807 matches
-
raporturile de mărime ale elementelor, semnificațiile fiecărui element în parte (rădăcini, trunchi, ramuri, frunze, fructe etc.) în funcție de contextul desenului și de subiect. 142 Datele cercetării noastre au fost introduse în ,,Data Editor" (spațiu de lucru al S.P.S.S.-ului), unde am codat fiecare variabilă nominală prin atribuirea unui număr. Pentru a putea verifica ipotezele cercetării, am calculat: frecvența relativă, după formula f = n/N, unde ,,n" reprezintă numărul răspunsurilor date de un grup de subiecți la un item, iar ,,N" este numărul
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
în care sunt interconectate proprietățile materiale ale imaginii cu procesul social activ al "privirii" și formele istorice specifice ale "vizualității" în funcție de care este receptată imaginea, de considerarea imaginilor ca reprezentări ce ar acționa asemenea unui limbaj care ar furniza semnificații codate într-un sistem convențional de semne aplicate într-o anumită comunitate, dar și de plăcerea de a privi și simți lumea prin intermediul imaginilor, și, în cele din urmă, de conexiunea semnificațiilor imaginilor cu identitatea celui care privește imaginile. Pe baza
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
unei culturi, un anumit semn se potrivește cu un anumit obiect material, extinzând astfel conceptul de convenție la acela de cod, înțeles ca sistem extins de semne care operează asemenea unui limbaj. În ceea ce privește convențiile fotografice, de pildă, acestea ar fi codate în însuși design-ul aparatului de fotografiat, câtă vreme imaginea fotografică a fost ajustată astfel încât să îndeplinească cerințele artei tradiționale de a oferi o imagine rectangulară. La rândul ei, încadrarea imaginii stabilește convențiile prin intermediul cărora sunt recunoscute genurile artistice ale
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
de artă; Donald Kuspit menționează ca o sarcină a criticului efortul de articulare al efectelor complicate și subiective pe care ni le induc operele de artă; Dave Hickey aduce în discuție traducerea percepției vizuale într-o viziune, care e apoi codată într-un limbaj speculativ și de pledoarie; pentru Roberta Smith, a scrie critică de artă presupune indicarea noilor opere apărute; Lawrence Alloway definește critica de artă ca un răspuns descriptiv, interpretativ și evaluativ al artei recente; Clement Greenberg accentuează obligația
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
inițial al temei. Repriza, bazată pe reluarea temelor aproape la fel ca în expoziție, începe cu tema I, cântată la unison, în fortissimo, de către coarde și suflătorii de lemn (flaut, oboi, clarinet, fagot). Partea întâia se încheie cu o scurtă coda - în care răsună puternic acordu rile întregii orchestre și, pentru ultima oară ecouri din tema I. Partea a II-a, scrisă tot în formă de sonată, este înrudită cu andantele din Simfonia a 40-a de Mozart. La început, viorile
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
e de scurtă durată. În repriză, ca și în expoziție, tema I este încredințată viorilor. Apare în continuare - pe alt plan sonor - și tema II. După ce auzim niște acorduri sărbătorești, începutul temei inițiale revine ca un vârtej. Se intră în coda, care încheie simfonia într-o atmosferă plină de optimism. SIMFONIA II, op, 36, în RE MAJOR Este o lucrare luminoasă cu prefața tragică (a fost scrisă în perioada Testamentului de la Heiligenstadt). S-a cântat întâia oară la 5 aprilie 1803
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
acorduri care amintesc de începutul introducerii, ca și de firul sunetelor descendente ce precedase apariția expoziției. Acum temele sunt repetate într-un fel asemănător cu cel din expoziție. În partea I a Simfoniei II avem de-a face cu o coda amplă, în care apar elemente de dezvoltare motivică, bazate pe fragmente din tema I. Încheierea mișcării se face după câteva acorduri scurte care amintesc încă o dată figura ritmică cu care a început simfonia. Partea II-a (larghetto) este una din
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
ei potolită. Tema II este îngânată de clarinet, fagot și oboi, în timp ce viorile prime, desprinzându-se din acompaniamentul pe care-l fac împreună cu celelalte instrumente cu coarde, brodează când și când o figu ră melodică foarte rapidă. Iată tema II: Coda cu care se încheie această parte este la fel de lungă ca și unele dezvoltări din simfoniile lui Haydn și Mozart. Beethoven introduce aici elementele unei a doua dezvoltări, bazată pe tema I a finalului. Vom întâlni un procedeu asemănător în ultima
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
clipă de gânduri de doliu, dansuri, în sfârșit, asemeni acelora pe care războinicii Iliadei le celebrau în jurul mormintelor căpeteniilor lor”. În trio, cornii împrăștie semnale de alarmă. apoi, prima secțiune a scherzo-ului se repetă, încheindu-se cu o scurtă coda. Partea a IV-a ( allegro molto ). Precedat de o introducere furtunoasă, finalul simfoniei este construit în formă de variațiuni. Tema lor a mai fost folosită de Beethoven în cele 12 Contradansuri, în muzica de scenă la baletul ,,Prometeu” și în
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
face fagotul, care, deși pare un bătrân greoi, vrea să-și încerce și el forțele în iureșul tineresc al mișcării, reluînd începutul temei. În repriză, tema II nu mai apare la oboi, ci la clarinet. Simfonia se termină printr-o coda de dimensiuni mici, dominată și ea de același mers continuu al șaisprezecimilor. SIMFONIA V ,,A DESTINULUI” , op. 67 în DO MINOR ,,Așa bate destinul la ușă!” - ar fi spus Beethoven în legătură cu primele patru sunete din care crește Simfonia V. În
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
melodic coborâtor. Ca din depărtare se aude ,,motivul destinului”, care sună obosit. După aceea, reizbucnește marșul de la începutul mișcării; este repriza. Auzim apoi o nouă temă secundară, expusă de fagoți: și reluată de diverse instrumente: mișcarea se precipită către o codă foarte dinamică; Presto Spre sfârșitul simfoniei, auzim ecouri grăbite din tema de marș ce deschisese finalul. Încheierea exprimă un sentiment de izbândă afirmată deplin: ,,din întuneric spre lumină”. SIMFONIA VI, ,,PASTORALA” , op. 68 în FA MAJOR Soră bună cu Simfonia
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
părți, continuă muzicologul sus amintit, încep să se audă sunetele prevestitoare ale victoriei. Și, în clipa când pare că nu mai există margini pentru dezolare și tristețe, renaște iarăși motivul energic al primei teme, afirmând voința de a lupta”. În coda, ultima secțiune a mișcării, apare în registrul grav un motiv persistent, coborâtor. Pe el suflătorii suprapun accentele tragice despre care vorbește muzicologul citat. Partea II-a a Simfoniei nu este, după cum ne-am putea aștepta, o mișcare lentă; e un
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
teme (repriza) în care apare și tema II-a. Intervine pe urmă, într-o mișcare rapidă, (presto) trio-ul, partea mijlocie din scherzo. Oboiul și clarinetul cântă o temă melodioasă: După trio se repetă scherzo. El se termină cu o coda la sfârșitul căreia reauzim pentru un scurt timp frânturi din trio. Partea III-a a Simfoniei este una din cele mai vibrante pagini create de genialul compozitor. E compusă în formă de variațiuni și bazată pe două idei melodice. După
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
de o nespusă frumusețe. Pe bună dreptate scria Berlioz că este imposibil de zugrăvit prin cuvinte minunăția acestei pagini beethoveniene care vorbește în mod nemijlocit, prin ea însăși. Deodată se aud semnale intonate de corzi și suflători. De aici începe coda: Aceste semnale răsună ca o chemare la luptă. Ultima parte a Simfoniei începe cu o introducere în care fantezia compozito rului se desfășoară liber. La început un torent de sunete de o mare violență: O scurtă pauză și corzile grave
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
Corul reia tema, atingând înălțimi de supremă elevație; iată că intervine apoi o mișcare animată - allegro energico, sempre ben marcato - în care tema exemplificată mai sus, se împletește cu cea a bucuriei. La începutul mișcării allegro ma non troppo tanto (coda), tenorul și baritonul, pe urmă soprana și altista, preamăresc încă odată bucuria. Corul proclamă: ,,Toți pe lume frați noi suntem”...bucuria năvalnică scânteiază din nou ca un fulger; ea cuprinde întreaga masă corală și orchestrală în aceeași expresie a dragostei
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
putând crea impresia de oprire provizorie sau definitivă CANON. - Cuvînt de origine grecesc - regulă. Practică frecventă de scriitură a muzicii baroce, reprezentând o polifonie la două, trei, patru sau mai multe voci, dar fiecare voce interpretând una și aceeași melodie. CODA. - Secțiunea finală a unei compoziții muzicale. Funcția ei este de a sublinia tonalitatea lucrării și de a impune atmosfera caracteristică încheierii unei piese. CONCERT. - În limbajul obișnuit noțiunea de concert înseamnă o manifestare muzicală. Ca gen muzical ,,Concertul” este o
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
bateți iar la poarta inimii, Vă așteptăm cu dor În toamna florilor (Crizantemelor) Refren Eu știu că voi păstra mereu În suflet și în gândul meu Iubiri ce-au fost, iubiri ce sunt Vă port mereu în al meu gând. Coda 5 Voi Crizantemelor să știți Cât am iubit și suferit, Voi Crizanteme să-nfloriți Mesaj de dor mereu să fiți. Iași - 2004
Roman?? ? ?Roman?a Crizantemelor? by Denisa Rodica Teșu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84083_a_85408]
-
plecat s-a maniat Dar de mine n-a uitat De-aia vreau să-mi cânți tu bine Și-ți dau haină de pe mine Zi scripcar din struna ta Ca să-mi alinți inima Și spune-i cât o iubesc bis/coda 5′ Fără ea, eu nu trăiesc 1987 - Stupca - Suceava
?Zi scripcare? by Denisa Rodica Teșu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84088_a_85413]
-
e dor? - II - Vor trece ani și ai să plângi urmele mele Când cel ales îți va aduce doar durere Și nu te va iubi cât te-am iubit doar eu Vei plânge-atunci și vei ofta mereu, mereu. bis bis Coda 5 Refren: Că viața nu iartă niciodată pe cel rău Când tu, ai râs de mine-atunci în felul tău Vei regreta nespus după a mea iubire Vei plânge tu, iar eu voi fi cu-altă iubire. Că dragostea mă chinuește
Roman?? ? ?Mi-e dor ...? by Denisa Rodica Teșu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84084_a_85409]
-
mari de tămâioasă De grasă și de fetească Refren: Dulce-i vinul în pocale Hai să trăiești, măi Cotnare. - IV - Măi Cotnare, măi Cotnare Arată că vinu-i tare Și fă-o pe mândra mea Să nu mai stea singurea bis coda 6 Refren: De aceea sus pocalul Și să trăiască Cotnarul Iași 1999 „Bolta Rece” De aceea sus pocalul Și să trăiască Cotnarul Iași 1999 „Bolta Rece”.
?C?ntecul Cotnarului? by Denisa Rodica Teșu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84086_a_85411]
-
Și n-o să-ți mai fie bine Măi Gheorghiță, măi - IV - Că dragoste-adevărată Măi Gheorghiță, măi Nu crește pe piatră seacă Măi Gheorghiță, măi Ai să simți cât ai greșit bis Măi dorule, măi Și pe lume ce-ai pierdut coda 6 Măi Gheorghiță, măi Iași 1989
?Am iubit ?i-am s? iubesc? by Denisa Rodica Teșu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84089_a_85414]
-
5) - „S-a dus fiul meu departe” ... (sau „Pribegie, pribegie) Versuri: Rodica Teșu Refren: Refren: bis coda 6 Refren: Muzică: Rodica Teșu S-a dus fiul meu departe De mult nu mai scrie carte Înapoi când va veni Multă jale va găsi A plecat spre zări străine A crezut că-i va fi bine Dar Dolarii, precum
?S-a dus fiul meu departe? ... (sau ?Pribegie, pribegie) by Denisa Rodica Teșu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84087_a_85412]
-
iubit Degeaba vă tot căiți, măi lume Refren: Ai venit cu vorbe grele Și m-ai tot lovit cu ele Lume, dragă lume N-am făcut rău nimănui Dar de bine tu nu-mi spui Lume, dragă lume - III - bis Coda 6 Dragostea și tinereața Nu te ține toată viața, lume. Au și ele vremea lor Când ești tânăr și cu dor, măi lume Refren: Ai venit cu vorbe grele Și m-ai tot lovit cu ele Lume, dragă lume N-
?Lume ce-ai avut cu mine?? by Denisa Rodica Teșu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84085_a_85410]
-
meseni, cântați dansați Uiu iu și iară iu Cu toți să vă bucurați Uiu iu și iară iu Că mireasa-i ca o floare Uiu iu și iară iu Soacra mică-i mândră tare Uiu iu și iară iu. bis coda 6 - IV - Nașule mai dă parale ... Uiu iu și iară iu Mai cată, prin buzunare Uiu iu și iară iu Nu te teme de nășica Uiu iu și iară iu Că-i bună ... și bea cu sticla Uiu iu și
?Uiu iu ?i iar? iu? (c?ntec de nunt?) by Denisa Rodica Teșu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84091_a_85416]
-
bărbați să vă feriți Moldovence nu iubiți C-au un nu știu ce ma frate De nu mia pot fi uitate. Refren: - III - În Moldova-s fete frumoase Ca muscatele din glastre Și-s frumoaser sprâcenate De feciori tot lăudate Refren: - IV coda 6 Voi bărbați din cele județe Ce-aveți neveste moldovence De-s frumoase din cale afară Și duc faima-n asta țară. Refren: Iași 1990
?Moldoveanca-i m?ndr? tare? by Denisa Rodica Teșu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84092_a_85417]