643 matches
-
să se acomodeze cu imensul spațiu de locuit. Tavanul înalt din Grădina Recoltei îi distrage atenția. Spațiul îl face temător, deși în spatele fiecărei porți sunt santinele. În cele din urmă, după ce a dormit în diverse camere, se mută într-un colțișor liniștit, mai puțin solemn și mai modest, numit Cabinetul cu Parfum de Crizantemă. Lui Mao îi place ușa. Dă exact spre sud. Tăbliile ușii sunt late, cu geamuri înalte până la tavan. Lumina naturală pătrunde din abundență în noua lui cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
casei. Am parcat și el mi-a deschis ușa din dreptul șoferului. —Unde ai fost? a spus. Aștept de ore în șir. Am deschis ușa de la intrare și am aprins luminile în atelier, niște neoane fără milă care luminau orice colțișor întunecat și orice pânză de păianjen de pe tavan. M-am întors să-l privesc pe Nat. A tot plouat în seara aia, nu rău, dar stătuse în ploaie. Părul îi era dat pe spate și umerii pelerinei de ploaie căzuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
El dădu din cap: Sigur, dar și prețul a fost pe măsură, noroc că la vremea respectivă aveam un salariu la fel de bun ca al unui director de bancă... De acord, admise Arm pe un ton liniștit, dar nu văd nici un colțișor în toată suprafața asta unde ai mai putea pune un pătuț de copil, nu mai spun de o cameră a copilului... Vezi, Liviu și-a dorit cu adevărat copii. Îmi făcea curte de luni bune, când ne-a invitat la
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
de surprize, fiind niște persoane mereu nemulțumite. Sunt unii care își atrofiază mușchii în așa hal de pe urma palidei gravitații artificiale date de navă, încât cer stăruitor, odată cu întoarcerea la bază, să li se dea imediat o altă misiune, în cine știe ce colțișor neexplorat. Bieții oameni își închipuie că readaptarea la gravitația și viața socială terestră ar fi un chin insuportabil. Sunt încăpățânați și speră - ba chiar se roagă - să primească un moment magic, care să spele toate zilele cenușii ale carierei lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
lumea cealaltă cu același cuvânt pe buze. De ce a făcut Dumnezeu mama, unica ființă care nu se mai aseamănă cu nimic în lume și este atât de dragă copiilor ajunși maturi, nu știu. Ideea de mamă rămâne acolo, într-un colțișor de minte și într-unul din suflet care nu piere niciodată, indiferent câte mari iubiri ne întâmpină în viață. Prima și ultima mare iubire a cuiva este mama, pentru toată viața. Marea iubire din adolescență, atunci când întâlnim pentru prima dată
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cod al onoarei, un set de principii pe care le respectă indiferent de circumstanțe. Deși disprețuiam stilul personal, care mi se părea că era însăși moartea, împietrirea într-un model mecanic al existenței, aș fi vrut totuși undeva într-un colțișor al sufletului meu să port o haină lungă sub care să ascund o spadă pe care să o scot la iveală ori de câte ori ar fi fost nevoie să mă lupt în numele loialității față de o cauză oarecare. Aș fi vrut să am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și cârnați de casă, la plăcinte cu brânză. Trei tineri au făcut însă un scenariu și mai apoi un film, Pachetul, în care bunătățurile nu vin de prin țară, ci tocmai cu microbuzul, de la Chișinău, Bălți, Ungheni sau orice alt colțișor din Basarabia. În iunie, studenții Irina Stelea, Lucian Renița și Octavian Arnăutu au câștigat cu mini-documentarul lor concursul „In Your 20s“, pus la cale, începând de anul trecut, de Prigat și Prais Corporate Communications. Competiția a fost inițiată online, pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
literatura secolului al XX-lea, am rămas literalmente cu gura căscată. Bineînțeles, găsisem, în această carte de geniu, nenumărate minuni lingvistice, cu atât mai uluitoare cu cât Nabokov a scris "Lolita" tocmai ca să învețe mai bine - până-n cele mai sucite colțișoare ale ei - limba engleză. Tulburătorul roman e fără-ndoială, cum scria autorul, "un omagiu adus limbii engleze", dar și un triumf, manierist până la leșin și puternic în același timp, al idiomului învățat de scriitorul rus în copilărie, uitat apoi și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
am aranjat. — Grozav! Dar nu vrei, totuși, să suni la poliție? Desert Rose medită o clipă. — Nu, nu am decât o zi de petrecut cu Charlie, nu vreau să o pierd la secția de poliție. Făcură câțiva pași, cercetând fiecare colțișor din holul placat cu marmură. Kitty stătea din nou ca pe ace, iar Desert Rose era Întruchiparea seninătății. — Așteptăm deja de un sfert de oră. Nu vrei să-l suni? Nu, nu vreau să-l deranjez. Hai să mai așteptăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
e foarte deștept, fiindcă își arăta fruntea cu degetul și știa cum face vaca. În acest punct al narațiunii, Matei, în calitate de coautor, m-a rugat să consemnez următoarele: „Mă întreb cum ar putea ele, amintirile, să lumineze așa, tam-nesam, vreun colțișor din tine încât să te vezi dintr-odată bebeluș în căruciorul tău zâmbind blocurilor, autobuzelor și mai ales unei scăfârlii blonde care îngână la nesfârșit deasupra ta vorbele (cel puțin ciudate, dacă nu magice) a basa basa basa, a riki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
invadatorilor făcu semn subalternilor să Înceapă răscolirea apartamentului. Toată locuința fu cotrobăită cu amănuntul, sertarele dela dulapuri răsturnate pe jos, perdelele dela ferestre smulse din cârlige, patul, masa, fură răsturnate cu picioarele În sus și cercetate, iar În final oricare colțișor al Încăperii fu scotocit...! Tony Pavone privea invadatorii inpasiv: este adevărat la Începutul percheziției oarecum Îngrijorat Însă pe măsură ce se apropia de final mai relaxat deoarece cele câteva sute de dollari care-i mai avea În casă puteau fi confiscați, cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sub iarba pe care stăm lungiți și gustăm ceea ce se cheamă dulceața naturii... Călugărița care își devorează masculul în vreme ce acesta o fecundează; păianjenul care prinde musca în plasă și pompilul care îl vânează pe păianjen... Tot acest măcel pe un colțișor de pământ, și de la un capăt la altul al lumii, acelaș lucru pretutindeni până în adâncul oceanelor. Ce fel de Dumnezeu este acest Dumnezeu care îngăduie asta?! Ce tablou mai e și Creația Lui!... Un masacru general!... Legile cele mai crude
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
a lui, închise porțile. Le auzea râzând și chicotind. Bineînțeles primul drum făcut de Camelia a fost la baie. Verifică apa, condiția pusă fiind să aibă apă curentă și mai ales apă caldă. Apoi luă la cercetat fiecare cameră, fiecare colțișor, însoțită de fete. Nu le venea a crede ce vedeau și că aveau toate comoditățile. În sfârșit, descoperiră și veranda cu vederea spre livadă, cu balansoarele cumpărate special pentru ele. Ce veselie le cuprinse! Ajunse și el sus. Ana era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
o creștere a transparenței, ceea ce urma să permită clienților, începând de la producătorii de bunuri din California, să urmărească pe ecranele internetului stadiile de producție din China în timp real. Uimitor. Ceea ce realizau chinezii consta în implantarea inovațiilor tehnologice în fiecare colțișor al întreprinderilor lor cât mai rapid posibil. Cealaltă schimbare importantă se referea la calitate. Calitatea superioară devenea rapid un factor de diferențiere al producției chineze. Aceștia nu aveau de gând să se prezinte lumii cu un decalaj în timp asemeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
de mîncare“. Celso Îl luă imediat de acolo și nu se mai glumi pe seama lui, fiindcă atunci cînd Juan Lucas Își aminti că pe grădinar Îl cheamă Universo și că e un nume care Îți stârnește rîsul, Universo părăsise acel colțișor și el Își ducea din nou paharul de vin la gură, „uitați-vă la caii de acolo, le spunea, probabil că sînt caii pentru meciul de azi“. Într-o după-amiază a plouat prea tare față de cît plouă de obicei la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și În orice caz nu era nimic de făcut: sigur că Bobby o să se ia la bătaie În altă parte și el Încerca să-și Închipuie că intra În cazinou, nici măcar asta nu mai Încerca, fiindcă lampa lumina perfect fiecare colțișor al dormitorului și Ancón rămînea la celălalt capăt al unei lungi autostrăzi... Stinse lumina, fără prea multe speranțe de data asta... de ce să-și facă atîtea iluzii, dacă o simplă cută de cearceaf era În stare să-l Împiedice să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
s-a Întîmplat de atîtea ori cu Julián, cu ani de zile Înainte să-l Întîlnesc, simt că te cunosc și că, dacă mă pot Încrede În cineva, acela ești tu. Amintește-ți de mine, Daniel, fie și Într-un colțișor, pe ascuns. Nu mă lăsa să plec. Nuria Monfort UMBRA VÎNTULUI — 1955 1 Se crăpa de ziuă cînd am terminat de citit manuscrisul Nuriei Monfort. Aceea era povestea mea. Povestea noastră. În pașii pierduți ai lui Carax recunoșteam acum propriii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
face lumină? — Până-n zori n-au mai rămas nici două ore, observă Ptițân, uitându-se la ceas. — Păi la ce ne mai trebuie zorii, când afară și așa se poate citi? observă cineva. — Îmi trebuie, pentru că vreau să zăresc un colțișor de soare. Pot să beau în sănătatea soarelui? Ce ziceți, prințe? Ippolit întreba tăios, adresându-li-se tuturor ireverențios, ca și cum le-ar fi comandat, însă, se pare, o făcea fără să-și dea seama. — Cred că putem bea; numai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în lume o mare ticăloșie. De micile ticăloșii, Varvara Ardalionovna nu se interesase, considerându-le fleacuri; la urma urmei, unde nu există asemenea fleacuri? Doar n-avea să caute cine știe ce ideal! În plus, știa că, măritându-se, le asigură un colțișor mamei ei, tatei, fraților. Văzându-și fratele la ananghie, dorea să-l ajute, în ciuda fostelor încurcături din familie. Câteodată, desigur prietenește, Ptițân îl trimitea pe Ganea la serviciu. „Văd că-i disprețuiești pe generali cu toată tagma lor, îi spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-l privește, așezându-se și privind bine împrejur, remarcă îndată că persoanele adunate nu seamănă câtuși de puțin cu fantomele de ieri, cu care îl speriase Aglaia, nici cu coșmarurile visate peste noapte. Pentru prima dată în viață, vedea un colțișor din ceea ce poartă înfricoșătorul nume de “înaltă societate“. De mult, ca urmare a unor intenții, considerente și atracții speciale, dorea să pătrundă în cercul acesta vrăjit și de aceea era foarte interesat de prima impresie. Această primă impresie a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
oarecare, de unde trebuia să le încarce și atunci sute de brăzișori tineri cădeau sub loviturile toporului și rămâneau locului să putrezească. Raționamentul era simplu: dacă nu tai eu, tot taie celălalt; și de aici întrecerea. [...] nu se mai lăsa niciun colțișor de pădure tânără, ca să se mai regenereze. Sârbescu-Lopătari surprinde aici raționamentul în urma căruia se declanșează ceea ce numim azi tragedia bunurilor comune (vezi Hardin, 1968). Ca urmare a acestor acțiuni de apropriere abuzivă, se produce o aglomerare prematură a sistemelor de
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
-i cale de Întoarcere acum, D.P.! Își croi drum pe străduța din spatele casei domnului Mundy, și ieși În strada principală. Mergea deseori pe acolo, dar de data asta, În Întuneric, i se părea schimbată. O luă Încet, captivat de fiecare colțișor al ei: conștient de existența oamenilor din casele pe lîngă care trecea, văzînd luminile stinse În camerele de la parter și altele aprinse În dormitoare sau pe coridoare, pentru că oamenii se duceau la culcare. Observă o femeie cum ridică o perdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În Metro și În pagina de stil din Sunday Times, așa că acum devenise aproape imposibil să mai găsești vreun loc liber. Dar, În seara cu pricina, Într-o marți, era liniște. Am ocupat un șir de canapele plasate Într-un colțișor retras și aproape de unul din șemineele uriașe, În care ardea un foc alimentat cu gaz care mai că părea adevărat, și ne-am instalat confortabil, cu cîte un Mojito pentru ei și cu un suc de merișor cu apă minerală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pian masiv. Asta era tot ce puteai vedea. Nici urmă de suspect. - Ce s-a întamplat, Nancy? Spune-mi că nu-i adevărat. Ausonio nu răspunse; la fel ca și partenera sa, privea în jur disperată, încercând să cuprindă fiecare colțișor și fiecare piesă de mobilier în căutarea vreunui indiciu. Era clar pentru amândouă însă că nu vor găsi nimic. Înfricoșător... Toată sala era de fapt un cub ferecat. Căci în afară de cele două uși, nu exista nici măcar o fereastră. Tavanul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mea scrisoarea aceea blestemată, mă împleticesc până în bucătărie și îmi fac o cafea, mă uit în jurul meu prin casa goală, Udi nu este aici, asta nu pot ascunde, soarele inundă deja terasa, crucificând-o cu razele sale ascuțite, luminând fiecare colțișor al casei, anunțând vestea plecării lui. Noga, vino să mănânci, strig eu, pun o farfurie goală în dreptul scaunului ei, și iată că vine, încă desculță, știi că nu e cazul, șoptește ea, iar eu spun, cum adică, și ea spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]