678 matches
-
menaj din care nu face parte decât mama ei, Erica Sayers (Barbara Hershey), încojurată de atenția autoritară a acesteia și de jucăriile preferate, Nina este asemeni unui fluture strălucitor care noaptea își închide aripile și intră de bună voie în coconul din care a eclozat. Adormită în Nina se află femeia, se află cealaltă personalitate pe care regizorul dorește s-o trezescă. Nu tehnica îi lipsește Ninei, ci o pasiune care să-i redea tensiunea lăuntrică, iar regizorul nu ezită să
Ceaikovski, Doctor Jekyll și Mister Hyde by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5815_a_7140]
-
acest țărm natal/ De mare, tot mai vitreg și fatal,// Nici în grădina-mpărătească, sumbră,/ Unde mă caută și azi o jună umbră,// Ci-aici, în locul unde-am stat 'naintea/ închisei porți, în carne sau cu mintea.// Mă tem ca, în coconul caldei șube/ A morții, să nu uit claxon de dube// Cu condamnați, și zăngănit metalic,/ Sau urletul băbuței, animalic.// Ci fie ca din ochi de bronz de preț/ Să-mi lăcrimeze neaua la dezgheț,// în gîngurit de porumbei de ocnă
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
române ori lui Eliade, fie prin discrete referințe. Chiar și când politicul este indistinct, la nivelul profund al textului se păstrează mereu legătura dintre cei doi poeți: Andrei Steiu și Andrei Codrescu. Primul nu va fi uitat niciodată, va rămâne "coconul" celui de-al doilea, cel care până la urmă va recupera și își va revendica glasul poetic al celor două limbi, singura identitate autentică ("unii dintre noi am venit de foarte departe/ hărțile nu-s de mare ajutor"). Mult mai dinamic
Poetul în două limbi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11740_a_13065]
-
scaune stricate/ un fel de scenă prăbușita/ iar în mijloc/ un clopot lung de fier cu semne/ chirilice alături de/ scrijelituri barbare./ Printr-o spărtura mică pătrunzi precum un abur./ Te-acoperă un aer catifelat moaruri parfumate/ se tese-n jur cocon de fire/ și-o rază rece/ trece prin corpul nou (de transparente/ roz-gălbui) sporindu-l/ - țesuturi palide tot mai intense și tot mai complicate/ scheletul fraged de cretă structurînd/ păienjenișul roșu răsuceala caldă/ luminiscenta creierului simetrica și inima de carne
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
care a zdrobit-o. Există și alte opinii, cum ar fi cea a lui Peter Bichsel care crede, desigur sub forma unor speculații, că Aglaja și-a creat propriul ei univers, o lume de basme... că și-a țesut un cocon care s-o protejeze și că odată cu irumperea ei în lumea literaturii, în spațiul public, acest cocon s-a destrămat, că scrisul, singurătatea scrisului ar fi ucis-o, ceea ce este posibil. În fond, scrisul poate duce și spre moarte, nu
Cu Ludwig Metzger, autorul filmului Aici cerul despre Aglaja Veteranyi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13225_a_14550]
-
crede, desigur sub forma unor speculații, că Aglaja și-a creat propriul ei univers, o lume de basme... că și-a țesut un cocon care s-o protejeze și că odată cu irumperea ei în lumea literaturii, în spațiul public, acest cocon s-a destrămat, că scrisul, singurătatea scrisului ar fi ucis-o, ceea ce este posibil. În fond, scrisul poate duce și spre moarte, nu întîmplător, atîția scriitori s-au sinucis... Toate acestea sunt însă doar speculații... și din acest motiv am
Cu Ludwig Metzger, autorul filmului Aici cerul despre Aglaja Veteranyi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13225_a_14550]
-
cel al literaturii române i se pare (de ce oare?) dureros, iar încercarea lui Iorga de a lupta cu evidenta influență franceză fără sens. "E dureros faptul că singurul nostru scriitor genial a înmugurit în alt copac, a crescut în alt cocon decît cel în care îndeobște literatura noastră s-a desfășurat. Dar asta nu schimbă cu nimic așezarea problemei, și dl Iorga a făcut un lucru fără sens cînd a luptat împotriva influenței la noi a culturii franțuzești." De ce ar fi
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
în edificarea de sine și în edificarea unei Românii pe cât posibil fără cusururi numeroase și de neiertat. În ce mă privește, mă declar cu toată ființa mea în favoarea unei astfel de Românii, eliberată pentru veșnicie de stafii și de monștri. Coconul minciunii cu care, cu voia sau fără de voia noastră ne învecinăm de ani și ani, trebuie spart fără ezitare, măcar astăzi, în al o miilea ceas de după rănirea de moarte a Monstrului.
Stafia securității by Nicolae Tone () [Corola-journal/Journalistic/16658_a_17983]
-
din Nordul țării, unde bărbații erau ocupați cu păstoritul, cășăritul, albinăritul, cu lucrul în mine sau, în pădure, cu țapinele, iar femeile (boresele) cu țesutul sau cu croitoria. Aproape toți se prezintă a fi "muncitori", "cinstiți", "de omenie", crescînd copii (coconi) pe care i-au învățat să "facă bine", "să fie gazde bune" etc. În vremea întunecată a comunismului au intrat în "colectivă", unii au lucrat în "cooperative", la IFET și au fost secretari "la sfat" sau la "P.M.R.", iar unul
Prima ediție a epitafelor de la Săpînța by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/17309_a_18634]
-
cu smerenie filială, la dreapta Mamei? În fața unui așa torent de elucubrații sprințare, îți dai seama că cine prinde pofta deconstrucției sfîrșește la balamuc, iar Vattimo e în condiția intelectualului detracat pe care corectitudinea politică l-a adus în stadiul coconului steril. Optica lui e cea a unui hipiot de secol 21 încredințat că omenirea va atinge pacea dacă, desființîndu-se toate prohibițiile, dragostea va domni netulburată peste tot. În contrareplică, Girard are tactul de a-i aminti că, fără interdicții, o
Paracleții declinului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5381_a_6706]
-
Pol, într-o singură tate punctată doar de mesajele codificate către o stație îndepă rtată își plasează Alexei Popogrebsky cei doi eroi. Filmul are ceva din claritatea aparentă a configurațiilor dramatice bergmaniene, atenția cade pe aceste două personaje izolate în coconul unei conviețuiri elementare, personaje pe care un eveniment impredictibil le situează în conflict. Camera de rezonanță o reprezintă un peisaj de o frumusețe sălbatică, aproape trist-extatică. Ca și în Întoarcerea (2003), filmul lui Zviaghințev, peisajul golit de umanitate devine un
Tristețea de sfârșit a verii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5671_a_6996]
-
spațiul meditațiilor și al ipotezelor. Mansarda trăiește. Societăți cvasi-clandestine, întruniri, cursuri demimondene, de logică și metafizică, unde nu e greu de înțeles cine e Profesorul, umplu cu eșarfe purtate de aerul veacului cadrele, destul de stereotipe, altminteri, ale vieții studențești. Un cocon din care se iese în vita nova, în care se simt "fluturări de meniri". Pentru cei cărora le reușesc, gaudeamus!
Ochelarii altcuiva by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9668_a_10993]
-
de narval, așchii de lemn din crucea Mântuitorului în cantități suficiente să-ți poți ridica o casă cu două caturi, sau haine din "in viu", care se curăță și se albesc în foc și sunt țesute din fire toarse din coconi de salamandră. Acest comerț luase o astfel de amploare încât puține erau gospodăriile care să nu aibă sub grindă o punguță cu "praf din călcâiul de aur al lui Zlota". Degeaba cutreiera potera munții și mlaștinile, degeaba defrișa pădurile, incendia
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
spune așa: comunismul a fost prilejul, nu cauza dezlănțuirii răului în România. Încetați să pomeniți ideologia ca scuză în fața lui Dumnezeu. Există în români, poate și în alții, dar nu de ei vorbim acum, ceva rău, rece și bălos, un cocon de bestie care a țâșnit afară îndată ce s-au încârligat secera și ciocanul. Nu marxism-leninismul l-a obligat pe Franț Țandără să lovească deținuții politici peste testicule cu un creion neascuțit. A făcut-o pentru că, într-un fel, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cad,/ Doamne-al mașinilor mai ai răbdare,/ lasă bătrânii noștri să are/ măcar prin moarte c-un plug de brad" (Plug de lemn); "să facă fierul viermi s-aud betonul/ scâncind ca un copil la temelii,/ să se ridice revoltat coconul/ din fluturii atomici și zglobii// să înflorească-a noua oară prunii,/ oh veac înnebunit și patruped/ vreau să mai văd chiar coborâți pe funii/ zeii asfixiați în care cred" (Funia de maci). Proprietarul de poduri terorizat de tăvălugul civilizației nivelatoare
Elegii de când era mai tânăr by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10661_a_11986]
-
făcut pe om, Doamne. Plin de păcate,/ ca o frunză îngălbenită, stau în desișul prezenței Tale./ Dă-mi, Doamne, cunoașterea nemișcată de Dumnezeu, că/ Tu ești fîntîna ființială, ești muma semnelor și literelor./ Pune-ți, Doamne, pecetea Chipului Tău peste coconul/ sufletului meu. Fă-mă, Doamne, aprinzător de candele./ Credinciosul este om înflorit./ Mă închipui prunc, într-o scaldă de lumină. Mă închipui/ mire îmbrăcat în schimbarea la față. Sufletul meu este/ iedera lui Dumnezeu. Sînt cufundat, Doamne, în afara/ ochilor mei
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
o vreme, apoi se depărtă spunînd apăsat: — Oricum, nu contează. Nu contează. Lanark plecă în grabă trîntind ușa în urma lui. CAPITOLUL 5. Rima Afară era ceață. Lumina de la ferestre o satura în asemenea măsură încît conacul părea învăluit într-un cocon de lumină lăptoasă, dar dincolo de acesta, Lanark mergea într-un întuneric total, dibuind găsea drumul pe alee după scîrțîitul felinarului pietrișului și atingerea rămurelelor înghețate pe față și mîini. Pe trotuar puteai să te orientezi prin obscuritate cu ajutorul felinarului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o lucire de oglindă. Totul a durat vreun minut, după care am intrat iarăși, nu știu cum și în ce moment, în posesia propriului meu corp, și rebeliunea hipnagogică s-a încheiat. Până la urmă mă scufundam totuși în somn, înfășurat într-un cocon de vise scămoase. Mă topeam în vis ca zahărul în apă, alunecam ca un cursor pe cremaliera uitării. Tresăream uneori atât de violent, încît parcă totul se zdruncina în mine. Alteori veneam în picaj ca un lift vechi care s-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și transparentă era substanța casei de veci. Tânăra femeie se pierdu în contemplarea lentelor, întortochiatelor mișcări peristaltice de sub pielea crisalidei, ce semănau atât de bine cu alunecarea globilor oculari sub pleoapele adormiților... Când, într-un târziu, își desprinse privirile de pe coconul uriaș, Maria se descoperi singură. Rubedeniile îndoliate, țigănușii cu prapuri, muzicanții și preotul pieriseră de parcă s-ar fi dizolvat în aerul acela coroziv. Ca să ajungă la cea mai apropiată ieșire le-ar fi trebuit zile-ntregi. Se resorbiseră în luciul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
un viguros cablu ombilical, cu două artere și-o venă, vehiculând hematiile inefabile ale cauzalității. Pe lângă el, o vascularizare subtilă și complicată, o-mpletire de vinișoare albăstrui și violete leagă-ntr-un mod inextricabil păpușile rusești una de alta într-un cocon stufos, așa încît clipa de-acum poate trimite-o ramificație peste un interval de cinci ani și alta peste unul de șapte, pipăind cu sinapse flexibile pleoapele grele și zâmbetul de Buddha ale unuia dintre milioanele de copii și adolescenți
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mai rar vine cineva aici: mama și, de câteva ori, Herman. Prin fereastră norii-mi pătrund în odaie ca un abur cu steluțe de gheață. Singurul lucru viu, aici, este manuscrisul meu zvâcnitor, pielițele astea mustind de un sânge albastru. Coconul de păianjen pe care-l manevrez cu brațe păroase, pe care-l încălzesc la lumina ochilor mei multicolori. Peste care-mi târăsc pântecul cu filiere din care curge salivă. Manuscrisul meu, ponta mea, cartea mea ilizibilă, încîlceala de tufiș în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
una de alta e cearceaful de larg - mai păstrează, poate, aidoma altui giulgiu, dârele delicate ale membrelor tale, umezeala feselor, ambra omoplaților, mirosul brun al labei piciorului, căci ai dormit de curând, la prânz, înfășurat strâns în el, ca un cocon, așa cum doarme întotdeauna și mama, așa cum ai dormit mereu, oricât de cald ar fi fost în odaie. Dar mirosurile nu se reflectă-n oglindă, ci mai curând sânt ele însele oglinzi întunecate, unde vedem ca-n infraroșu chemotaxa ascunsă a
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
al gândirii și-al întinderii spațiale. Șapte mistici ani, adăugați vieților noastre, în care refuzam sexualitatea, converteam ritmul ei sacadat în melodia sinusoidelor culturale, în extinderea aripilor psihice, chiar dacă zdrențuite de dor și de tânjire. Am dormitat astfel, într-un cocon bncolat din mătase, până la șaptesprezece ani, când brusc, într-o clipire din ochi, pe când stăteam într-o zi, ca de obicei, pe lada de la studio, cu tălpile pe caloriferul de sub imensa fereastră, am înțeles că exist, că sânt Mircea, că
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
clădirea întreagă, marele dreptunghi vechi de aproape două secole, care-și spălăci și el forma ferestrelor și contururile cărămizilor până se schimbă lent într-o cutie de cuarț, prin pereții căreia se zărea deja o formă nedeslușită, un fel de cocon de raze dese de lumină. Doar copilul, de la-nălțimea la care se-afla, putu să vadă în întregind minunea. Căci el plutea acum peste o uriașă, dumnezeiască vedenie, o icoană înrămată-n cel mai orbitor cleștar de stâncă, un chip
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe-o frunză de mărar putea fi, de fapt, strălucirea dintr-un ochi de curtezană hitită de acum trei milenii. Realul nostru familiar desfăcea doar patru dimensiuni, ca patru largi petale întinse, pe când celelalte șapte rămâneau strâns înfășurate într-un cocon submicroscopic, păstrând în pliurile lor, nescoase la lumină niciodată, halci uriașe din povestea noastră, căci fiecare fir de păr al nostru avea lungime, lățime și adâncime și flutura-n timp, dar în același timp răsucea-n sine șapte mistice petale
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]