1,198 matches
-
întruchipezi două genii militare. Dar atât Alexandru, cât și Napoleon ar putea fi invidioși. Și pe bună dreptate! Uniforma asta îți vine ca turnată. Iar coiful?... Ei bine, deosebirea dintre tine și Napoleon este că el nu va purta niciodată coiful lui Alexandru. Făcu asupra ei semnul crucii cu lumina lumânărilor. Fii binevenită! Hai să-ți arăt casa și să-ți dezvălui sfintele ei taine. Îi luă iar mâna și i-o sărută. De obicei nu am duh născocitor, așa cum au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și de la cadril la pyrrhica, vals, galop, mazurcă și mult îndrăgitul lancier, recent adoptat în saloane. O urmărea fermecat și, ori de câte ori trecea pe lângă el, unda de senzualitate îl lăsa fără respirație. Încerca să descifreze enigma privirii care fulgera din umbra coifului, mai ales atunci când bătea din palme, așa cum cerea una din figurile dansului. Savura beția pe care zâmbetul și râsul ei o infuzau în sângele lui. „Da, este cu adevărat liberă. Poate că asta e și trăsătura care mă atrage cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
științelor oculte și că s-a cufundat În ele, uitând de trecerea timpului. Ofițerul mongol care a venit să-i atragă, În câteva vorbe, atenția, avea trupul acoperit În o armură solidă, cu margini roșii, și capul apărat de un coif care se lățea spre ceafă asemenea unor plete desfăcute. În mână purta o torță. Ca să arate mai bine că era grăbit, apropie flacăra de un vraf de suluri prăfuite. Istoricul nu stărui, luă În mâini și la subsuoară tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
schimbau opinii, râdeau sau țipau unii la alții. În parcare, câțiva indivizi se distrau cu rolele, iar un profesor cu o servietă de piele în brațe făcea slalom printre ei, încercând să-i evite. În curtea inerioară, o studentă cu coif pe cap, ghemuită la pământ, scria ceva în legătură cu invadarea Asiei de către americani. Era atmosfera obișnuită a pauzei de prânz din campus, dar privind cu mai multă atenție, am devenit conștient de un lucru: fiecare, în felul său, părea fericit. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și te duci tot timpul la cursuri, n-ai cum să nu iei examenele, chiar dacă nu mai înveți în preajma lor. La cămin au fost câteva probleme serioase. Niște indivizi, care făceau parte dintr-un grup de activiști suspecți, au păstrat coifurile și bastoanele de fier în camerele lor. S-au luat la harță cu gardienii campusului, conduși de șeful căminului și, ca urmare, doi au fost răniți și șase dați afară din cămin. Incidentul a avut urmări multă vreme, dând naștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
-se și cu multe implorări către bunul Dumnezeu sau câteva lacrimi ale regelui pentru câte un credincios de-al lui care-și dă sufletul, dar totul e ca și cum ar fi turnat În culori, printre valtrapuri roșii, harnașamente aurite, fulgerări de coifuri și de spade sub soarele galben al deșertului și În fața mării turcoaz, și cine știe dacă Templierii nu-și trăiau astfel măcelurile lor de zi cu zi. Privirea lui Joinville se plimbă de sus În jos și de jos În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fierării, de șelării, țesătorii, depozite de grâne, un grajd de două mii de cai, un Întreg du-te-vino de scutieri, ajutoare, oameni stabiliți pe pământ turcesc, cu crucile roșii pe mantiile albe, rasele cafenii ale slujitorilor, trimișii sultanului, cu turbanele și cu coifurile aurite, pelerinii, o Întretăiere de patrule arătoase și de ștafete, și mulțumirea cuferelor Întărite cu fier, portul din care plecau ordinele și dispozițiile și Încărcăturile pentru castelele din patria-mamă, din insule, de pe coastele Asiei Mici... Totul s-a sfârșit, sărmanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nu-ți amintește de nimic?” Privii În jurul meu. Era o după-amiază cu soare a uneia din acele zile În care Milano e frumos, cu fațadele galbene ale caselor și cu un cer ușor metalic. În fața noastră era poliția, blindată cu coifurile și cu scuturile ei de plastic, care păreau că trimit scânteieri de oțel, În timp ce un comisar În civil, dar Încins cu un tricolor țipător, se fâțâia Încoace și-ncolo prin fața alor săi. Am privit, În spatele meu, capătul cortegiului: mulțimea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
poate că ăsta plătește. Și pe urmă are și un capitol foarte frumos despre migrațiile grecești În Yucatán, vorbește de un basorelief cu un războinic de la Chichén Itzá, care seamănă cu un legionar roman. Ca două picături de apă...” Toate coifurile din lume au ori pene, ori coamă de cal”, zise Diotallevi. „Nu-i o dovadă”. „Pentru tine, dar nu și pentru el. El găsește adorări ale șarpelui În toate civilizațiile și deduce de aici că există o origine comună...” „Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
străjuie trandafirii. Cu securea în mâna e sclipitor. Fără ea rămâne maroniu-roșcat și neras. Fără pușca de lemn, crăpată și lucioasă de mângâieri, e un lăcătuș oarecare, gîrbov și deșirat. Cu ea însă făptura îi miroase a iscusință și strategie. Coiful briceagului de vânătoare și binoclul. Cadența nocturnă îl strecoară nebănuit până la poartă. O cadență dusă la perfecțiune. La parola de ieșire, însă, sprâncenele negre-stufoase i se încruntă, acoperind tăișul ochilor. Sub ele, în bătaia lunii, mai sticlește doar vinețiul adâncit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
îngăduința Dumnezeirii și cu ajutorul acestui Pocal, al unui Cuvânt suprafiresc, pe care nici eu nu-l cunosc, încă, dar am fost asigurat, din surse demne de crezare, că voi înșivă îl veți afla, până la sfârșit. Precum și grație Armelor eroice, Spada, Coiful și Scutul ultimului mare Cruciat ce a trăit, cândva, pe pământurile acestea, ale voastre. Un cavaler cruciat? Aici, la noi? Ești sigur, conte? țistuie Dănuț. Iartă-ne, dar Evul Mediu a fost mai netipic, mai eliptic, mai sărăcuț și mai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
generalissimi, în plin Ev Mediu viforos, precum și niște hărți pergamentoase, ale unor localități fortificate, dominioane, târguri și cetăți, aparent inexpugnabile. Și, cam atât. În colțul drept, străjuia în solitudine o armură medievală completă, care includea, de sus în jos: Un coif, cu panaș și cu viziera coborâtă. Un scut (reliefând o săgeată și un corb cu un inel în plisc, cu aripile deschise și orientat dextrogir, către o stea în șase colțuri, păzită de o semilună, învecinată de-a stânga, cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
a prafului, mizeriei, diverselor lichide precum și a indolenței), pe suprafața și în textura linoleumului ordinar, de pe pardoseala dură, din beton, a camerei de anchetă. Lângă scaunul său, fuseseră deșertate la grămadă, unul peste altul, corpurile-delicte. Adică, prada: spada, scutul și coiful lui Ioan de Huniade! În spatele Bossului, se lățea un șemineu masiv, din teracotă lustruită, crem, pe gaze naturale, o chestie rarissimă în epoca universalizării încălzirii centrale, cu deosebire în instituțiile și serviciile publice. O mătură și un făraș improvizat dintr-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cu elan, cu armele, de la distanță mică, inamicii ar fi dezagregați! Aneantizați! Ar fi făcuți fărâme! Chiseliță! Să construim o catapultă! O catapultă! Da! strigă Poetul, îmbărbătat și luat de valul gurii de coniac. Și să tragem cu spada, cu coiful și cu scutul, pe post de lesturi. Ăă..., de ghiulele! N-avem din ce, nu avem unde și nu avem nici timp destul, la dispoziție, ca s-o construim, îl dezumflă Fratele. Ăia sunt ante portas. Pot să ne atace
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
menționate pe proces-verbal constatator, înfundându-le precipitați, pe post de șrapnele, în gura largă a șemineului. Mut, polițistul se urnește la rând, mătăhălos ca un marangoz, deschide unul dintre fișete și răstoarnă de-a valma, peste spadă, scut și peste coif, tot arsenalul de pistoale și de muniție, din dotarea Secției. După care, din spatele fișetelor, ridică o canistră nichelată de cincisprezece litri, plină cu benzină, din rația lunară pentru mașina de patrulă și o plasează decisiv, pe deasupra moviliței strălucitoare de metal
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nici un rost. Cum tot avea să fie curând ora prânzului și trebuia să mergem acasă, ne-am hotărât să ne întoarcem pe la patru cu o lopată sau o cazma. Ne și vedeam în fața unei case de bani sau a unui coif străvechi sau a ceva asemănător cloștii cu puii de aur pe care o aveam desenată în cartea de istorie de-a patra. Sau un diamant mare cât un ou de curcă, acea "piatră minunată ce nu este-n lumea toată
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
recunoaște, nu ți-am ascuns din prima clipă că e vorba de o aventură. - Mi-ai spus că știi de un pod, într-o casă părăsită, un pod plin cu lăzi și cufere, și lucruri de tot felul, săbii și coifuri și jucării, și reviste ilustrate vechi... Ieronim își trecu nervos mâna prin păr, ca și cum ar fi încercat să-și potolească nerăbdarea. - Și câte altele, și câte altele, adăugă, și vorbindu-ți te priveam. Dacă ai ști cum te priveam, să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ont pris un drôle d’air : Sophie, Ștefan, madam Ana. Poftim... Să își închipuie că ea nu înțelege asemenea apropouri ! Ca atunci când au fost la conacul Filipeștilor, cu automobilul lui nenea Jorj, tocmai dezbrăcau halatele de dril și dădeau jos coifurile și ochelarii, când au ieșit să-i întâmpine gazdele alertate : mai întâi au dat fuga Miza și Radu, apoi o domnișoară cam trecută, chiar douăzeci și nouă de ani avea, și cu un nas !... Și chiar silueta și în totul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
venim de pe front, deși teama noastră e să nu ajungem pe vreunul. Fumăm și discuția merge de la sine În altă direcție. Moise chiar Își face planuri de Crăciun, o să scrie acasă să-i trimită... Ce? Confeti și șampanie și un coif de carton galben? Pentru că În anul de grație 1989 nu te aștepți la miracole culinare. O să facem un chef cu ceai de mușețel și cu gem de cireșe - dacă le avem și pe alea. Dintr-un radio se aud șlagăre
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pistolul din Mobilă și durere. Cu care pistol, Întreabă unul din mașiniști, cu ăsta? Și trage un foc În aer. Maeștrii pot să recunoască, În străfulgerarea de lumină născută de capsa pistolului, piese din costume și butaforii de scenă, un coif roman din Titus Andronicus, paloșul lui Ștefan din Apus de soare, o armură. Se aud țipete de la etajul de jos și cei doi rîd sonor și strigă să audă toată lumea că nu s-a Întîmplat nimic. Nu s-a Întîmplat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
celălalt pavilion. Petcu e declarat eroul zilei. Seara Îl găsește fericit, așezat În pat, ochii i se Învîrt ca două mărgele negre, aproape independent unul față de celălalt, iar picioarele i se bîțÎie sub pătură - ba chiar i-am făcut un coif dintr-un ziar, În loc de coroană. Ne imaginăm că, la ora asta, cam la fel trebuie să arate și Ion Iliescu, fără Îndoială celălalt erou al zilei - cel puțin așa reiese din năvala știrilor de la radio, deocamdată, neoficial, pe bază de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
era înțepată și distantă, iar Brian pentru că era brutal și sardonic și, în felul lui, afectat. Prin contrast, Tom apărea ca un tânăr necorupt și „drăgălaș“. Crea, într-un fel, impresia că pornise să cucerească viața, cu o pană la coif și o spadă la șold. Era vesel și încă nu șocase pe nimeni, în nici un fel, cel puțin nu în Ennistone. Adeseori mamele îl dădeau de exemplu fiilor: „Uită-te la Tom McCaffrey, nu se ține de droguri, nu vânează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
arăta mai matură și slăbită. Două cute subțiri, ca două fire de păr, îi răsăriseră între sprâncene, dând feței o mai mare concentrare. Părul de un negru compact se înălța ca o cupolă deasupra frunții, asemenea unei cununi sau unui coif ceremonial. Gura inteligentă, cu invariabila-i linie ironică, era calmă. Dar ochii negri îi scăpărau de o lumină pe care Brian i-o văzuse foarte rar, nu o blândă luminozitate comunicativă, ci o flacără aproape fanatică, flacăra voinței. Pentru Brian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și pe toți copiii Asiriei împreună cu ei, tineri și plăcuți, toți dregători și căpetenii, oameni vestiți, toți călări pe cai. 24. Ei vin împotriva ta cu arme, cară și roți, și cu o mulțime de popoare. Cu scut, pavăză și coifuri, înaintează din toate părțile împotriva ta. Lor le încredințez judecata, și te vor judeca după legile lor. 25. Te fac să-Mi simți gelozia, și se vor purta cu furie cu tine. Îți vor tăia nasul și urechile, și sămînța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
Toate corăbiile mării cu marinarii lor erau la tine, ca să facă schimb de mărfuri cu tine. 10. Cei din Persia, din Lud și din Put, slujeau în oastea ta, ca oameni de război; ei își spînzurau în tine scutul și coiful, și-ți dădeau strălucire. 11. Cei din Arvad îți umpleau zidurile cu războinicii tăi, și oamenii viteji erau în turnurile tale. Ei își atîrnau pavezele pe toate zidurile tale, și-ți desăvîrșeau astfel frumusețea. 12. Cei din Tars făceau negoț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]