590 matches
-
auz; - are un pronunțat caracter istoric reprezentând o tradiție în interiorul culturii surzilor; - este calea cea mai accesibilă a deficientului de auz de a recepta informația; - este modalitatea prin care pot să-și transmită unii altora experiența personală și pe cea colectivă; - este oportunitatea de transmitere a culturii specifice fiind chiar parte esențială a acesteia; - este un limbaj natural; - este ușor de învățat în orice mediu social; - se bazează pe teoria conform căreia existența la copil a unui bun control asupra mișcărilor
Limbajul mimico-gestual ? avantaje ?i dezavantaje by Mariana P?rc?l?bescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84362_a_85687]
-
amintește Mihai ochii ei mari, lucind de bucurie, sau numai nerăbdători să afle. Acum, e-o adevărată doamnă... Cei doi o salută; ea abia le răspunde, fără să-i privească. Nu te supăra că-i așa, Mihăiță, îi șoptește președintele colectivei. Pune-te în locul ei... Au angajat-o la gostat, că are studii economice, dar au pus-o doar magazineră. S-a întors de la facultate cu burta la gură... Se zice că naș-ta Zînica a murit de inimă rea... Mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Era un sat ciudat, tare ciudat. În sat era o învățătoare care nu avea mai mult de șapte clase primare. Era perioada de început a colectivizării, iar noi trebuia să mergem să-i convingem pe țărani să se înscrie la colectivă. De fapt, acolo nici nu era pământ de colectivizare. Pământul era puțin și viața oamenilor abrutizantă. Lucrau toată săptămâna în munte și când luau salariile coborau la crâșma lui Selevețchi și o goleau de băuturi. Toamna, oamenii dormeau în niște
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
pe-un teren de sport, acolo unde tre’ să ne-nfrățim ca frații, clasă cu clasă și să ne-avem bine, pentru ca republica să trăiască - ei vor s-arate că se lasă greu cu aderatul - asta vor? Cu intrarea-n colectiva noastră dragă? - păi Îi dau pe mâna Miliției!» «Despre ce vorbești, tovarășe?», Îl Întreb. «Despre pălărie - tovarășe!», Îmi răspunde tovarășul. Am crezut că nu stau eu bine cu... Înțelegerea legilor-legice, cu necesitatea Înțeleasă de bună-voie, că altfel o Înțelegi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
altul, toți la mine. Unul Își scoate pălăria, dă cu ea de pământ: «Bagu-i În pchizda mume-si de raionali și de rejionali! După ce ne-or loat holda șî ghitele șî laptele, la cotă; pământu șî plugu șî grapa la colectiva lor - acuma să-mi ieie șî clopu? No, ba io ba! Că clopu nu-l dau, de s-o’ da cu curu de pământ șî io mă cac În forbalu lor!» Alții se arată mai de-Înțeles, mai Împăciuitori, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
el n-a ieșit basma curată. - Încep să strig la ei: «Ce zic eu? Ce să mai zic, după ce v-am bătut În poartă, să dați cote? Și după ce v-am bătut În poartă și la cap, să intrați la colectivă?» «Ș-acuma de ce zghieri la noi?», face unul colțos, Îl știam eu pe ăsta. «Ca cum noi ț-am bătut În pòrtă, de să intri ’mnetale la corhoz!» «De-asta și zghier», zic, «fiindcă ce Învățător mai sunt, după ce v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-n sârmă, lângă uncheșu-ăstalant, de-o avut boltă și mașină de-mblătit! Ordinu trubuie ezecutat...» «Dacă-i pe ordin care trubuie ezecutat - uite: eu Îmi duc În spinare crucea mea, cea cu bătutu-n porți, pentru dat cote, pentru intrat la colectivă - că doar În frunte cu directorul școlii, uncheșu-tău, executam ordinul..., dar Îți duci și tu, ca pe-o cruce, permisia specială și prima În bani și gradul de sergent cu care te-ai liberat...» «D-apăi, la armată, ordinu’...», Încearcă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fel de cooperative, cum făcea și Ion Mihalache dar: pssst!, să nu ne-audă careva...»; apoi să-i Îndemne pe inerții țărani să fie progresiști, ce dracu!, «fiți Înaintați - nu Înapoiați, ca până acuma...»: să-se-nscrie, măi frate! Ei unde: la colectivă, căci ea este calea cea luminoasă și-mbelșugată... Cum anume decurgeau „lămuririle” - o știu, din ce povesteau (râzând, oftând) părinții: În perfectă complicitate, lămuritorii cerându-și iertare că le bat În poartă, cu astfel de treburi; lămuriții mai-mai cerându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
se gândea să nu-i supere pe tovarăși, dar, la urmă, când a văzut că în comisie erau și câțiva oameni din sat, a căpătat curaj și a cerut să-i fie lăsați caii. Sigur, ei vor fi tot ai colectivei, pentru ea vor munci și ei și fostul lor stăpân, numai că, seara, ar vrea să-i ia cu el acasă, să le aibă grija, să-i hrănească el, cu mâna lui, să-i știe sănătoși și la adăpost de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ea vor munci și ei și fostul lor stăpân, numai că, seara, ar vrea să-i ia cu el acasă, să le aibă grija, să-i hrănească el, cu mâna lui, să-i știe sănătoși și la adăpost de rele. Colectiva n-ar avea decât de câștigat, căci el se va îngriji, tot timpul de nutreț pentru iarnă și de altele, câte și mai câte... Nu se poate, nene Fănică, nu se poate așa ceva. Dacă nu vă e cu supărare - s-
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
poftescă-n mașină. Merge cu noi, ce să mai stea la autobuz?!... Bineînțeles, dacă nu are altă treabă, ori dacă nu-i plac ochii noștri. Încă din primele minute de drum, tovarășul Tudose l-a întrebat dacă s-a trecut la colectivă, dacă a avut mult pământ, și, cum îi plăceau și răspunsurile, dar și omul așezat și cuminte cu care vorbea, a vrut să știe ce vânt l-a adus la oraș. A râs cu poftă când a auzit că cineva
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
bine înțeles după „Imnul FMTD”cu care trebuia deschis totul atunci.) Vâlceanu, Brăvescu și Chemac (ce destin a avut acesta din urmă...) au asigurat momentele vesele. Un „potpuriu de cântece populare românești” făcea introducerea la tabloul următor, intitulat ”Sărbătoare în colectivă”. Era doar la modă „colectivizarea” Un decor pictat în culori, foarte reușit, reprezentând o casă țărăneasca cu un gard frumos în față , creat de talentata noastră colega Croitoru la care a contribuit și Sorea cu Bradateanu (cred), alcătuia fundalul scenei
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Gheorghe Nandriș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93342]
-
sunt bazate pe ierarhii și individualizare. S-a constatat însă în organizațiile conduse de femei că acestea au un mod diferit de a conduce, ...mai participativ, relațional și interpersonal. Femeile aflate în poziții de conducere tind să conceptualizeze conducerea drept colectivă, mai degrabă decât individuală, pun accent pe responsabilitatea față de ceilalți, îi împuternicesc să acționeze în cadrul organizațiilor și scad importanța relațiilor ierarhice (Kezar, 2000, p. 724-725). Dincolo însă de dezbaterile privind modalitatea de conducere, îmbunătățesc femeile din Parlament condiția femeilor care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
Nu erau de acord cu colhozul nici cei ce erau înscriși în partid. Doar câțiva cu suprafețe mici, 1-2 ha. printre care și Maneliuc, secretarul de partid al comunei, Stănescu Gheorghe, Condruc Ion, dar prea puțini spre a se constituii colectiva. După multe ședințe, amenzi, procese, amenințări, s-a hotărât a se face „întovărășire” cu toți acei ce au teren în tarlaua „Răchiți”-Victoria, alegându-l președinte pe Ciupercuță (poreclă), de fapt, Sulugiuc. Prin înființarea întovărășirii, cei de la raionul Trușești au
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
deci peste 30 de ani, este munca în colhoz și azi la ei nu se cunoaște proprietatea personală, ci munca prestată în forma actuală. Îl sfătuiește pe frate-său Gheorghiță să se înscrie în întovărășire, măcar, dacă nu vrea în colectivă, formă de care nu vom putea scăpa. Este convins că cei ce au puterea în mână fac ce vor, acoperindu-se cu legi și tu, cel mic, taci și execuți. Că mai târziu se vor îndrepta lucrurile s-a vedea
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Nu erau de acord cu colhozul nici cei ce erau înscriși în partid. Doar câțiva cu suprafețe mici, 1-2 ha. printre care și Maneliuc, secretarul de partid al comunei, Stănescu Gheorghe, Condruc Ion, dar prea puțini spre a se constituii colectiva. După multe ședințe, amenzi, procese, amenințări, s-a hotărât a se face „întovărășire” cu toți acei ce au teren în tarlaua „Răchiți”-Victoria, alegându-l președinte pe Ciupercuță (poreclă), de fapt, Sulugiuc. Prin înființarea întovărășirii, cei de la raionul Trușești au
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
deci peste 30 de ani, este munca în colhoz și azi la ei nu se cunoaște proprietatea personală, ci munca prestată în forma actuală. Îl sfătuiește pe frate-său Gheorghiță să se înscrie în întovărășire, măcar, dacă nu vrea în colectivă, formă de care nu vom putea scăpa. Este convins că cei ce au puterea în mână fac ce vor, acoperindu-se cu legi și tu, cel mic, taci și execuți. Că mai târziu se vor îndrepta lucrurile s-a vedea
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
la care nici măcar răspuns nu am primit) nu mai aștept nimic fiindcă orice așteptare, orice speranță se transformă în dezamăgire. Am avut nevoie pentru antologia ultimă de câteva drepturi de autor. Cu toate insistențele mele la COPYRO (Societatea de Gestiune Colectiva a Drepturilor de Autor) nu numai că nu mi-au dat acele drepturi, dar nici măcar nu s-au sinchisit de scrisorile mele. Se pare că România nu are interes în a-și promova cultura și în special literatura. Tot ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
În zbor, ne-am lăsat Învăluiți În norii de praf ridicați de camioane pe drumul pietruit și am acceptat măguliți escorta plină de simpatie a cîinilor mai slobozi. Ne-am minunat Îndeajuns că cele două biserici se Înălțau drept În fața colectivei agricole Drapelul Roșu, gîndindu-ne că toate așezămintele importante trebuie să se afle În același perimetru de vreme ce, În vecinătatea celor numite mai Înainte, se găseau școala, căminul cultural, grădinița și oficiul poștal, iar Sfatul Popular unde locuiam și eu, Îm părțea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
seama că rupsesem o punte și că nu se mai putea trece nici Înainte, nici Înapoi. Doamna Șpan Îi știa pe toți, școlari sau nu, care-și făceau semnul crucii În dreptul bisericilor, fiindcă locuia peste drum de ele, lîngă sediul colectivei. Nu avea nevoie de turnătoria mea. Sper că a fost ultima din viața asta și că nici În viețile care vor urma, orice s-ar Întîmpla, nu voi mai trînti alta. O vreme, nu m-am mai dus la școală
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
oamenii schingiuiți sau omorîți picura de-a dreptul din lacrimile ei pentru Iisus. Ați auzit cine-i Soponaru? Îi Întrebă tata pe bătrîni. Că doară știm noi bine ce-o făcut, Îi răspunse moșu’, s-o bătut ca să nu vină colectiva peste oameni, da’ n-o biruit, săracu’... — Bine, bine, dar nu-l mai aduceți pe-aici că poate Încă-i urmărit, nu știe nimeni peste ce necazuri putem da. — Lasă, Valer, zise bătrîna, că nevastă-sa Îi femeie de la noi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de aceea, susținea, spre supărarea multor ardeleni, că România Mare o făcuseră Fer dinand și Brătianu, nu Maniu, iar cînd comuniștii l-au amenințat că-i dau afară din facultate băiatul cel mic, s-a Înscris cu tot pămîntul În colectivă, numai de dragul de a-l vedea pe Sabin inginer agronom. Avea cultul școlii și al școlirii: pe singura lui fată ținuse s-o vadă absolvind liceul comercial În 1940, eveniment rar pe atunci pentru o domnișoară. Pe tata visase să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
șfare care au constatat că parcela neînregistrată în Registrul agricol de la Sfat are o suprafață de 1,8 ha teren arabil de cea mai bună calitate, situat în imediata apropiere de centrul orașului, numai bun pentru livada de cireși a Colectivei. Cuuum?? s-a îngrozit tata la auzul veștii năucitoare. Eu am Ausweis încă de la austrieci, măi oameni buni! Aici e munca mea de-o viață. Și voi ziceați că sunteți alături de poporul muncitor!.. Adică cum vine asta?? Chiar așa precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pe toate aistea, deadiule? De la fecioru meu cel învățat, care a făcut școli înalte la Cernăuți, și amu îi profesor de istorie la Școala medie din Sirete. Bine că mi-ai spus! Într-o săptămână le rezolvăm pe toate: livada, Colectiva, trăncăneala... Că dumneata știi prea multe!.. Și așa bietul tata a rămas fără munca lui de-o viață și trăiește din puținul pe care l-a agonisit mai de curând împreună cu mama pentru că grosul s-a dus pe copcă, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
bună. Eu nu mă despart de Roibu nici în ruptu capului, măi oameni buni! Roibu este viața mea... Vinde-l fără zăbavă, măi cumetre, cât mai ai cui pe undeva pe la munte, că în două-trei săptămâni îl dai degeaba la colectivă... Și nu te mai da așa rotund că au trăncănit și alții mult mai țanțoși ca dumneata. Și i-au îmblânzit cu zaharicale, cu bombonele și cu caramele... la fălci, pe la coaste, în burtă și pe sub burtă. * * * Caii, măi oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]