7,234 matches
-
și-așteaptă fără glas, parcă să măsoare cum se mută, ceas cu ceas, umbra după soare. B2: Astfel, tot mai neștiut, spre adânc îl fură și-l îngroapă-n sânu-i mut veșnica Natură. F3: Vara trece. Pe cărări frunza-n codru sună... B3: Trec cernite înserări... F4: Nopți adânci, cu lună... B1: Iar când norii-văluiesc alba nopții Doamnă, peste groapa lui pornesc vânturi lungi, de toamnă... * B2: Frumoasă ești, pădurea mea, când umbra-i încă rară și printre crengi adie-abia un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
hârtie și am notat partea cea mai însemnată. Ascultați o: „Ostași, vă ordon treceți Prutul. Zdrobiți vrăjmașul din Răsărit și MiazăNoapte! Dezrobiți din jugul roșu al bolșevismului pe frații noștri cotropiți. Reîmpliniți în trupul țării glia străbună a Basarabilor și codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele și plaiurile noastre. Ostași, plecați azi pe drumul biruinței lui Ștefan cel Mare, ca să cuprindeți în jertfa voastră, ceea ce au supus strămoșii noștri cu lupta lor! Fiți mândri că veacurile ne-au lăsat aici straja dreptății
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
o adevărată stațiune climaterică. În primul rând, acest sat impresiona prin pădurile imense ce-l înconjurau și care începeau din spatele caselor, din creasta grădinilor și livezilor, și urcau pe dealuri până se pierdeau dincolo de depărtări, unde se uneau cu nesfârșiții codri din munții cei mari. Apoi râul Tazlău, care tăia satul în două, o apă ,,limpede și frumos curgătoare ca Ozana lui Nică a Petrei." De o parte și de alta râul era străjuit de lunci bogate cu sălcii ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
continuă "Era chelneriță la cel mai luxos restaurant, copilu' abia scăpat de armată s-a dus pe acolo, a văzut-o, ea frumoasă, boită, el prost, a pus laba pe el. A furat cât a putut, fură ceia ca-n codru, au prins-o, au vrut s-o bage în pușcărie, dar și de asta a scăpat, a scăpat că-i frumoasă, că de era una slută, ocna o mânca, acolo îi putrezeau oasele, așa-mi mâncă mie sufletul, că m-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
un miliardar de carton. Miliardarului de carton e inutil să-i furi odrasla, că ți-o lasă să te speli cu ea pe cap. De abia așteaptă să scape de o pacoste care se droghează sau îl fură ca în codru. Miliardarul autentic mai mult ca sigur își trimite progenitura la studii în străinătate, pentru a-și prelungi descendența în parlament sau în guvern. Ai bani, ai putere. Chiar dacă actualii demnitari sunt cam lepădați, ei știu că unui tânăr cu studii
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
spun eu vouă acum nu e o poveste; e viața celor care au fost demult, tare demult. Moșii noștri au străbătut pământul, din îndepărtata și marea Indie, flămânzi și goi și însetați, prin pustiurile și pulberile Asiei. Apoi au străbătut codri nesfârșiți, au trecut peste ape repezi și peste marea cea mare. Au fost bătuți de vânturi, înnegriți de praful furtunilor de nisip și loviți de bicele unor aprige ploi, arși de un soare ca un cărbune de foc încins. Au
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
relief ce dau impresia unui ceaun tapetat cu brazi și molizi, parcă sunt rupte dintr-un rai ipotetic, așa cum îl descriu cele două genii naționale, Mihai Eminescu și Vasile Alecsandri : „În fantazii mândre, ea își face cale Peste munți cu codri, peste deal și vale Mână al ei dor. Mână doru-i tainic colo, înspre tine, Ochiul îmi sclipește, genele-mi sunt pline, Inima mi-e grea; Astfel, totdeauna când gândesc la tine, Sufletul mi-apasă nouri de suspine, Bucovina mea!” Mihai
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de ce poeții, în marea lor majoritate, socotesc luna un fel de martor al îndrăgostiților. Apoi trase draperia. Avea și ea secretele ei! Adormi cuprinsă de vise. Se făcea că urcase pe un munte de unde putea privi întinderi nesfârșite, ape și codri, și sate și orașe minunate... toate învăluite într-o lumină feerică! Trăi o senzație deosebit de plăcută... Când pasărea albă a dimineții bătu din aripi la ferești, își dădu seama că nu fusese decât un vis și, ca orice vis frumos
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
acoperea pe cel al revărsării de apă. Dracii Asupra haiducitului nu cred că e necesar să mă opresc. Faptul este arhicunoscut. Însă, asupra vânătorului și a braconajului, da. Trebuie. Străbunii bătrânului Tucă Ulucă îl practicau întrun fel aparte. Căutau, prin codru, un copac bine dezvoltat, sănătos, înalt, drept, cu vârful semeț. Urcau în el, ajutorându-se de copacii de pe alături. Îi legau zdravăn, vârful, la o anumită distanță, cu funii rezistente; îndoiau copacul cu vârful în jos; îl ancorau într-un
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
găsea prada, sus, către vârful copacului, de unde nu mai avea scăpare. Deci, acum, ce tot făcea, bătrânul Pucă Ulucă, de câteva luni? Păi, să vă povestesc. Bătrânul Ulucă se trăgea din haiduci. Din haiduci și din vestiți vânători braconieri , prin codrii milenari ai acestei țări. Cine nu știa de haiducii și de vânătorii de animale mari, de legendarii Pucă? O, cine?! Bătrânul Ulucă este unul dintre cei mai de către noi urmași, ai acelora. și, are, practici care i atestă descendența. Descendența
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ne dăm de gol, că suntem pe urmele lor, și, încă, atât de aproape! Au tăcut. Au continuat să țină urma celor porniți să-i vâneze, în condiții de clandestinitate. și, iată , că se arată, ca un frumos ochi al codrului, balta-scăldătoare. În ea își și începuseră scăldatul, câteva scrofițe, cu puii lor. și făceau o bălăcăreală, de numa’numa! Braconerii ajung la mică distanță de bălătau, se opresc, își caută locuri potrivite și se așeajă în pândă. Mistreții se opresc
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
în dubă. Rumoarea străzii creștea. Artera rutieră respectivă devenea tot mai trezită la viață, și tot mai circulată Cu sânge rece Soția, Milca, împreună cu fetele, a plecat la munte, pentru acel uikend. Dragoș, fiul, cu iubita sa, au luat calea codrului învecinat cu câmpia din josul localității, în care vestita familie, a lui Bodorcea Leonard, își ducea traiul. Acasă rămăsese doar stăpânul, conu Leonardo, întrucât, avea mult de lucru, la traducerile din limbi străine pe care le făcea, cu pricepere și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
desen tehnic sau de socialism științific cum și-ar fi numit voievodul țara dacă acest trist accident nu s-ar fi produs. Având în vedere pasiunile cinegetice ale domnitorului și puzderia de bouri ce se buluceau pe vremurile acelea prin codrii și pe pășunile Moldovei, aș spune că, vorba cronicarului, "să sparie gândul" de ce variantă ar fi putut alege. Una care ar fi putut alimenta multe confuzii, mai ales în rândurile anumitor străini care, chipurile, ar zice că patria noastră e
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nas, dom’ Roja, urăsc armata și militarii, mă fac pacifist dacă se termină Revoluția, spune plin de seriozitate. Îl simțeam pe Diavol mergînd alături de mine, călăuzindu-mi pașii, la ce altceva să te gîndești cînd te trezești singur în mijlocul unui codru neștiind încotro s-o iei? Te faci frate cu el Gulie, și brusc calea îți este luminată de un reflector imens și rotund care bate pînă la cea mai apropiată șosea sau așezare omenească. Așa ajung să fac autostopul, mă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
din cameră. — Vino, mă-ndeamnă el în șoaptă, făcându-mi semn să-mi pun apărătoarele de urechi și paltonul. Vreau să-ți arăt ceva. Știai că am lucrat ca ospătar în Lakewood când aveam șaișpe ani? În fața hotelului, îmi arată codrii maiestuoși, cufundați în tăcere. — Cum ți se pare? mă întreabă în timp ce ne plimbăm „în pas vioi“ în jurul lacului argintiu. Respiră încet și adânc. Trage adânc în piept aerul ăsta curat, al iernii, și mireasma pinilor. Aerul iernii și mireasma pinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
că nimeni nu poate fi credincios pentru totdeauna unei singure persoane. Când trenul ieși iarăși la lumină, ceștile de cafea strălucind și fețele de olandă albă erau Întinse Înaintea unei pășuni largi, pe care pășteau câteva vaci, și a unui codru gros de brazi, iar domnișoara Warren uitase ce voise să spună, pentru că recunoscuse Într-un bărbat care intrase În vagonul-restaurant pe Însoțitorul lui Czinner. În același moment, fata se ridică. Ea și tânărul schimbaseră atât de puține cuvinte, că domnișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
singurul despre care știe că a iubit-o cu adevărat. Și, îndrăgostită ca pe vremuri, începe să pregătească hainele bune, să arate frumos amîndoi deseară, la spectacol. Doamnă, duceți javra asta undeva, ce naiba tot scheaună atîta, parc-am fi în codru! se înfurie mama gemenilor, nervoasă că băieții, în loc să mănînce, întind mereu mîinile spre cățelușă, preocupați doar de ea. Nu știu ce are, nu mi-a mai făcut niciodată așa spune Maria Bujoreanu bătrînei cu ochelari, care s-a așezat pe scaunul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pocitanii! Vulpea și tigrul În pădure, tigrul cel fioros este, după cum spun chinezii, regele animalelor. Ele se feresc pe cât e posibil din calea lui, ca să nu-i servească drept hrană. Într-o zi, tigrul căruia îi era tare foame, cutreiera codrul, cu gândul să caute ceva de mâncare. Dar cum îl zăriră, toate animalele se făcură pe dată nevăzute, așa că mult drum a făcut tigrul, fără nici un spor. În cele din urmă, observă într-o vale, o vulpe bătrână și, arătându
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
împodobite cu versuri, din Cimitirul Vesel, e tot atâta artă cât în ștergarele, puse pe vremuri deasupra plitei, pe care scria cu ață: „Bărbățelului să-i faci/ sărmăluțe, cozonaci”, „Pentru tine când gătesc/ Eu să știi că te iubesc”, „Păunașul codrilor/ Numai de tine mi-e dor”. Și aceste ziceri au măcar calitatea de a nu fi crunt agramate, cum sunt cele de la Săpânța... Pe la 1935, un ins din zonă, Stan Ioan Patraș, s-a apucat să facă la comandă aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
așteptau la distanța prevăzută pentru asemenea cazuri de legi nescrise, ale firii. Tocmai terminasem acțiunea și închideam fermoarul pantalonilor când un urlet visceral zgudui pădurea, muntele și județul. Suna cam așa: - Băăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă! Am încremenit cu toții în poziții incomode, iar din codru a ieșit un gigantic urs brun, apropiindu-se cu pași iuți și supărați de noi. - Ăăăăăăăăăăăăăăăăă! urlă ursul din nou, dar mai încet. Ăăă! Ăă! Ă! Fetele o luară la fugă țipând. Logic. Am crezut mai întâi că fug în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
el puțin. - Și pe cine ziceți că cunoașteți? mă întrebă. - Păi, ăsta unde sunteți voi ce minister e? Cine e șeful vostru? - Generalul Cojocaru, de la Interne... - Ha-ha, am râs eu triumfător, am compus un balet pentru cimpoi și foșnet de codru pentru aniversarea nevestei lui acum doi ani! Dați-mi un telefon, să-l sun. Dacă țineți morțiș să-l trezesc la ora asta și nu-nțelegeți de vorbă bună... Mustăciosul îmi oferi telefonul de pe biroul său și am format numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
se desprind fâșii subțiri, numite „bucle“, plăcute la vedere, ca spuma unui val pe plajă. A-ți croi drum prin bariera filelor implică gândul la ceea ce cuvântul închide și ascunde în sine: îți deschizi drumul spre lectură, ca printr-un codru des. Romanul pe care-l citești ar dori să-ți prezinte o lume consistentă, densă, minuțioasă. Cufundat în lectură, miști mașinal coupe-papier-ul în grosimea volumului: cu lectura nu ești încă la sfârșitul primului capitol, dar cu tăiatul ești cu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
țipă: — Nu apăsa pe butonul antipanică, Leslie. Încă o alarmă falsă și-o să trebuiască să începem să le plătim. Acum știu de ce se pune un fel de far pe anumite aspiratoare. Mai întâi, strâng cioburile într-o beznă ca-n codru. Apoi îi cer lui tata bandaje. Stau nemișcată, ținând mâna tăiată ridicată deasupra capului, și aștept. Tata iese din întuneric cu spirt și bandaje. — Ăsta-i un război în care luptăm noi, zice, toți membrii din pepe-leg. P.P.L.G. Părinții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
împărăția munților 11. ,,Buturuga mică răstoarnă carul mare” 12. Apus de soare în Deltă Clasa a VIII-a 1. ,,Priveam Ceahlăul la apus...” 2. Amintiri despre viitor 3. Atitudinea ciobanului mioritic în fața morții 4. Humulești, leagănul Amintirilor din copilărie 5. ,,Codru-i frate cu românul” 6. Comuniunea om - natură în operele studiate 7. O călătorie în munți 8. Rugă pentru neam și țară 9. Portretul moral al poporului român 10. Scrisoare mamei 11. Pierdut pe Internet 12. ,,Bunicii mei sunt strănepoții
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
motive și operele cărora ele aparțin: motivul morții: Miorița; Mai am un singur dor, de Mihai Eminescu; Vara, de George Coșbuc; motivul testamentului: Miorița; motivul jertfirii: Mănăstirea Argeșului: motivul comuniunii om-natură: Miorița; Mai am un singur dor, de Mihai Eminescu; Codrule, Măria Ta; Vara, de George Coșbuc. În cuprins, se va urmări modul în care autorul a surprins caracteristicile esențiale ale motivului, atitudinea scriitorului și modul de valorificare al motivului respectiv, precum și mijloacele de realizare artistică. De regulă, orice motiv se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]