2,591 matches
-
ai putea vedea că ochii îi sunt apoși din cauza febrei fânului. Pagină de dreapta , cu spate alb BRIDGEMAN J.P.(BARAB.) ( centrat, în partea de sus a paginii) Pagină separată, de dreapta Tatăl lui a fost în... cred că în serviciul colonial. Aparent, vrea să calce pe urmele acestuia, cu toate că s-a cam făcut de râs cu o mulțime de... ei bine, știți și dumneavoastră, nu vreau să vorbesc urât despre lumea artiștilor, dar Visul unei nopți de vară nu este tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
înseamnă munca. Lucrul la Paris, așa cum sugerează Jonathan, este exclus, fiind considerat inutil, fără avantaje practice. Argumentele sale despre combaterea degenerării bărbatului european nu au consistență. Ce să facă băiatul? A anunțat că nu dorește să mai intre în Serviciul Colonial. Nu pare apt pentru o carieră militară. Desigur, științele legale îi sunt destinate. Are nevoie de experiență juridică și astfel se face că firma Spavin & Muskett are nevoie de un slujbaș. Ce poate fi mai simplu? Îngropat în catastife, zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pentru gătit și un dulap impermeabil plin de sticluțe de medicamente, în caz de nevoie. Pentru el, cumpără cămăși kaki, șorturi și moletiere, o pereche de cizme împotriva țânțarilor, două costume foarte ușoare de corp, din lână Jaeger, o cască colonială de plută pentru ca s-o poarte în tabără și o pălărie dublă pentru vânătoare. Grămada de pe cântar se mărește, ajunge un morman. Studenții din primii ani sunt trimiși să găsească hârtie maro de ambalaj. Asistentul susține că n-a acordat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
este ceva care, odată întrerupt, nu mai poate fi refăcut. Jos, în vale, o rețea de drumuri se apropie de ei, dând naștere la sate întregi de case din beton fără acoperiș, care deocamdată nu sunt locuite. 12 ian. Biroul colonial spre Biroul guvernamental Al Maiestatii sale de la Oil Coast 101. Vă rog informati-ne despre expediția Chapel in Fotseland. 14 ian. Biroul guvernamental Al Maiestatii sale de la Oil Coast 214. N-am inteles 101. Expeditia Chapel a avut loc anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Coast 101. Vă rog informati-ne despre expediția Chapel in Fotseland. 14 ian. Biroul guvernamental Al Maiestatii sale de la Oil Coast 214. N-am inteles 101. Expeditia Chapel a avut loc anul trecut in iunie, la Fotseland. 16.ian. Biroul colonial spre Biroul guvernamental Al Maiestatii sale de la Oil Coast 105 Ref. la 214. Expeditia este asteptata la Londra. A depășit termenul. Va rugăm transmiteți vești de urgență. 4 febr. Biroul guvernamental Al Maiestatii sale de la Oil coast 245.Ref. la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Ref. la 214. Expeditia este asteptata la Londra. A depășit termenul. Va rugăm transmiteți vești de urgență. 4 febr. Biroul guvernamental Al Maiestatii sale de la Oil coast 245.Ref. la 105. Nu sunt vești despre expediția Chapel. 5.febr. Biroul colonial spre Biroul guvernamental Al Maiestatii sale de la Oil Coast 114. ref. la 245. Este vital să aflăm informatii despre expeditie. La cel mai înalt nivel se manifestă îngrijorare. 1 mar. Biroul guvernamental Al Maiestatii sale de la Oil Coast 287. ref
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
avem cafea, nici lapte nu avem, mersi, nu mai avem prăjituri, nu servim răcoritoare, mersi, apa minerală s-a terminat, mersi, mersi, mereu zâmbind, îndatoritor, aplecat deasupra revistei aceleia lucioase. Un adevărat domn! Liniștit, relaxat, la belle époque, un dandy colonial, venit să confere, pentru câteva clipe, stil și celebritate, uitatei stațiuni turistice, perla Carpaților. Anatol Vancea, legitimat ca recepționer la Hotelul TRANZIT din București, ramine două ore, impasibil, picior peste picior în falsa cofetărie de lângă gara Sinaia, așteptând, ce aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
niciodată pentru francezi... — Francezii au plecat... Acum suntem o țară liberă... Pentru a doua oară în câteva zile, doi oameni diferiți îi spuneau același lucru și își dădu seama dintr-o dată că nici ofițerul, nici soldații nu purtau odioasa uniformă colonială. Nici unul nu era european, nici nu vorbea cu acel accent puternic cu care obișnuiau să vorbească, iar pe vehiculele lor nu flutura eternul steag tricolor. — Francezii au respectat întotdeauna tradițiile noastre, murmură în cele din urmă ca pentru sine. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
unui colonel nebun îi trecuse prin cap absurda idee că armata trebuie să controleze acele patru puțuri, ce erau, pe de altă parte, singurele pe o rază de aproape o sută de kilometri, Adoras devenise „destinația blestemată“ atât pentru trupele coloniale, mai întâi, cât și pentru cele autohtone, în prezent, și între mormintele ce se întindeau la marginea pâlcului de palmieri, nouă se datorau „morții naturale“, și șase sinuciderii celor ce nu suportaseră ideea de a supraviețui într-un asemenea iad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
păzească un petic de deșert, atât de deșert, încât, potrivit tradiției, niciodată, nici un călător nu s-a apropiat de Gerifíes. Și mai spunea tradiția că cei din garnizoana Legiunii franceze aflaseră abia după trei luni că nu mai erau forțe coloniale, ci niște străini învinși. Șase morminte anonime se înălțau în afara zidului din spate. într-o vreme avuseseră chiar și cruci și un nume fiecare, dar cu ani în urmă bucătarul trebuise să pună crucile pe foc când i se terminaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cu măsură, și lăsau În creștetul capului, lucios, o chelie brăzdată de fire subțiri și regulate ca niște fire de telegraf, ce dispăreau din vedere pe mijlocul frunții. Fața era bronzată, plină de semne, și nu doar de riduri - explicit coloniale. O cicatrice palidă Îi traversa obrazul stâng de la buză la ureche și, cum purta niște mustăți Înguste și lungi, negre, à la Adolphe Menjou, mustața stângă Îi era imperceptibil Întreruptă acolo unde, pe mai puțin de un milimetru, pielea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și hotărât unor asemenea tendințe, ce pot fi extrem de nocive prin includerea lor în anumite manuale de istorie: „Declarația de Independență a Republicii Moldova, adoptată la 27 august 1991, are o importanță istorică. Prin acest document s-a pus capăt jugului colonial ruso-sovietic, suportat de românii moldoveni din Basarabia timp de peste 150 de ani și s-a deschis orizontul politic, cultural și spiritual spre România, spre democrațiile occidentale. Actul politico-juridic din 27 august 1991 reflectă adevărul incontestabil că populația autohtonă de la est
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
mea alte cărți. O dată ― trecuseră numai câteva săptămâni de îa venirea mea în Bhowanipore ― m-am întîlnit cu Maitreyi în randă. O salutai aproape automat, împreunînd palmele în dreptul frunții, căci nu știu de ce mi se părea stupid să ridic cascheta colonială în fața unei indiene (poate credeam că aș putea-o jicni cu un salut strein rasei ei; sau poate o salutam așa ca să-i capăt încrederea). ― Cine v-a învățat salutul nostru? întrebă ea, zîmbindu-mi neașteptat de prietenește. ― D-ta. (Îmi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
zilele de când am venit în America și descopăr, surprins, că n-a trecut nici o săptămână. Asta în "timpul obiectiv", cum îl numește Proust. În "timpul subiectiv", zilele s-au dilatat, iar excursia prin Valea Morții a căpătat ceva de "expediție colonială". Afară, constat că aerul s-a răcorit. Soarele apare dincolo de crestele pietroase și vinete ale munților. N-am văzut un răsărit de soare mai violent. Discul orbitor parcă fierbe. Probabil, temperatura aerului va redeveni, repede, insuportabilă. După micul dejun, plecăm
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pentru comerțul de măcelărie, mezeluri, fructe, zarzavaturi și schimbarea sediului comercial principal în Str. Tătărași nr. 4 (Județul Iași) începând din data de 16 august 1923, locație în care „va exercita comerțul de băuturi spirtoase în genere cu amănuntul, băcănie, Coloniale, Ceriale, mezeluri, căsăpie, brânzeturi și zarzavaturi sub emblema << La Grădina la Chirilă>> iar un Compart. No. 24 din Piața Halei Iași va rămâne ca filială pentru comerțul de căsăpie și mezeluri.” Încă din momentul deschiderii afacerii, firmele lui Gheorghe N.
Documente inedite referitoare la microregiunea T?t?r??ti. Pia?a Chiril? by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83575_a_84900]
-
se dădea bătută, dar În clipa aceea Îl redescoperea pe Julius și auzea dangătul clopotelor chemînd lumea la utrenie, turnul auster al bisericii era o adevărată Încîntare. N-ar fi suportat o hardughie de biserică Întunecată, ca acelea din perioada colonială, cu cerșetori la intrare și altare baroce extrem de complicate de cum intrai pe ușă. O inscripție de tipul INTERZIS SCUIPATUL PE JOS ÎN TEMPLU, la ora aceea, ar fi lecuit-o pentru totdeauna de mersul la biserică. Dar În parohia ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să cheltuiască și să investească aici banii, e dat naibii străinul. Mai tîrziu, cînd se Înnoptează, Întregul conținut al paginilor cu evenimente mondene ale cotidienelor se mută treptat pe la hanurile pitorești, care sînt ca niște bucăți rupte din epoca stăpînirii coloniale și Încrustate de multe ori În cele mai moderne clădiri din Lima, orașul viceregilor și al cocioabelor; se strecoară pînă acolo fotografii care vor să-i tragă În poză pe toreadorii care stau la masă alături de fete ce-și comanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
iubitele În alt cartier, o iubită În fiecare port, ca marinarii. Seara, Luque a furat mașina cumnatului său și tot cartierul În păr, ca sardelele În cutie, plecă să se Îmbete și ateriză beat turtă Într-un bordel de pe bulevardul Colonial. Trei se aventurară luîndu-și inima În dinți, ceilalți n-avură nici curaj, nici bani pentru aventuri, doar pentru a mai bea cîteva sticle de bere. Doi dezertară Îndrăgostiți lulea după cea de a treia sticlă, unul chiar vru să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În birou, cu o față de Înmormîntare, Îmbrăcată țipător și spunînd că i-au făcut fișă și ca pînă acum n-a luat nici o boală... Juan Lucas Își bea cu sobrietate apa minerală, Susan Își sorbea Încîntată ceaiul ei din India colonială, Julius Își lua gustarea și, la o altă masă ceva mai Încolo, exilata boliviana stătea de vorbă cu soția ambasadorului din Chile, cate era Întotdeauna foarte elegantă. Lui Julius Îi părea rău gîndindu-se la măicuța care-i dăduse lecții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vrînd să-i spună că e nepoata lui Beethoven, fii mai respectuos, dar preferă să nu facă nici un comentariu, fiindcă Întotdeauna Carlos se uita la el batjocoritor. Și pe urmă ăsta nu era conac, ci un palat vechi al Limei coloniale. Susan Îi explicase. Îi povestise că, fără Îndoială, hardughia asta fusese locuită de o familie de viță veche ai cărei descendenți locuiau azi În San Isidro sau În Miraflores, ba poate chiar În Monterrico, numai dacă nu era o familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lume unică. Aminti un caz din prima carte a lui Weber, o femeie în vârstă pe nume Adele, care-l asigurase pe Weber că nu zăcea într-un spital din Stony Brook, ci se afla, de fapt, în casa ei colonială confortabilă din Old Field. Când doctorul Weber îi arătase toată aparatura medicală scumpă din cameră, Adele pufnise în râs. „O, astea sunt doar de decor, ca să mă facă să mă simt mai bine. Nu mi-aș permite în veci originalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
partenera ta? O tăcere adâncă din California. Ai uitat cum o cheamă, nu-i așa? — N-am „uitat“. Pur și simplu i-am rătăcit numele pe moment. Întreabă-mă orice despre ea. Brookline, Massachusetts. Holy Cross, Stanford, disertație despre aventura colonială a francezilor în zona subsahariană... — Se numește „blocaj“, tată. Se întâmplă când ești anxios sau jenat. Încă nu te-ai obișnuit de-adevăratelea cu chestia asta, nu-i așa? Cu ce să mă obișnuiesc? Un mod stupid de a trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
chiar în timp ce le repeta. Cronica n-avea nimic exagerat. Cartea lui era corectă. Un alt scriitor îl considera abuziv: foarte corect. Adesea se temuse și el de aceeași posibilitate. Weber se uită pe fereastră, spre Common și cele două biserici coloniale cu frumusețea lor aspră, convinsă. După ce citise ce putea fi mai rău se simțea aproape ușurat. Nu există publicitate negativă, îl auzi pe Bob Cavanaugh șoptindu-i. Cartea era ceea ce era; nici o evaluare ulterioară n-avea să-i schimbe conținutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe farfuria lui. El o vârî în gură, spăsit. Exact la asta mă refeream. Dădu din mâini, zâmbind. Știi care a fost ultima oară când m-am simțit atât de liber? Eu și cu Wendy ne târâm prin casa aia colonială dezinfectată, evaluându-ne ca inspectorii de la asigurări după un incendiu. Ne-am săturat până-n gât unul de altul. Am ajuns în punctul în care trebuie să ne despărțim, de dragul copiilor. Se uită afară pe geam, spre Central. Vezi ceva acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
toateatât de detaliate încât ar fi putut jura că erau date documentate. Ce știa despre viața propriei lui soții? Cine era ea când nu era soția lui? Porni spre casă cu mașina, printre clădirile acoperite cu zăpadă. Cele două biserici coloniale îl linișteau întotdeauna. Trecu de curba lungă de la Strong’s Neck, portul cafeniu-verzui în reflux. Întoarse pe Bob’s Lane, pasajul acela imposibil de găsit pentru cine nu mai fusese niciodată pe acolo. Ploile de iarnă continuau să inunde curtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]