2,111 matches
-
dar nu văzu nici o mișcare. - Săracii, au plecat de mult în lumea cealaltă. Și în amintirea lor decise să le cânte din fluier. Deodată pădurea începu să freamăte, păsărelele să ciripească, puii de căprioare să zburde. În acel moment ușa colibei scârțâi din țâțâni și în prag apăru un bătrîn cu barba albă până la brâu, iar din spatele său se strecură o bătrânică. - Cine ești tu fecior de împărat? - rosti bătrânul. Voinicul se apropie de ei. - Nu sunt fiu de împărat. Am
FLUIERUL FERMECAT, DE CRISTINA NĂLBITORU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340920_a_342249]
-
prea scund ca să-i ofere tihna mâncării. Văd două tablouri, transformate în două holograme suprapuse. În spate un Bruegel cel Bătrân, „Joc de copii”. Refuz asocierea cu alte picturi în care este exagerată„ veselia„ mesenilor. În față, un N. Grigorescu: „Coliba din pădure”. Sau „Casă țărănească” a lui Corneliu Baba. Mi-ar fi plăcut să pun în spate un Botticelli, dar nu-l văd prin hărmălaia nestăpânită. Femeia cu batic, reală, se suprapune peste un tablou modern, cu amestec violent de
TABLOURI: FEMEIA CU BATIC de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/341035_a_342364]
-
când am ajuns în satul acela din munți. Mai întâi am văzut doar raze de soare care se jucau voioase printre ramuri de prun înflorit. M-am îndreptat într-acolo probabil căutând căldura lor. Noaptea mi-o petrecusem într-o colibă părăsită și fusese răcoroasă. Îmi fusese prea lene să îmi întind cortul. Ca să ajung la petecul ăla de pământ am urmat drumul făcut de roțile carelor cu boi. Nu fusese de mult folosit și buruienile începeau să-l acopere. Drumul
CASA CU VOCI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341439_a_342768]
-
-l sugrumă un înger. Picioarele tale scrâșnesc în umblet ca gheața albastră și, plin de tristețe și trufie, un zâmbet îți împietrește chipul și fruntea pălește în voluptatea gerului;/ sau se-nclină-n tăcere peste somnul unui paznic prăbușit în coliba-i de lemn./ Ger și fum. O albă cămașă-nstelată îți arde umerii împovărați și vulturii Domnului îți sfâșie inima de metal.” Am simțit de foarte multe ori nevoia să fi rămas la stadiul celest de duh neînomenit, de spirit
FIINŢĂ DIN FIINŢA POEZIEI NEMAIROSTITE AZI ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341432_a_342761]
-
al XV - lea, săpând în stâncă hrube și trăind într-o sărăcie deplină, hrănindu-se cu ce le putea oferi natura ce-i înconjura. Până și-au putut realiza un sălaș permanent în adăpostul stâncii de piatră, au trăit în colibe, pentru a se proteja de vicisitudinea vremii de munte. Ei copiau sihăstria altor pusnici înaintași ai lor, precum Misail și Daniil. Lui Sebastian i-ar fi plăcut ca cei doi băieți ai Adrianei, să cunoască prin istoria acestor mănăstiri, istoria
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342104_a_343433]
-
cărarea care ne ducea la marginea satului Chelința, acolo unde își duceau veacul românii vechi, cum erau numiți țiganii. Puradeii stăteau în colbul uliței dezbrăcați, jucându-se fericiți cu ce aveau la îndemână. Punctul nostru terminus era la pădurea din jurul colibei, unde nu o dată făcusem foc de tabără, la sfârșitul anului școlar. Primul lucru, odată ajunși acolo, era să aprindem un mic foc cu ajutorul doamnei Finuca și apoi să întindem drept față de masă un dosoi (șervet) de cânepă pe care să
MINIEXPEDIŢII ÎN PĂDUREA CHELINŢEI de FLORICA BUD în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341650_a_342979]
-
de la nea Gică. Ceilalți, adică Gigi al lui nea Nae, Bebi, Giușcă, Vasile de la margine, au rămas în pădure, cu vacile, dar mai mult ca sigur ne-au urmărit, ascunși prin tufele de boziu de pe sântul pădurii. Nea Gică avea colibă lângă salcâmul de la marginea viei, un uriaș cu crengile groase cât trupurile noastre, se desena pe cerul albăstrui că o piramidă verde, înălțata din nisipul cafeniu, nisip pe care se înșirau butucii de vie ca niște mărgele. Citește mai mult
VASILE DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/341113_a_342442]
-
de la nea Gică. Ceilalți, adică Gigi al lui nea Nae, Bebi, Giușcă, Vasile de la margine, au rămas în pădure, cu vacile, dar mai mult ca sigur ne-au urmărit, ascunși prin tufele de boziu de pe sântul pădurii.Nea Gică avea colibă lângă salcâmul de la marginea viei, un uriaș cu crengile groase cât trupurile noastre, se desena pe cerul albăstrui că o piramidă verde, înălțata din nisipul cafeniu, nisip pe care se înșirau butucii de vie ca niște mărgele.... III. CÂNTEC, de
VASILE DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/341113_a_342442]
-
de la nea Gică. Ceilalți, adică Gigi al lui nea Nae, Bebi, Giușcă, Vasile de la margine, au rămas în pădure, cu vacile, dar mai mult ca sigur ne-au urmărit, ascunși prin tufele de boziu de pe șanțul pădurii. Nea Gică avea coliba lângă salcâmul de la marginea viei, un uriaș cu crengile groase cât trupurile noastre, se desena pe cerul albăstrui ca o piramidă verde, înălțată din nisipul cafeniu, nisip pe care se înșirau butucii de vie ca niște mărgele. Nea Gică era
NEA GICĂ de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341082_a_342411]
-
de la minuscul, la universal; imensitatea intimă; cercul etern, înăuntru și în afară. Fiecare dintre cele 7 părți va fi traversata de un poem ales din Miłosz, Rilke, Baudelaire... Uragane, furtuni și averse bântuie „poetica spațiului”; toate aceste cutremure fac din colibă cea mai modestă un refugiu robust. Ceea ce utilizează Baudelaire pentru a ne largi înțelegerea casei și a universului. Minuscul și imensitate. Pentru că dânsul este eminamente fără cuvinte, aceasta creație nu este altceva decât o participare la curgerea continua ce se
Carolyn Carlson – „pioniera scenei coregrafice contemporane” – pentru prima oară la Bucureşti, invitată în FNT 2016 [Corola-blog/BlogPost/100242_a_101534]
-
de apărare a teritoriului național, ca în țările românești” . Într-un important studiu din anul 1962, Mitropolitul Tit Simedrea (1886-1971) atrăgea atenția asupra unui pasaj din „Viața” marelui isihast din secolul XIV care a fost Cuviosul Maxim Kavsokalivitul (Arzătorul de Colibe) (cca 1280-1375), scrisă în a doua jumătate a secolului XIV de Teofan , episcopul Perithorionului din Turcia, fost egumen la Vatopedu: „Iar domnul Grigorie Sinaitul, ajungând acolo la Paroria, a răsărit ca un soare strălucitor pentru cei aflați în întuneric și
DESPRE EVENIMENTUL ŞI EPISODUL SCHIMBĂRII LA FAŢĂ A DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS ÎN ORTODOXIA ROMÂNEASCĂ... PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/344350_a_345679]
-
fără de tine și’a noastre dulci patimi Și’aprind felinare nopți triste și reci ... Dar zorii luminii gonesc vătămarea Si crengi își revarsă timid iar ninsoarea Cernind fericirii luciri sclipitoare Ce ning din omătul iubirii ... cu soare ! pictură : Anca Bulgaru - Coliba dintre brazi Referință Bibliografică: ~ Înseninare ~ / Bianca Aura Buta : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1821, Anul V, 26 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Bianca Aura Buta : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
~ ÎNSENINARE ~ de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343349_a_344678]
-
fără de tine și’a noastre dulci patimi Și’aprind felinare nopți triste și reci ... Dar zorii luminii gonesc vătămarea Si crengi își revarsă timid iar ninsoarea Cernind fericirii luciri sclipitoare Ce ning din omătul iubirii ... cu soare ! pictură : Anca Bulgaru - Coliba dintre brazi ... Citește mai mult ~ Înseninare ~S’au aninat în crengi poverile de gânduriși triști și’au coborât copacii din dureriîn trena de omăt ce’i ninsă printre rânduriSe’aștern pe corzi de suflet solfegii de tăceri. Te uită cum
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
iubirii oftat pe poteciCând fără de tine și’a noastre dulci patimiși’aprind felinare nopți triste și reci ... Dar zorii luminii gonesc vătămareaSi crengi își revarsă timid iar ninsoareaCernind fericirii luciri sclipitoareCe ning din omătul iubirii ... cu soare !pictură : Anca Bulgaru - Coliba dintre brazi... X. IN ZBATERE DE ARIPI, de Bianca Aura Buta , publicat în Ediția nr. 1787 din 22 noiembrie 2015. În zbatere de aripi Din albe răsărituri... un glas duios mă'ndeamnă să îmi plimb pașii zilei printre albastre flori
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
asemeni într-o zonă izolată a deșertului, care era totuși un fel de oază turistică pentru a nu crea bănuieli pentru izolarea sa. Să nu vă închipuiți că era vreo clădire impunătoare la suprafață, ci dimpotrivă era un fel de colibă turistică însă aspectul exterior nu spunea nimic despre ceea ce ascundea aceasta în subteran. Centrul avea mai multe intrări mult îndepărtate, păzite de paznici electronici astfel că nimeni nu putea intra în acel perimetru fără să fie observat și alungat de
PROIECTUL SOLARIS; RACOLĂRI MISTERIOASE SF de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 921 din 09 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343506_a_344835]
-
oarbe sau plitele din curte.] și îi arunca în căruță, apoi lua bota cu apă, o putină plină pentru baia săptămânală, pirostriile pentru găleata mare din aramă, calupul de săpun de casă, lemnele din salcâm pentru construcția propriu zisă a colibei, carton asfaltat și multe obiecte de strictă necesitate pe termen mai lung. Când ajungeam noi la vie, pe la începutul lui august, de obicei abia începeau să se pârguiască boabele de struguri ale soiurilor timpurii. Începeam paza așa de devreme, ca să
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343105_a_344434]
-
înhămat caii la căruță și a plecat repede la mine la vie. Tocmai când a sosit, s-a pornit și ploaia. Abia reușise să deshame caii. Când au început tunetele, fulgerele și o ploaie torențială, noi am intrat imediat în colibă, dar și caii au venit în fața colibei și și-au vârât instinctiv capetele în bordei la adăpost. Doar trupurile cailor stăteau afară și peste ele curgeau zeci de litri de apă. Când trosnea, parcă se rupea cerul, de ziceai că
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343105_a_344434]
-
repede la mine la vie. Tocmai când a sosit, s-a pornit și ploaia. Abia reușise să deshame caii. Când au început tunetele, fulgerele și o ploaie torențială, noi am intrat imediat în colibă, dar și caii au venit în fața colibei și și-au vârât instinctiv capetele în bordei la adăpost. Doar trupurile cailor stăteau afară și peste ele curgeau zeci de litri de apă. Când trosnea, parcă se rupea cerul, de ziceai că acum se despică în două, iar fulgerele
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343105_a_344434]
-
Papă! Hilandaru, Dionisiu, Cutlumuș, Pantocrator, Xeropotamu și Zografu, Dochiaru, Caracalu, Filoteu, în urcuș, Simon Petra, Sfânt Pavel, tălpi prin prafu΄, Stavronichita, Xenofont, Grigoriu, nu-i culcuș; Esfigmenu, Pantelimon, Constamonitu - iaca vrafu΄! Unamiecincisute de sihaștri ... Unamiecincisute de sihaștri În schituri, mânăstiri,colibe, peșteri, În Rugăciunea lui Iisus, mari meșteri, Mici lacrimi-n ai lui Hristos ochi albaștri. Sub cerul biblic, singuri, puri pilaștri, Ca perla-n scoică simt mărunte creșteri; Trufia diavolească e-n descreșteri: Deasupra lor sfințescu-se chiar aștri! Sunt schivnici
SONETELE DE LA MUNTELE ATHOS de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343209_a_344538]
-
încă, am. dar, dacă spui că mă iubești, ai fi, măcar, în stare, cu mine-alături să trăiești, doar pentr-o sărutare? îți lași viluța cu etaj, (doar dacă ai vreo hibă!), să cazi ca vulturu,-n picaj, la mine în colibă?! renunți la tot ce-ai cumpărat, plătind dobânzi la rate, la LCD-ul reparat?, eu nu le car, în spate! să vrei, urmându-ți misia, cu mâna elegantă, să scrii corect demisia, o!, nu cred că ești vreo... toantă! să
SPUI CĂ MĂ IUBEŞTI, FEMEIE?! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 618 din 09 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343727_a_345056]
-
Însă, iubito, totuși, eu zic c-a fost frumos, Am să te trag cu sania, promit, în altă viață, Pînă atunci, să-ți cumperi un paltonaș mai gros, Aud că-i frig și-acolo încă de dimineață. Eu caut o colibă într-o pădure și Cu un buchet de lemne te-aștept la întîlnire; Din viața noastră veche atît ne-om aminti: Că n-a fost niciodată, formal, vreo despărțire. Am să-ți trimit adresa la gîtul unui jder ‒ Un suflet
ACELEAŞI, VECHI ZĂPEZI de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377348_a_378677]
-
tămâie alegi cu sprinteneala printre stele cu inocentă firii din galactica tăcere Precumpănind miresmele de roua plină alunecând pe pleoapele de mure toți fragii grei ai demnității pline la gust te îmbiază spre iubire ne-am adunat sub frunze și colibe cu sufletele zgribulite de neant atinși de fulgii faguri de lumină ne încălzim în miere calm liant fiorul blând al toamnei fără grijă rădăcinat cu sufletele cristaline în anotimpul ultimul din tine reaprinzând în gând al cincilea tărâm avânt din
POEM HIERATIC XXXVII-OCHII DE TĂMÂIE de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377355_a_378684]
-
copilăriei sale petrecute la Ipotești, pădurea, fauna, apa, sunt pentru el reverii extrem transparente reușind să facă din toate acestea un univers extrem de rotund. Trimis la studii în străinătate, adolescent fiind, Eminescu duce dorul după codrul și plaiurile natale, după colibele din vale și alte așezări dorminde; însă pe toate le-a prins în categoria mitologicului. Toate aceste amintiri au devenit pentru el un centru plastic al lumii. La Eminescu imaginația lucrează retrospectiv, făcând ca depărtarea de locurile natale, de locurile
REGAL EMINESCIAN LA ICR BEIJING de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377483_a_378812]
-
făcuse din flori floarea- soarelui și ochiul-boului ... nu obosea niciodată iar în inimile lui încăpeau o mulțime de oameni chiar și un elefant trist pe care îl găsise într-un bordel se îndrăgostise însă brusc de gemenele mexicane aduse în coliba sa de un tsunami nebotezat iar acum când iubirile lui se dezumflaseră fără preaviz total și irevocabil Edmundo omul cu două inimi se decise să moară de dublu infarct! Referință Bibliografică: Dublu infarct / Păpăruz Adrian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DUBLU INFARCT de PĂPĂRUZ ADRIAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/377670_a_378999]
-
or exista). Mai mâine vom vedea și pădurile numai la cinematecă. Deie donul să fiu prea pesimist dar ..... Deci echipa a ajuns cu greu la punctul de lucru. Vor locui acolo o întreagă săptămână în corturi sau un simulacru de colibe amenajate mai mult din crengi. Pe spinarea boilor a fost adusă păpica livrată de SAM (Serviciul de Aprovizionare al Muncitorilor) compusă din slănină sărată, marmeladă, pâine cu cartofi, carne uscată și mălai. La asta se mai adaugă ce au grijit
AMINTIRI DIN PĂDURI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378895_a_380224]