumpăna, situația-limită arată ceea ce oamenii sunt de fapt. Tăria unui om o vezi atunci când este aruncat (de circumstanțe, de alții sau de sine) pe povârnișuri, și mai puțin când este cocoțat pe culmi. Să nu uităm că și ideea de slăbiciune este o reprezentare relativă, un construct ce se poate modifica. Nu Întotdeauna a fi puternic este un lucru bun, iar a fi slab e ceva rău. O spune chiar Mântuitorul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
alta, că nu tot ce-ți dorești se Împlinește, că nu tot ce zboară se mănâncă și că viața e grea. Stai pitit pe sub... (Doamne, nu-mi mai aduc aminte cum se cheamă!) un fel de schelă pe care este cocoțat un butuc de brad, unde doi oameni - tata și un vecin - trag la trașcă - unul pe butuc, altul sub butuc -, iar rumegușul se scutură sacadat pe trup, pe față, În păr și În ochi. Mirosul de lemn proaspăt te atrage
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
de momeli și amenințări. Pentru indicii, gândiți-vă cum a fost alcătuită scena actuală. * * * Strategia Americii în anii 1950 fusese de a construi puncte strategice regionale ale sprijinului anticomunist, în special în locurile sensibile, cum ar fi Golful Persic. Iranul, cocoțat pe pragul Uniunii Sovietice și bogat în petrol, părea extrem de potrivit pentru un astfel de rol. Ca și în Irak, totuși, populația locală citea un scenariu diferit, de data aceasta o dramă cu Imperiul Britanic în rolul personajului negativ. De la
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
vorbit de curând cu un american de origine chineză care lucrează pentru Microsoft și care l-a Însoțit pe Bill Gates În mai multe vizite În China. Mi-a mărturisit că Gates este recunoscut pretutindeni În China. Tinerii chinezi se cocoață ciorchine pe acoperișuri și cumpără bilete la suprapreț doar ca să-l audă vorbind. Tot la fel se Întâmplă și În cazul lui Jerry Yang, co-fondator al companiei Yahoo!. În China zilelor noastre, Bill Gates are reputația lui Britney Spears. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
Aurora, pe care-l redăm parțial, situația fiind de actualitate încă: „L-am văzut aruncându-se în căruță din mersul ei. S-a proptit deodată în piciorul de lemn și cu celălalt înfipt în căruță, făcând un efort, s-a cocoțat sus, cu hățurile în mână. Am văzut mulți comedianți a căror agilitate m-a uimit, dar acest țăran tânăr ce își ducea cu atâta avânt piciorul de lemn ma emoționat. Tot el, la Dragoslavele, la Oituz, la Mărășești, cu figura
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
au impus până acum o rezervă absolută, pătrunși fiind de adevăratele sentimente naționaliste și patriotice, au hotărât editarea acestei reviste politice care va cuprinde pe lângă un program politic bine studiat, pe lângă chestiuni de actualitate, demascarea tuturor briganzilor și nulităților politice cocoțate la cârma și în fruntea instituțiilor publice. Arma noastră neîndurată față de păcătoșii zilelor de astăzi, va fi... Adevărurile”. Cele câteva articole din primele două numere ale revistei: Universitatea noastră, Școlile din Vama, Voința - o prezentare a gazetei școlare din Gura
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
pe autor de satul Rudari, topos al vârstei aurorale, centru spațio-temporal în care se conjugă energiile stirpei oltenești arhaice cu zguduirile teribile ale civilizației și ale istoriei: răscoala țărănească din 1907, motorul cu aburi și petromaxul luminând la mari distanțe, cocoțat pe un stâlp în curtea casei părintești, prăvălia orientală și invazia mașinilor agricole germane, știrile despre campania din Bulgaria citite de copil în „Universul”, șocul scufundării Titanicului și vestea morții lui Aurel Vlaicu, apoi izbucnirea marelui război, plecarea tatălui pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290422_a_291751]
-
curte Robertei Stanwell (nici o legătură cu tutunul de pipă Stanwell!). Cei doi au crescut în Berlinul de Sus, o localitate ce se întindea pe mai bine de patru kilometri. Și asta nu pentru că ar fi avut mulți locuitori, ci deoarece, cocoțate pe dealuri, casele erau despărțite de văile domoale ale minunatului peisaj colinar. Când a apărut gardul cu sârmă electrificată ce se întinde pe toți cei trei sute optzeci și șapte kilometri, lăsând libere doar cele trei treceri dintr-o țară în
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
graniță, credibilitatea sa era, probabil, nulă. Dragostea pentru acest Necunoscut, pe care mulțimea - oricât de perplexă - îl prețuiește, vine să-i repare identitatea. Pentru ceilalți taxatori aroganți și meschini ai provinciei, Zaheu încetează să mai fie un adevărat vameș. Pitic, cocoțat într-un copac la marginea drumului, Zaheu își trădează nevolnicia. Parcă ar vrea să împrumute cuvintele lui Filip și să spună fiecărui muritor: „Vino și vezi” (Ioan 1, 46). Fostul businessman renunță la imaginea de fațadă, abolește orice brand, refuză
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de umor, Freud se putea dovedi și de o ironie caustică, Jones dându-ne două asemenea exemple: Când Stekel, gândind că a mers mai departe decât Freud cu anumite descoperiri, se scuza pentru aceasta cu semimodestie, spunând că un pitic cocoțat pe umerii unui uriaș putea vedea mai departe decât uriașul însuși, Freud i-a răspuns ironic: „Lucru probabil exact, dar nu și atunci când e vorba despre un păduche de pe capul unui astronom” (Jones, 1955/1979). Într-o scrisoare adresată unui
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
septembrie o să ajungem în stradă? — Serios? face Michael. Ce s-a întâmplat? — Proprietăreasa vrea să-și vândă clădirea în care stăm. Toată lumea afară. A! spun, extrăgându-mă brusc din mijlocul plăcutei viziuni pe care o am, cu mine și Luke cocoțați în vârful unei piramide. Apropo, Luke. Tocmai am auzit o conversație ciudată. Niște persoane de aici ziceau că o să ne mutăm în clădirea asta. De unde le-o fi venit așa o idee? — E și asta o posibilitate, zice Luke. — Poftim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
alea care zboară acolo ce sunt - păsări adevărate? Pe crengi sunt proiectate lumini colorate, care se răsfrâng asupra șirurilor de scaune. Două femei periază metodic fiecare tapițerie de scaun. Un bărbat în blugi fixează un cablu de covor. Un altul, cocoțat pe un suport de reflectoare, aranjează o ramură argintie. Un violonist își încălzește arcușul, în vreme ce, judecând după sunetele înăbușite care se aud, alți intrumentiști își acordează timpanele. E ca și cum m-aș afla în culise înaintea unui spectacol în West End
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
marș, iar publicul s-a împrăștiat. Între timp apare Ion Boian. M-a condus imediat la Comandant. El era încă la Brașov și locuia în casa unui prieten. Cu răsuflarea reținută am urcat pe diferitele cărări care duceau la locuința cocoțată într-un vârf de deal. L-am găsit la cină cu gazdele. Ma primit cu bucurie și căldură. Am luat loc la masă și am povestit cum sa desfășurat manifestația din oraș. Generalul Antonescu, primind din partea regelui Carol al ll-lea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de 3 și 4 noiembrie 1944, vom reaminti etapele care au dus până la urmă la consolidarea acestei organizații. În inter-titlurile acestui subcapitol vom vedea că, finalmente, tov. Elena Zelinescu rămăsese pe postul de șef al organizației UTC, ba, chiar fusese cocoțată pe scaunul de secretar al UTC pe județ, în pofida faptului că tov. Dimitrev scrisese în raportul său că această femeie era secretară contra voinței sale. Dimitrev nu plecase din Vaslui chiar cu mâna goală ci și cu procesul verbal de
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
grăbim să trecem și noi la punctul 2 de pe ordinea de zi, cel referitor la abaterea comisă de către tov. Iancu Vojniver, un „veteran” al organizației tinerilor comuniști vasluieni, unul dintre puținii minoritari evrei ce rămăseseră încă în structurile de conducere cocoțate la putere încă de pe 4 noiembrie 1944. Am considerat ca fiind absolut necesară citarea aproape integrală a documentului,: „...se trece la punctul 2 din ordinea de zi unde tov. Vojniver Iancu arată felul cum s’a întâmplat cu pierderea actelor
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
a recomandat următoarele chestii: „...să se aboneze toți membri din celulă la ziaru scânteia să se citească toate cărțile luate dela centru (literatură sovietică, n.n.) de toți membri celulei”. Deoarece cu numai câteva luni în urmă (6 martie 1945) se cocoțase la putere împins de la spate de ruși guvernul Petru Groza, Turbatu cerea de la săteni „susținerea acestuia”. În stilul gol de conținut al epocii, se mai cereau: „...să se facă reconstruirea comunei, poduri (subl.ns.) școala, Biserica și tot strictu necesar
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]