27,125 matches
-
străzii, înaintând printre oameni cu picioarele lui lungi ca niște coase, proiectat pe zidul gri al Universității, și alergase spre el, strigând printre șuvoiul de mașini, la întrecere cu motoarele în viteză: Cristiaaan! Trebuiau să se întâlnească în librăria de pe colț. în-- tr-aco-lo alerga el, dar Madi nu mai avusese răbdare, voia ca el să știe că l-a văzut de pe trotuarul de vizavi. Bineînțeles, nu se gândise dinainte, ci țâșnise spre el, electrocutată de recunoașterea neașteptată a siluetei înalte și
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
conclav. Toți poartă pantofi scumpi, italienești. Enfin, apare și o doamnă blond vopsită care garează lângă Mercedes. între 50-60, bine și cu gust îmbrăcată, n-are deloc aer de gitană/ magrebină, îi cunoaște pe toți și intră în casa de pe colț cu două etaje și magazine la parter, aflată în renovare de sus și până jos. înțeleg că e vorba de o viitoare mustoasă afacere lansată în această clădire. "Spaniolul" salută și oprește toate mașinile scumpe care trec prin dreptul lui
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9731_a_11056]
-
se pierdeau, printre cavouri, nepăsatori și sensibili, vorbind ușuratic despre moarte și viață, cu fețele prinse una de alta și nerușinarea acuplării lipită de pașii lor, înceți, melancolici. Așadar, a început la Bellu. Și a continuat în cel mai întunecos colț al unui culoar străin, la ultimul etaj al unei clădiri vechi, unde scîrțîitul podelei șubrede de lemn îi avertiza dacă cineva se apropie. Atunci ei se opreau din șușotit și, cu un efort de voință, își depărtau capetele care, odată
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
ședințe, nici măcar nu a încercat să îl identifice la masa acoperită cu pînză roșie a prezidiului, ocupată fiind să observe doar umerii tineri și ceafa blondă a lui Radu, așezat undeva, în prima parte a sălii, nu ghemuit într-un colț al ultimului rînd, ca ea. Poate de aceea, peste două decenii, cînd, în postura de autoare, și-a rescris romanul, sub un pseudonim nou (n-ar fi avut nevoie, pe cel vechi, Lelia Arcan, nu-l mai pomenea nimeni în
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
de România, cel care deja nu mai era domnitor decît în viitoarele cărți de istorie, a întins mîna după halatul de mătase roșie, a împins sub pat eleganta oală de noapte de porțelan și și-a semnat abdicarea pe un colț de sécretaire. * Istoria mă va răzbuna! ar fi strigat Alexandru Ioan Cuza, dacă în adolescență ar fi citit, la fel ca Letiția Branea și Radu Olaru, Așa s-a călit oțelul, Tînăra Gardă și alte romane sovietice despre eroi. (Fragment
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
istoria oarbă avea într-adevăr să-i răzbune. Peste mai puțin de un secol, ultimul descendent al înlocuitorului său, care încercase să șteargă cu blazonul său de Hohenzollern trecutul oriental al micului stat dunărean, va semna și el pe un colț de secretaire hîrtia de abdicare, după ce va fi zărit buzunarul primului său ministru, Petru Groza, umflat de un revolver. în casa de pe malul Rinului, din Heidelberg, unde o placă semnalează trecătorilor indiferenți că a locuit pînă la sfîrșitul vieții lui
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
împliniri fără mireasmă! Dacă vraja s-ar risipi în minunea Zodiacului "Imago mundi" a Catedralei din Lausanne să mă lași (împărăteasa Sisi a fost asasinată pe malul Lacului Leman dintr-o confuzie) înger în zori, înger în seară exilată în colțul paginii foșnind, îngînînd... Ca să-mi spui dacă sînt vie coboară frînghia de raze să pot urca spre tine treapta fiecărui rînd... Hieroglife Nu-mi trimite rînduri scrise la calculator ci hieroglife respectînd legile frunzei în cădere la trecerea trenulețului cu
Poezie by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/9853_a_11178]
-
acum, nu-i de joacă, se dă alarma. Fug cu toții ca vrăbiile în adăpost. Eu pe poziții și nebuna la fel. Rămași singuri, la primele bubuituri îmi sare fata în brațe, speriată, iar eu, ca la comandă, o înghesui pe colțul mesei... Văzându-mă cu urechile ciulite, tata l-a întrerupt: - Mai du-te, mă, și tu pe-afară să vezi dacă plouă. Nu de aia, dar n-avem nicio umbrelă cu noi. Ce să plouă? Arșiță curată, de-am fost
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
tu pe-afară să vezi dacă plouă. Nu de aia, dar n-avem nicio umbrelă cu noi. Ce să plouă? Arșiță curată, de-am fost nevoit să trec pe trotuarul de vizavi, dinspre Cercul Militar, găsind adăpost în librăria de pe colț a Editurii Cartea Românească. Îmi plăcea să răsfoiesc noile apariții, mângâind romanele lui Ionel Teodoreanu, pe care le citisem și recitisem pe nerăsuflate, la început fiindcă îmi fuseseră interzise. (Bine ar fi fost să mi se interzică și cărțile de
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
barbișon negru, vopsit, presărat acum cu firimituri de pateu. Cum l-o fi suportat fata lui Chirițescu nu pot nici acum să pricep, de n-o fi inventat toată povestea în doru' lelii. O lăsasem pe farfuză sub bombardament, pe colțul mesei, și încercam să întregesc scena, până la plecarea avioanelor și încetarea alarmei. Când am revenit în restaurant, la masă se aflau și alți negustori, între care Iacob Albala, însoțit de Radu, un băiat cu vreo patru ani mai mare decât
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
cu magazine specializate de librărie, unde dl. Matias ne scutea să mergem cu tramvaiul până la "Hachette", pe Lipscani, la "Sfetea", cu depozitul uriaș de cărți din spatele bisericii Sfântul Gheorghe, la "Socec", pe Calea Victoriei, sau la "Alcalay", ceva mai jos, pe colțul dinspre Cercul Militar. Domnul Matias ne aducea tot ce-i treceam pe listă, procopsindu-ne, pe gratis, c-un pistol cu apă sau cu un zmeu mai mărișor, să-l înălțăm când bate vântul. - Tată, de ce naiba îi spunem Barieră
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
în căutarea unor înălțimi unde nici o pisică nu poate să se avînte, tatonează "locația" potențială și ambianța, fie că e vorba de pragul (destul de lat) al unei ferestre de la mansardă, o porțiune de balcon sau de acoperiș, ba chiar un colț de pod. Emițînd fără preget bine-cunoscutele lor sunete gîlgîite, odată hotărîrea luată, ei trec în sfîrșit la fapte - cară, forfotesc, adună și orînduiesc neobosit bucăți de crengi și crenguțe, rămurele, răsaduri, semințe și frunziș, după care urmează instalarea pe termen
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
Potrivit celor istorisite, aceste ploșnițe sau păduchi otrăviți ar fi fost responsabili pentru pierderea ciudată a văzului de către bătrîna doamnă. Imprudentă, aceasta se apucase într-o zi să curețe de moloz - fără a îmbrăca mănușile de rigoare - o nișă din colțul cel mai îndepărtat al bucătăriei, dînd spre un zid unde se aciuiaseră cîndva niște porumbei. La scurt timp după aceea, vîrstnica necugetată constatase cu uimire amestecată cu groază, că deși nu avusese pînă atunci nici un fel de probleme cu ochii
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
zile curățenie în balcon, măturam, spălam pe jos, curățam praful de pe măsuță și revistele ceva mai recente. Dar niciodată nu-mi trecuse prin minte, poate și pentru că nu înregistrasem nici un fel de semnale sonore de la nedoriții oaspeți zgomotoși, că acest colț al casei s-ar putea dovedi un adăpost preferențial pentru ei, după ce în faze preliminare fuseseră alungați fără milă de pe pervazele înalte ale ferestrelor din bucătărie și dormitor. Și iată că într-o zi, cînd femeia de serviciu care mă
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
am poftă să mai am poftă de ceva vreodată în această provincie etern cu splina prea mică etern cu inima prea măruntă * mă întrebi dacă nu mi-e frică teribilă că va veni ziua în care voi fi omorît la colțul străzii cu bolovani de trufașii mei concetățeni și îți răspund că nu mă întrebi dacă totuși nu m-am gîndit niciodată să mă ascund în boscheții de la restaurantul doina și să mă fac mușcat de pistol cu gloanțe reale ca
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/9986_a_11311]
-
seară. Și pentru că înmiresmarea văzduhului să fie deplină, am să plantez și un zarzăr înflorit, “fraged în lumina” și “ ceresc în mirare”, iar pentru a-i fi sprijin în gingășia să, am să pun, atâta cât va încăpea, si un colț din Pădurea Letea, cu ale sale mii de brațe, si poate și un gorun sau un stejar falnic. Pentru jocuri de lumini și de umbre, am să pun, ca pe o tablă de șah, cativa copaci albi și negri, iar
Livada. In: Editura Destine Literare by Eliza Ghinea () [Corola-journal/Science/76_a_312]
-
De atâta confort neuronal Deoarece pleiada Înrâurită De truisme și evenimente Suburban convingătoare A luat locul ce speram să-l ocupe Mai târziu o siesta burduhănoasă. M-am Împăturit fără să vreau În verva colocvială ce mă-mbrâncea la fiecare colț de stradă, În magazine, În privirile lor, până și-n dialogul din tăcerea ta. Mă sufocam Încet și cu migala, În intemperia aceasta trivială, De lipsa unui viitor relevant Și m-am Îngrozit, Îmbrățișându-mi tâmplele, Ca pe niște comori
Editura Destine Literare by Ioana Gherman () [Corola-journal/Science/76_a_315]
-
la căderea în insignifiant, în grotesc, în vulgar, în hilar, pe arii dintre cele mai diverse. Am invocat maneaua și succesul său fulminant la români. Includ în aceeași matrice atracția telenovelelor, a filmelor pornografice, a bricolajelor artizanale întâlnite la toate colțurile, a tapiseriilor cu Răpirea din Serai, a veșmintelor și podoabelor din plastic etc. Nu semnalez alcătuiri izolate, într-un sector sau registru al artei, ci exemplific un fenomen amplu, promovat abuziv, de unde decurge gravitatea situației. Revenind într-o sferă mai
Două ipostaze ale postmodernismului. In: Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
cu a dubiosului nostru Niculaie. Să se fi dedat el la promenadă? Exclus. Când mă întorc, după vreun ceas, mă liniștesc: mâna lui Niculaie se simte peste tot, de la cărțile mele aranjate anapoda, la grămăjoarele de otravă puse în toate colțurile. De ce o fi acest bărbătuș atât de lipit familiei Sion? Nici măcar șoricimea n-a stârpit-o vreodată." Niculaie - Niculaie Furtună, omul de casă al Sionilor. Își declară adresa la domiciliul părinților, în mahalaua Filaretului, dar locuiește în cartier lângă biserica
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
stins. Timpul a trecut și totul s-a schimbat! Au fost războaie, vremuri de glorie și vremuri de restriște. Popoare si neamuri au trecut dinspre trecut spre viitor, au venit pe lume și s-au petrecut din lume generații, iar colțul de rai unde i-a Încremenit Dumnezeu pe voevodul de piatră și câinele său a trecut În stăpânirea când a unui crai, cînd al altuia. Vremurile s-au schimbat, oamenii s-au schimbat și ei, orașele și satele arată altfel
In Triolul de Sud. In: Editura Destine Literare by Ioan Vlad Nicolau () [Corola-journal/Science/76_a_339]
-
desăvârșirii, curat și liber de păcat ar experimenta constant aceste minunate lucruri și ele i-ar fi întotdeauna prezentate ca experiențe, nu ar fi capabil să predice cuvântul sau să se ocupe de nimic probabil doar ar sta într-un colț înălțat și îmbătat: „Să zicem că trebuie să urce cineva douăsprezece trepte ca să ajungă la desăvârșire. Uneori reușește să ajungă la acea înălțime a desăvârșirii, dar alteori harul se împuținează, iar acesta coboară o treaptă și stă pe a unsprezecea
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
căror experiență a făcut-o, n-ar mai putea să ia asupra-și nici sarcina cuvântului, n-ar accepta să audă sau să se îngrijească de ceva, de el sau de ziua de mâine, ci numai ar sta într-un colț, străin (de cele pământești) și îmbătat (de bucurie). De aceea nu i s-a dat măsura desăvârșirii, ca să poată să se îngrijească de frați și să slujească cuvântul. Totuși, peretele cel din mijloc (cel ce îl împiedica să ajungă la
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
plutește În aer deasupra să asemenea unui val uriaș gata să se lase peste firava luciditate de dinainte de soarele dimineții, vorbind cu un Înger albastru : „Ce vrei de la mine? Întreabă Poetul ușor speriat, ușor amuzat, cu un zâmbet ștrengăresc În colțul gurii. Ce mi ceri?” Îngerul Îi răspunde cu o irezistibila duioșie: „Nu-ți cer absolut nimic. Ba chiar vreau să Iți dăruiesc ceva astăzi, de ziua ta. Am venit să Iți ofer o alternativă la existența ta de până acum
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
din nou aceeași Întrebare, numai că În sufletul lui locuiește pentru o vreme un Înger albastru și atunci... Spune-mi o poveste i-am cerut Îngerului. Sau mai bine nu, mai bine spune-mi cum iubește Poetul? „Uită te În colțul acesta, unde arde o candela m-a Îndemnat potrivindu-și aureola care m-a Învăluit și pe mine când am aflat ca.... „A venit ca o lumânare eternă De departe, poate din Dumnezeu, În grota sufletului meu căzut În bernă
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
se temea de glasul Mării, Poate Îl chema un vis spre larg. ............................................................... l-am privit cu mii de ochi deodată cum Își adăpa-acolo sus sufletul... apoi s-a dus spre zare, dar de ce venise-nu ne-a spus...” (Albatrosul Obosit) Colțul acesta de răi al sufletelor noastre numit România, Își pierde parcă, din ce In ce mai des, reperele. Oare copacii ei unde Își Îndreaptă ramurile? Către ce tind vârfurile abia Înmugurite În primăvară, catre jos, acolo unde stau Înfipte rădăcinile, sau sus, catre zare
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]