485 matches
-
mărite, dar bărbații găsiți sunt fie prea bătrâni, fie nu vor să se încurce cu o femeie cu doi copii de crescut. Cu prilejul unei serbări școlare a fiicei sale, organizate pe scena teatrului orășenesc, Păuna îl cunoaște pe meșterul cojocar Dionisie Popovici (Vasile Cosma), văduv și fără copii. Bărbatul era proprietarul unui atelier de tăbăcărie și fusese președinte al Corporației Meșteșugarilor și al Micilor Meseriași din localitate. Dorind să le asigure celor doi copii un trai mai bun, Păuna acceptă
Patima (film din 1975) () [Corola-website/Science/310049_a_311378]
-
interes atrage mai multe nemulțumiri: cei doi copii se simt părăsiți de mama lor, calfa Tie (Emanoil Petruț), un nepot de văr al lui Dionisie care făcuse o pasiune pentru tânăra văduvă, este gelos pe unchiul său, iar sora maistrului cojocar o acuză pe Păuna că este o „hienă” și își blesteamă fratele. Dându-și seama că este considerat o povară, Sever părăsește casa părintească și se angajează ca muncitor la depoul CFR din oraș. Păuna începe să se implice tot
Patima (film din 1975) () [Corola-website/Science/310049_a_311378]
-
mireasă și cumpără materiale de construcție și utilaje de la fabricantul neamț Oskar Gutenbrunner, cu ajutorul avocatului Martalogu, pe care-l angajează ca procurist și-l plătește cu 10% din încasări. Văzând că soția sa intenționează să-l înlăture din afaceri, meșterul cojocar suferă un atac de cord și moare. După moartea lui Dionisie, afacerile Păunei sunt dirijate de avocatul Martalogu și devin din ce în ce mai prospere. Femeia adună tot mai mulți bani pe care-i ține ascunși în saltea. Stabilizarea monetară din 1947, survenită
Patima (film din 1975) () [Corola-website/Science/310049_a_311378]
-
cunoscut o dezvoltare permanentă, ajungând să concentreze cea mai mare parte a vieții economice a regiunii. Așezat la loc bun, târgul de miercurea atrăgea lume multă. „"Veneau negustori cu mărfuri și meșteșugari și țărani cu produsele lor spre desfacere. Mămulari, cojocari, tivilicheri, mărgelari, cercelari, plăpumari veneau în această zi a săptămânii cu marfa în desagi și o întindeau în piața târgului, pe sub maghernițe și șoproane cu acoperământ de șovar, rezemat de patru furci"”. Meșteșugarii mai „groși” și țăranii care veneau cu
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
un turn, este un adevărat Meccena pentru viața culturală și artistică, apar primele trupe de teatru cu stagiune permanentă, se instalează și repară prin munca meșteșugarilor, poduri de bîrne pe străzile orașului ca trotuare. Breslele zidarilor, dogarilor, tîmplarilor, fierarilor, croitorilor, cojocarilor, rotarilor, brutarilor, lumînărarilor și săpunarilor aveau statute prin care se stabileau normele de fabricație, livrare și comercializare ale produselor. Constantin Brâncoveanu se va dovedi nu doar un mare ctitor al culturii și fervent apărător al credinței ortodoxe ci și un
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
centrale erau grupate în jurul a două intersecții importante ce împărțeau centrul Craiovei: "Răscruciul Mare" și "Răscruciul Mic". De la "Răscruciul Mic" spre vest, pînă la intersecția cu străzile Lipscani (unde se vindeau mărfurile de lux) și "Madona Dudu", erau bogasierii și cojocarii. Între cele două răscruciuri se întindeau străzile pline de prăvalii de tot felul: boiangerii, cizmării, cîrciumi, hanuri (cel mai mare era hanul Poroineanu, lîngă "Fîntîna cu Țeapă"). Principalele mahalale erau: Brazda lui Novac, Episcopiei, Craiovița, Belivacă, Bogdan, Chițărănoia, Dorobănția, Brîndușa
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
Ruscăi. În teritoriul administrativ al municipiului sunt incluse localitățile Bos, Gros, Hășdat, Peștișu Mare, Zlaști. Prima menționare documentara este scrisă în 1267 - „Castrum Nostrum Hunod”, în ea vorbindu-se despre sediul unui magistrat regal și măiestria meșterilor tăbăcari, pielari și cojocari care locuiau în acest târg. În 1409 regele Sigismund de Luxemburg cedează cetatea familiei Corvineștilor, care o vor transforma într-o reședința medievală. La sfârșitul secolului XIX au fost construite funicularele și căi ferate înguste, iar între anii 1882-1884 au
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]
-
Castelului Pleșa din Obârșia de Câmp, județul Mehedinți a fost construit în 1892 de boierul Gheorghe Pleșa în stilul castelelor de pe Valea Loirei. Legenda locului spune că tatăl boierului Gheorghe Pleșa, cojocarul satului pe timpul Imperiului Otoman, oferea găzduire reprezentantului turc care venea să strângă birurile din zonă. Într-o noapte, tatăl viitorului boier, văzând sacii de galbeni stralucitori, i-a pus gând rău turcului. Când acesta a apucat drumul către Istanbul, cojocarul
Castelul Pleșa () [Corola-website/Science/314690_a_316019]
-
cojocarul satului pe timpul Imperiului Otoman, oferea găzduire reprezentantului turc care venea să strângă birurile din zonă. Într-o noapte, tatăl viitorului boier, văzând sacii de galbeni stralucitori, i-a pus gând rău turcului. Când acesta a apucat drumul către Istanbul, cojocarul împreună cu câțiva amici l-au urmărit, iar într-o noapte l-au omorât și i-au furat sacii de galbeni. La puțin timp, cojocarul a cumpărat peste 500 de hectare de pământ în Obârșia de Câmp și în Cetatea-Dolj. Unul
Castelul Pleșa () [Corola-website/Science/314690_a_316019]
-
de galbeni stralucitori, i-a pus gând rău turcului. Când acesta a apucat drumul către Istanbul, cojocarul împreună cu câțiva amici l-au urmărit, iar într-o noapte l-au omorât și i-au furat sacii de galbeni. La puțin timp, cojocarul a cumpărat peste 500 de hectare de pământ în Obârșia de Câmp și în Cetatea-Dolj. Unul dintre cei doi fii ai săi, Gheorghe Pleșa, beneficiind de o avere impresionantă din partea tatălui, a hotărât să-și facă studiile și să trăiască
Castelul Pleșa () [Corola-website/Science/314690_a_316019]
-
altă inscripție: "“Isus pre cruce a murit. Lumea de pacate a mântuit și înviind din mormânt Viață a dat pe pământ”". Cel care a dat banii pentru construirea crucii a fost ieromonahul Ierodion Chifan (1840-1887), originar din Vicovul de Jos, cojocar de meserie, intrat ca frate în mănăstire (1880), tuns în monahism (1875), hirotonit ierodiacon (1878) și ieromonah (1880), venit în 1881 de la Mănăstirea Putna ca asistent la moaștele Sf. Ioan cel Nou de la Suceava. A murit la 17/29 august
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
Spre sud la Dunăre. Nicolae Costin vorbind despre descălecarea lui Dragoș (1288 - n.a.) zice: "Și așa sau aședat venind și alți Moroșeni pre unde le-au plăcut locul, pe sub munte: Români, Sași și unguri, Sucéva târgul l'au descălicat nisce cojocari; Soci se chiamă unguresce cojocar; iar Sucéva = Cojocărie". Unele izvoare străine (Cronica lui OttoKar de Stiria și Historia lui Jan Dlugosz) au lăsat să se întrevadă existența uneia sau mai multor formațiuni politice de tip feudal la răsărit de Carpați
Istoria Sucevei () [Corola-website/Science/313290_a_314619]
-
Costin vorbind despre descălecarea lui Dragoș (1288 - n.a.) zice: "Și așa sau aședat venind și alți Moroșeni pre unde le-au plăcut locul, pe sub munte: Români, Sași și unguri, Sucéva târgul l'au descălicat nisce cojocari; Soci se chiamă unguresce cojocar; iar Sucéva = Cojocărie". Unele izvoare străine (Cronica lui OttoKar de Stiria și Historia lui Jan Dlugosz) au lăsat să se întrevadă existența uneia sau mai multor formațiuni politice de tip feudal la răsărit de Carpați. Este menționat, de pildă, cu ajutorul
Istoria Sucevei () [Corola-website/Science/313290_a_314619]
-
amplasat crucea deasupra turlei. Lucrările de construcție ale catedralei au durat 34 ani, la conducerea lucrărilor succedându-se în această perioadă (1927-1961) opt preoți sau administratori parohiali: pr. Dimitrie Cărbune, pr. Vespazian Reuț, administrator parohial dr. Ioan Zugrav, pr. Gheorghe Cojocar, administrator parohial Victor Cocinschi, pr. Ioan Breabăn, administrator parohial Oreste Gherasim și pr. Miltiade Iftode. În primii ani, lucrările s-au desfășurat într-un ritm alert, fiind încetinite în perioada 1930-1933 ca urmare a crizei financiare mondiale. Fondurile bănești pentru
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Rădăuți () [Corola-website/Science/314826_a_316155]
-
apărării cetății. În anul 1457, cele patru porți ale orașului au fost repartizate breslelor înstărite și bine organizate, care urmau să le apere. Poarta Turnului a fost dată breslei croitorilor, Poarta Ocnei - breslei cizmarilor, Poarta Elisabeta (sau a Gușteriței) - breslei cojocarilor, iar Poarta Cisnădiei a revenit breslei măcelarilor. În caz de asediu, această poartă urma să fie apărată de 33 de oameni. În anul 1577 s-a construit o rondelă de artilerie în fața Porții Cisnădiei. De asemenea, a fost amenajat în
Turnul Porții Cisnădiei din Sibiu () [Corola-website/Science/323944_a_325273]
-
rate trimestriale anuale. Ehl-i Hiref a atras cei mai talentați artiști în curtea sultanului, atât din lumea islamică cât și din recentele cuceriri din Europa, rezultând un amestec de islamici, turci și alte culturi europene. Artizanii de la curte sunt: pictori, cojocari, bijutieri. Întrucât conducerea anterioară a fost influențată de cultură persana , domnia lui Soliman a creat o artă proprie a Imperiul Otoman. Suleiman însuși a fost un poet talentat, a scris în limba persana și turcă sub pseudonimul Muhibbi. Sultanul a
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
și să își aservească satele. După întemeierea țărilor s-a cristalizat pătură boierească prin daniile domnești. Domnitorul dăruia pământuri boierilor săi, vasalii, că răsplată pentru loialitate. Din secolul XVI, mulți boieri dețineau zeci de sate. Pe domeniile feudale lucrau meșteșugari, cojocari, fierari, țesători care îndeplineau necesitățile domnitorului. Boierii beneficiau de monopolurile senioare, că morăritul și aveau imunitate, pe moșiile lor nepercepandu-se dări sau slujbe. Din secolul XVI li s-a restrâns imunitatea, domnitorul rezervându-și lui birul și oastea. Domnitorul
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
și să preia minele. În Țările Române, sarea era extrasă de sclavi țigani, pe când în Transilvania erau mineri specializați. În Transilvania erau centre meșteșugărești dezvoltate. În Țările Române, meșterii transilvăneni ce aparțineau breslelor ardelene au deschis ateliere. Erau țesători și cojocari care produceau îmbrăcăminte, măcelarii, fierarii. Dezvoltarea a fost produsă de resursele bogate, de organizarea meșteșugarilor și implicarea negustorilor, precum și autonomia orașelor ardelene. În marile orașe și târguri, dar și în sate, se desfășura comerțul activ. Erau ținute târguri săptămânale sau
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
(n. 20 martie 1886, București - d. 7 mai 1937, Iași) a fost un poet, prozator, memorialist și publicist român, membru corespondent al Academiei Române din 1936. s-a născut in București la data de 20 martie 1886, ca fiu al cojocarului Gheorghe Topîrceanu și al Paraschivei, țesătoare de covoare la azilul „Doamna Elena ", amândoi originari din părțile Sibiului. Începe școala primară la București intre anii 1893 - 1895 și o continuă pe valea Topologului, la Suici, județul Argeș, unde părinții se stabilesc
George Topîrceanu () [Corola-website/Science/297552_a_298881]
-
jude al Brașovului, Lukas Hirscher. De-a lungul vremii, clădirea a purtat denumiri diferite precum: Podul Bătușilor sau Casa Hirscher. În perioada medievală aici era un loc de desfacere a mărfurilor executate de diferite bresle, în special a cizmarilor și cojocarilor. Clădirea ocupă primul loc între construcțiile civile ale Brașovului din secolul al XVI-lea, având lungimea de 67,40 metri și fiind alcătuită din două pavilioane separate printr+o curte interioară, unite la extremitățile frontale. Stâlpii de piatră, amintind stilul
Casa Negustorilor din Brașov () [Corola-website/Science/317015_a_318344]
-
arhierească în Biserica "Sf. Dumitru" din Suceava de către arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților și arhiepiscopul Teodosie Petrescu al Tomisului, înconjurați de un sobor de 27 de preoți și diaconi. Cu acest prilej, arhiepiscopul Pimen a acordat preoților Justinian Cojocar și Adrian Duțuc distincții de iconomi stavrofori (purtători de cruce). La Biserica "Sf. Dumitru" din Suceava au slujit următorii preoți-parohi și administratori parohiali: Biserica "Sf. Dumitru" din Suceava a fost construită în plan triconc și are dimensiuni mari, cu o
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
renovări a bisericii (1934) și total cu ocazia celei de a doua renovări (1992-2003). Una din picturile dezvelite a fost realizată în 1483 și îl reprezintă pe arhanghelul Mihai. Pictura se pare că a fost comandată și plătită de breasla cojocarilor pentru că stema lor se află sub imaginea arhanghelului. O pictură realizată de către un artist din Austria, Petrus Lantregen, este „Închinarea magilor”. Sub arcul de triumf se află o cristelniță care înainte de Reforma protestantă servea drept agheamastar. Nu se știe cine
Biserica din Deal din Sighișoara () [Corola-website/Science/320281_a_321610]
-
era necesară o bună cunoaștere a limbii române. Cu toate acestea, comunitatea evreiască din Gura Humorului a continuat să prospere. Evreii practicau meserii legate de comerț, în special export de cereale și de cherestea, dar erau și meșteșugari (croitori, cizmari, cojocari) sau intelectuali (arhitecți, ingineri, medici și avocați). Meseriile erau transmise de obicei în familie de la tată la fiu. Meserii cum erau cele de agricultori, zidari, dulgheri sau lăcătuși nu erau practicate de evrei. Ei vorbeau în limba idiș, ca și
Sinagoga Mare din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320571_a_321900]
-
mai jos de Iași, loc în care Alexandru cel Bun împreună cu boierii săi și cu poporul l-au întâmpinat pe Sfântul Ioan cel Nou) etc. Mitropolia stăpânea prisăci, stupi, mori, heleștee, vii, boi, cai, imașuri și fânețe, pescari, vecini, poșlușnici, cojocari, fierari etc. Domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504) a acordat Bisericii Mirăuți danii domnești (mori, heleștee, stupi). El a renovat lăcașul de cult, acesta primind o înfățișare mai aproape de elementele caracteristice epocii. Istoricul Nicolae Iorga îl consideră pe Ștefan cel Mare
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
logodnicul lui Faye Dunaway. În 1968, Dunaway l-a părăsit pe Schatzberg pentru actorul Marcello Mastroianni. s-a căsătorit cu actrița franco-americană Maureen Kerwin în 1983 și au divorțat în 1998. Schatzbers a fost născut într-o familie de evrei cojocari și a crescut în Bronx. A fotografiat pentru reviste precum Vogue, Esquire și McCalls. Primul lui debut că regizor de filme a fost cu Puzzle of a Downfall Child în 1970 cu actrița Faye Dunaway. A continuat cu regizarea unor
Jerry Schatzberg () [Corola-website/Science/316927_a_318256]