661 matches
-
cu ,,buchiile” pentru învățătura ,,pruncilor” și continuă cu cele 10 porunci, simbolul credinței ortodoxe, cele 10 fericiri cu explicarea lor pe scurt. În partea finală, cartea conține îndrumări pentru preoți, spre a învăța mai bine și ,,cu toată osârdia pe coconi”. Din porunca mitropolitului Iacob al Moldovei apărea în 1755, la Iași, un bucvar, care se dovedește a fi primul abecedar tipărit în limba română în spațiul moldovenesc. Cartea începe cu ,,buchiile”, după care sunt înșirate cele 10 porunci, apoi cele
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
driaptă danie și miluire și uric și întăritură cu tot venitul nerășluit și neclăntit în veci. Și dup(ă) a noastră viață și domnie pre cine va alegi D(uămnezeu a fi d(oămnu(lă țării Moldovii, or(iă din coconii noștri, or(i) dintralt niam, să aibă a da și a întări Sfânta Episcopie.Iar carele va strica danie și întăritura noastră acela să fie neertat de D(o)mnul D(u)mnezeu și de Pre(a)curată Maica sfintii
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
au Kundalini trezit - să fie valabil doar pentru români? - avem frică de comunicare, ne este teamă să ne descoperim, nu care cumva să se observe că suntem mai puțin buni decât suntem; pe cine vrem să mințim, ascunzândune în propriul cocon? Retorica de față pornește de la propria persoană. De multe ori am avut dorința de a comunica, dar instinctul de conservare m-a atenționat: - Stai! Ce vrei să faci? Unde te trezești? Ai cerut voie? Decât să te faci de râs
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
grav decât moartea, nu rareori! -, m-au Întărit, cum se spune; mi-au dăruit, În sfârșit!, simțul realității sociale și o reală cunoaștere, de facto, a tipologiei umane și sociale. Și, printre altele, capacitatea de a „ieși din mine”, din coconul meu mic-burghez, fasonându-mi cumva timiditatea, povară În tinerețe, În sensul că am reușit s-o Înving nu de puține ori din obligația - și apoi din bucuria! - de a nu fi exclus iremediabil din câmpul social. Nu mă plâng și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
lăsând un bilețel tatălui: "Fii mulțumit, vei avea o gură mai puțin de hrănit"." Moartea, singura asigurare de viață a damnaților. Națiunea și statul odată dispărute (idei moderne, prea moderne), reapare la suprafață rețeaua arhaică a solidarităților primare. Închiderea în coconul familial, clientelismul clasic și cursa nebunească spre paradis. Sfârșitul rezistenței, începutul rezilienței... La Beit Hanoun, orășel palestinian situat nu departe de localitatea israeliană Sderot, și de unde au fost lansate rachete artizanale lovind la întâmplare, pedeapsa colectivă a fost severă. Optsprezece
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
este la împărăția ta, unde am atâta mâhnire. Care mâhnire? Am mâhnire, s-a îndârjit Urda, căci va să piară fiul prea iubit al Împărăției persienești. Înduioșându-se d. de tulburarea prea frumoasei sale a dat poruncă să fie tăiat coconul. Atunci d. ridicându-se cu putere din jilț a poruncit ca să nu mai omoare pe fiul său. O dulce al meu stăpân, uită-te la ochii mei căci în curând n-au să mai vadă strălucirea ființei tale! L 27
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Ion împodobit,/ Călari pi-un cal gălbiu,/ Nu-i gălbiu de felu lui,/ Șî-i gălbiu deasudătoari” (Țepu - Galați). Harnașamentul lui, folosit în confruntarea inițiatică, nu este niciodată întâmplător, el fiind caracterizat de sclipiri nobile: „Dalbă șa că-i aruncară” (Coconi - Ilfov), „din văzduh se lasă un cal alb și frumos, având în cap un căpăstru de aur presărat cu pietre nestemate” (Strâmbu - Dâmbovița). Râvnit de împărat, calul cu însemne solare, similare celor de pe pielea eroului solar, este de fapt un
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Chiatra seacă în patru [crapă]/ Și lasă rîuri de apă,/ Mari boieri caii-și adapă”. Clasificată de Monica Brătulescu sub numele Voinic chipeș călare IV , colinda oferă un neașteptat spectacol de miracole: „Sus pre apa Jiului,/ Domn din cer!/ Vin coconi de-ai Diiului/ Și de-ai Diamantului,/ Dar nainte cine-mi vine?/ Vine...(cutare), Făt-Frumos,/ P-un cal negru mângâios,/ Vine, calul tot jucând,/ Tot jucând și nechezând,/ La părinți tot mulțămind,/ Ce bun cal de-ncălicat,/ Bune haine de-mbrăcat./ Calcă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
are cap de uliu, în timp ce pentru hinduși soarele este o acvilă”. Specie apropiată de cele citate de antropolog, șoimul participă la vânătoarea cu fUncție de consacrare pentru flăcău: „Nicu, tinerel,/ Arcul ce-și gătește,/ Arcul și săgeata/ Ș-un șoimel galben” (Coconi - Ilfov). Hrana ajutorului avimorf este și ea impregnată cu simboluri solare, păsări a căror încărcătură simbolică șoimul o cumulează: „Șoim ce-mi aracnește,/ Cu ce-l hărănește?/ Păsări gălbioare/ Prinse-ș după mare,/ După Marea Neagră” (Grădiștea - Ialomița). Replică a puterilor feciorului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de la est la vest, este necesar pentru ruperea totală de universul familiar și integrarea flăcăului în sacru: „La vânătoare pleca/ Și-și vână o zi de vară./ Când fu soarele pe seară,/ Sub o umbră de răchit'/ Găsi leul adormit” (Coconi - Ilfov). Efortul îndelungat și încununat doar la apus apare și în confruntarea propriu-zisă cu ipostaza zoomorfă a haosului: „Se luară a doua oară,/ Zi de vară până-n seară/ Când fu aicea-n cap de seară,/ Pusă june pe leu josu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de Lazăr Șăineanu sub numele Ciclul celor trei frați, A, Tipul fraților perfizi. În baladele Scorpia I(8) și Trei frați cu nouă zmei I(9) ei sunt de viță aleasă, însă...nepricepuți: „Tare-mi vine, tare-mi, dragă,/ Trei coconi,/ Feciori de domn,/ Și-s îmbrăcați ca un domn,/ Dar nu au minte de om!”. A fi „fecior de domn” înseamnă, într-o altă gamă stilistică, a fi ales. Frații mai mari sunt și ei neofiți, dar numai datorită celui
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
momentul zero al genezei și în spațiul mitic. Să revenim la imaginea traiectoriei: „Pe cel drum cam vechiuleț,/ Vechiuleț și de demult,/ Cu troscot verdenvelit,/ Cu negar-acoperit,/ Și el, vere, că-mi vedea,/ Tare-mi vine, tare-mi dragă,/ Trei coconi,/ Feciori de domn” (Scorpia I, 8), dintre care doi vor fi înghițiți de Scorpie. Dălea Dămean, din balada cu același nume, „Lung în zare se uita/ Pe cel drumșor părăsit,/ Cu iarbă învăluit,/ Cu năgară-acoperit” (I, 10) unde va și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de forțe de la fiara (totemică) la subiect. Simpla ieșire din trupul spintecat (pe lung, deci are formă de șarpe) certifică reușita ritualului: „O dată când îl lovea,/ Scorpia afar’ ișea,/ Paloș din gură că loa,/ Pân’ la coadă să spărgea,/ Pă coconi că mi-i găsea,/ Ierea vii, nevătămați,/ Numai dă bale spurcați...”. Scorpia este numită într-o variantă „zmeoaică”, fapt ce pare să confirme natura hibridă a zmeului care îmbină aparența păsării, folosită pentru împărății de peste mări și țări, cu „viermii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
un tablou vegetal, nu întâmplător de plante „utile social”, pomi fructiferi: „Pe su’ meri și pă su’ peri”. Tot înghițirea și ieșirea din șarpe prin spintecarea lui din exterior este tiparul inițiatic și în Scorpia I(8). Vânătoarea celor „trei coconi” pare a fi una în istorie: „Și iei, frate, să vâneze,/ Bălțile cu peștili/ Șî munții cu urșii...”, însă pregătirile pentru plecare trădează incursiunea în mit: „Citi vineri și sâmbătă,/ Iar când fu duminică,/ Ei mi se sculau în zori
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
află, desigur, Scorpia, ființă a tărâmului infernal ce nu poate ieși decât ca să distrugă. E rolul fiului ei, pe jumătate adaptat spațiului ordonat, să „momească” neofiții spre infern. Tentarea cu cărți și galbeni vorbește despre natura celor ispitiți, feciori de coconi învățați cu știința și bogăția. Cu toate acestea ei nu bănuiesc scenariul, „nu au minte de om”. Inocența amendată de instanța populară este de fapt condiție a inițierii, căci face posibilă glisarea dimensiunilor într-o irumpere a fantasticului în real
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Șarpele I(7) una miraculoasă și poate fi pusă pe seama puterilor mezinului. Și el cel mai mic din nouă frați (cifra sugerează frățietatea desăvârșită), Mircea, poate fi, ca și Moldoveanu, un dublu al eroului, dar și un mystagog. Tovărășia cu coconul cel mai tânăr conduce la o anihilare de tip cosmogonic: „- Ține, vere, tu de vârf,/ Că țiu și eu de mănunchi./ (...)Dar Scorpia ce-mi făcea?/ De necăjită ce era,/ Drept în sus că s-azvărlea,/ Cu gura proțap ieșea/ Ca să
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Pân’ la coadă se spărgea/ Și doi frățiori ieșeau/ Nevătămați, cum erau”. Saltul în statutul de inițiat este, în această baladă, de două feluri: frații mai mari trebuie să coboare în pântecul monstrului și săși piardă identitatea slabă, de bieți coconi neexperimentați, în timp ce mezinul, în cazul căruia vitejia se află într-o stare latentă, preia cunoașterea de la Mircea ciobănaș și învinge pe cale eroică Șarpele. Dublul voinicesc este aflat în colinda Voinicii dezvăluiți frați IV, 74, în urma laudei falnice a unuia dintre
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mare,/ Malin, malin verde!/ Da de mare țărmuri n-are./ Dar în undă ce mi-aduce?/ Duce lini și malini” (Ilteu - Banat), „Cetinele, cetioară dragă!/ Pruntu-i mic, marea-i venită,/ Dar plavie ce mi-aduce?/ Tot brazi mari, molifți verzi” (Coconi - Ilfov), „Marea de mare,/ Lerului,/ Marjine n’are,/ Marea de mare ce a venit,/ Dar în ea ce mi-ș aduce?/ Doi brazi nalți și’ncetoșați” (Limanscoe - Odesa), „Vine marea cât de mare,/ Lino mălino verde!/ Da de mare țărmuri
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
zeitate atmosferică a bourului s-a suprapus cerbul, imaginea nucleu fiind identică: „Printre brazi, printre molifți/ Înoată, înoată, cerb-o înoată,/ Coarne-și poartă;/ De vârful cornițlor,/ Leagăn verde de mătase,/ Dar în leagăn cine șade?/ Șade Ioana, d-ochi-și negri” (Coconi - Ilfov). Mihai Coman explică această mutație printr-o interferență „a două straturi diferite de civilizație: aceea a vânătorilor și aceea a societăților de păstori și agricultori”. Cerbul ține evident de îndeletnicirea virilă a vânătorii, iar prezența lui în bestiarul inițierii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de colindă devine și el materia din care emerge lumea: „Cerbeo, cu oasele tale/ Mândre case-or mărtăcea,/ Cerbeo, cu chelceaua ta/ Mândre case-or învelea,/ Cerbeo, cu unghiile tale/ Mândre pahare-or făcea,/ Vin la masă cu eleor bea” (Coconi - Ilfov). Sacrificiul este aici îndeplinit de frații fetei din leagăn, legătura dintre principiul masculin și cerb fiind foarte amplu exemplificată de colindele de fecior. O jertfă totemică răsturnată, ce amintește de orațiile de nuntă unde mireasa ia forma ciutei, sugerează
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a venit cred că pe jos până acasă, cum a putut. Pe atunci femeile taroase (gravide) lucrau până în ultima clipă, de multe ori nășteau pruncii pe pământ, când erau la sapă sau la fân, pe dealuri și munți, își aduceau coconii acasă numai după ce terminau treaba câmpului, în mâneca unei cămăși bărbătești de cânepă, sau a sumanului. Nu era asistență sanitară în satul Dragomirești, în acele vremuri, nevestele tinere din Maramureș erau moșite de la începutul lumii de mamele lor, de aceea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
avut. La puțin timp după nașterea mea, tata a urcat în Munții Țibleș, să reziste cu arma în mână împotriva comunismului, așteptând să vină americanii. Și americanii n-au mai venit, dar comuniștii au arestat-o pe mama, cu doi coconi în brațe, și pe toate neamurile noastre, torturându-le să spună unde sunt ascunși partizanii. Ca să ne scoată din subsolurile Securității din Sighet, tata s-a predat și a fost ucis la trei zile în torturi, cum am mai spus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
li se dau suficiente locuri de hrană. Prima așezare rurală de pe Drăslăvăț s-a numit Huși sau poate Broșteni, situată în partea de sud-vest a târgului. Într-un hrisov din 22 noiembrie 1629, emis în cancelaria domnească de la Iași, Alexandru Coconul (1629-1630) poruncea lui Ionașcu Cehan, mare pitar, să „hotărnicească” dinspre târgul Huși moșia Broșteni, dăruită Episcopiei Huși de domnii dinainte și de Radu voievod (Radu Mihnea, 1616-1619, 1623-1626), ale cărui hotare, cu vii, mori și grădini au fost împresurate de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și alte angherii pe locuitorii satelor Plopeni, Hrubeni, Cârligați, Crețăști, Rășăști, Coziiaci și Podeni, care aparțineau Episcopiei Hușilor. Se confirma, astfel, faptul că satul, care era deja proprietatea Episcopiei, a devenit ulterior cartier al orașului. La 29 decembrie 1629, Alexandru Coconul a comunicat ispravnicilor de Huși și Stănilești „să lase în pace” satele mai sus menționate, aflate în proprietatea Episcopiei Hușilor. Din porunca domnului Ștefan Petriceicu, la 3 august 1673, Ion Șoltuzul și cei 6 pârgari, bazându-se pe mărturiile preoților
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ci trebuie luată cu sine. Doar mort n-ai mai purta-o cu tine - dar ce-are asta a face cu patria? Cuvântul „patrie“ nu-mi place, în România era acaparat de două soiuri de proprietari de patrie. Unii erau coconii șvabi, mari amatori de polcă pe furate și experți rurali în virtute; iar ceilalți - funcționarii și lacheii dictaturii. Patria rurală ca teutomanie și patria de stat ca supunere fără crâcnire și ca frică oarbă de represiune. Ambele noțiuni de patrie
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]