600 matches
-
Unitatea - sat component Mod de inscripționare Crt. administrativ- - sat aparținător în limba maternă teritorială - localitate componentă ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 0 1 2 3 ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 1. Agigea 1. Lazu 1. Laz Mahale 2. Băneasa 1. Făurei 1. Kalaici 3. Castelu 1. Castelu 1. Kostel 4. Comana 1. Tătaru 1. Azaplar 5. Dobromir 1. Lespezi 1. Tekekoy 2. Văleni 2. Yenisenlia 6. Ghindaresti 1. Ghindaresti 1. ALFABET SLAV 7. Independența 1. Independența 1. Bairamdede 2. Fântână Mare 2. Baspunar 8. Ion Corvin 1. Brebeni 1. Kukurkoy 9
EUR-Lex () [Corola-website/Law/147014_a_148343]
-
de inspirație au fost arhitectura veche românească și cea venețiană, înrudită și ea de la început cu arhitectura palatului, spre exemplu prin loggia lui dinspre lac. Astfel dubla galerie cu coloane de la Vila d^Elchingen a fost făcută după modelul mănăstirii Comana, iar scara care duce la cerdacul din curte, după scările de la Mănăstirea Hurez. Tot astfel, pridvorul și turla cu luminator a cuhniei au fost reconstruite având ca model pe cele de la Mănăstirea Antim. Alte componente ale unor clădiri vechi au
Martha Bibescu și restaurarea Mogoșoaiei by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13990_a_15315]
-
sublinia sau corecta câte un detaliu. Orele după-amiezii au trecut, nu știu când, nu știu câte, iar la plecare am avut o senzație de ireal pe care Bucureștiul adormit de căldură nu mi-a putut-o risipi. Mă invitaseră la ei, la Comana, locul unde-și petreceau verile, despre care-mi povestise de atâtea ori Leo Șerban, unde aveau să plece curând. Poate vii la ziua lui Gellu, pe 1 august, a spus Lyggia. Dar nu m-am dus. La Comana La Comana
Amintiri cu Lyggia Naum by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11910_a_13235]
-
ei, la Comana, locul unde-și petreceau verile, despre care-mi povestise de atâtea ori Leo Șerban, unde aveau să plece curând. Poate vii la ziua lui Gellu, pe 1 august, a spus Lyggia. Dar nu m-am dus. La Comana La Comana am ajuns abia în 2003, când Gellu Naum nu mai exista și Lyggia era singură, însă în felul ei, care nu-i permitea să se despartă de Gellu și îl făcea să fie, nu prezent, dar prezență printre
Amintiri cu Lyggia Naum by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11910_a_13235]
-
Comana, locul unde-și petreceau verile, despre care-mi povestise de atâtea ori Leo Șerban, unde aveau să plece curând. Poate vii la ziua lui Gellu, pe 1 august, a spus Lyggia. Dar nu m-am dus. La Comana La Comana am ajuns abia în 2003, când Gellu Naum nu mai exista și Lyggia era singură, însă în felul ei, care nu-i permitea să se despartă de Gellu și îl făcea să fie, nu prezent, dar prezență printre noi. ("Era
Amintiri cu Lyggia Naum by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11910_a_13235]
-
datorită ei. Orice oră petrecută cu ea era întreruptă și de soneria telefonului care-i aducea voci de pretutindeni din lume, așa că uneori mă întrebam când mănâncă și când doarme. Avea un adevărat talent de a strânge oamenii laolaltă). La Comana se ajunge pe o șosea șerpuită, la sud de București, trecând prin sate cu nume ciudate. Era tot vară, 2 august, iar cu o zi înainte fusese aniversarea lui Gellu, care ar fi împlinit 88 de ani. Pentru că eram prima
Amintiri cu Lyggia Naum by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11910_a_13235]
-
deveniseră literatură și care apăreau în volumele de poezii și în Zenobia, de la pipele lui Gellu la pisici (de lemn), de la descoperirile arheologice la tobele și instrumentele muzicale exotice, de la tablouri cu semnături celebre la fotografii cu prieteni. Casa de la Comana nu are, totuși, nimic de muzeu, ci e un loc plăcut, unde îți vine să tot stai și unde știi că o să te simți bine. E înconjurată de o curte plină de verdeață, din pomi se puteau "fura" deja pere
Amintiri cu Lyggia Naum by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11910_a_13235]
-
Gellu Naum, nu precizează modelul, nici culoarea darului, probabil e mov, cu desene constructiviste. Intervestimentația stimulează creația. Nu ni se spune ce fel de nod prefera poetul care vedea uneori umbra tatălui său obosit lungindu-se pe podelele casei de la Comana. O fi fost nod italienesc, deci asimetric, marinettian, posibil, mai degrabă decât clasic, bombat ca un boboc de trandafir, specia mareșal Ney, poate. Intervestimentația stimulează creația. ,, Ai noștri tineri la Paris învață/ cravata cum se leagă, nodul’’. În Parisul lui
Cravate by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/3085_a_4410]
-
măsa? (Pauză de așteptare a răspunsului.) Nu știți unde-i doamna măsa? (Altă pauză de așteptare a răspunsului.) Vă rog, spuneți-mi la ce etaj stă doamna măsa... Că vreau s-o bag în măsa pentru cum l-a crescut. Comana - Note pe genunchi - Satul urcă încet muchea dealului, din mlaca Sarului până-n crucea clopotniței, printre buchetele uriașe ale vișinilor și cireșilor înfloriți și, printre pâlpâirile luminii pe acoperișurile pitite. Povârnișuri molcome și cascade de flori galbene, păpădii - "Pășunea mea tu
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
Cu tată-tău credeam că am să-l văd uns domn și mi l-au adus otrăvit de la Stambul, de nici nu l-am putut duce până la noi la Mărgineni. Spuneau că a murit de ciumă. L-am îngropat la Comana la mânăstire și știu bine că a fost otrăvit. Acu este neica Șerban la domnie, domn cu punga goală, și credea că fiind frate mai mare lui o să-i vină averea ta. Dar cu testamentul ce l-ai făcut... — Șerban
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vreo douăzeci de ani când l-au luat de Crăciun pe tata și l-au sugrumat la Snagov, și după vreo trei ani ni l-au trimis otrăvit pe fratele meu Drăghici de la Istanbul, de i-am astrucat trupul la Comana, la mânăstire. — Doamne miluiește, și călugărul își făcu larg semnul crucii. Câtă nenorocire! Cu adevărat vale a plângerii este lumea aceasta. Doamne, izbăvește-ne de mânia păgânilor! — Care păgâni, preacucernice? Grecii, în spatele omorurilor stau grecii noștri, frații noștri dreptcredincioși. Fiecare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
zi, 29 octombrie, în fața bisericii domnești cu hramul Bunei Vestiri, dis-de-dimineață, când încă nu se luminase de ziuă, începură să se adune călugării de la toate mânăstirile din București. Veniseră și stareții și arhimandriții de la mânăstirile din jur, de la Mărcuța, Plumbuita, Comana, Mărgineni și Snagov. O mulțime de bărbați îmbrăcați toți la fel, cu anterie negre din aba groasă, cu potcapuri negre, diferite după rangul călugăresc pe care-l dețineau. Erau aproape o mie. Pentru ei, Șerban Vodă fusese adevăratul bazileu, împăratul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îl privea îngrijorat. Expresia feței lui Selin era tristă, ba chiar speriată, așa că întrerupse tăcerea: — Domnia ta ești obosit sau te încearcă vreo durere... — Nu... Ia, ce se aude? Peste zumzetul gâzelor venea de undeva un răpăit ritmat. — E toaca mânăstirii Comana. Aci sunt moșiile noastre, ale Cantacuzinilor, mânăstirea Comana au rezidit-o unchiul și verii mei; e locul lor de îngropăciune. Toacă de vecernie. — Or să bată și clopotele? întrebă Selin, temător. — Da, cred că da, dacă te uiți peste apă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tristă, ba chiar speriată, așa că întrerupse tăcerea: — Domnia ta ești obosit sau te încearcă vreo durere... — Nu... Ia, ce se aude? Peste zumzetul gâzelor venea de undeva un răpăit ritmat. — E toaca mânăstirii Comana. Aci sunt moșiile noastre, ale Cantacuzinilor, mânăstirea Comana au rezidit-o unchiul și verii mei; e locul lor de îngropăciune. Toacă de vecernie. — Or să bată și clopotele? întrebă Selin, temător. — Da, cred că da, dacă te uiți peste apă, acolo e o colină, vezi? Se poate zări
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
rău că nu-l luase și pe el. Da, așa era... Totdeauna până acum îi păruse rău că maică-sa, văzând că bărbații în neamul lor nu apucă bătrânețea, la o molimă de ciumă, l-a închinat la mânăstire la Comana și l-a jurat monah. Totdeauna până acum i a părut rău că nu a putut avea un fiu, dar când, după atâta vreme, l-a reîntâlnit pe Ștefan și i-a văzut sufletul oglindit în frumusețea înfățișării și a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ni le-ai spus nouă? — Măria ta, acu’ încă nu știe nimeni, dar peste două ceasuri o să ajungă vestea trimisă de pașa de la Rusciuc mai întâi la imbrohor aci la București și apoi... Am ajuns eu primul, am trecut pe la Comana, că pe la Țânțăroasa pe unde a luat-o turcul a venit Câlniștea mare și o să întârzie. Spătarul Mihai se apropie de tânărul de lângă ușă, scoase dintr-o pungă doi galbeni și, întinzându i, îi recomandă să se ducă la grajdurile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sapi pământul cu o ți-teră străveche sau să cânți pe clapele unui instrument de tortură. Mi-a fost drag Gellu Naum, deși nu l-am înțeles niciodată. Nu l-am frecventat nici când mulți congeneri ai mei făceau pelerinaje la Comana, din care se-ntorceau transfigurați. Ne-am intersectat de câteva ori: într-un aeroport, într-o casă de oaspeți de pe malul golfului Biscaya, într-o sală de conferințe de la Paris. Niciodată n-am avut impresia că m-a văzut cu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
respect tot ce mă depășește, ce nu intră în țeasta îngustă a ideii mele despre poezie. M-am temut mereu de poezia lui, așa cum furnicile ocolesc de departe capcanele de nisip ale leului furnicilor. Dar faptul că trăia undeva, la Comana, un patriarh al unei altfel de poezii a fost mereu important pentru mine. Iar dispariția lui dintre noi m-a întristat ca atunci când am citit cum s-a stins ultimul bătrân care mai vorbea limba dalmată. 108 Pe singura carte
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Balta Mică a Brăilei, desemnat ca Zonă Umedă de Importanță Internațională de către Secretariatul Convenției Ramsar; 18. Parcul Natural Vânători-Neamț; 19. Parcul National Buila - Vânturarița; 20. Parcul Natural Lunca Mureșului; 21. Parcul Natural Lunca Joasa a Prutului Inferior; 22. Parcul Natural Comana; 23. Geoparcul Dinozaurilor „Țara Hațegului”; 24. Parcul Natural Munții Maramureșului; 25. Geoparcul Platoul Mehedinți; 26. Parcul Natural Putna - Vrancea; 27. Parcul Național Defileul Jiului. Delta Dunării - studiu de caz Situată în sud-estul țării, Delta Dunării este un tărâm unic în
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
de dânsul patru secole, două concepții despre lume și trei despre viață, a face un portret verosimil devine aproape o imposibilitate. Nu există decât un singur mijloc. Boierul Radu Stoenescu-Balcâzu s-a născut la 5/15 octombrie 1595 în satul Comana, azi Trușești, fiind al cincilea copil al boierului Petre Stoenescu și al soției sale Ilisafta Stoenescu născută Ulea. în mod normal ar urma câteva cuvinte despre copilărie, școală, tinerețe, căsătorie, relații cu turcii etc. Nu e cazul. Căci biografia esențială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
îngrijorare profundă în Vladia, cum de totul se învechea, se strica, devenea de nefolosit peste noapte, încît oamenilor le era silă să se mai atingă de teascuri, de budane, de împletiturile de nuiele, de cercurile de butoi proaspăt aduse de la Comana și după nici două săptămîni arătau ruginite și mîncate pînă la miezul lor!, o pornea înviorat de gîndul că poate o să-l convingă pe Hariton să-i deschidă vinoteca, nu era Popianu bețiv, dar curios era, și numai ce vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
știa de plecarea lui Pangratty acesta i-a răspuns mustăcind, jucau domino în odăița lui de lîngă intrarea în Cramă: " Domnule adjutant, dumneata oricum nu crezi că ai avea vreo șansă să ajungi sublocotenent, după cum merg lucrurile la prefectura din Comana nici nu ai, așa că de ce să te fi zbătut să afli un fleac cum este data plecării prințului." Radul Popianu a simțit că obrazul străbătut de vinișoare subțiri i se congestionează, va trebui să aibă grijă, vinul oricît de curat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lucru nelămurit. Că Leonard Bîlbîie se interesa cîteodată mai mult de prinț decît de afacerile cu vinul, mai mult de ce spunea și mai ales ce gîndea Pangratty decît de expedierea harabalelor cu butoaie uriașe către stația de cale ferată din Comana, de asta și-a dat seama destul de curînd. Nu l-a ispitit, nu l-a bătut la cap, n-a făcut nici o aluzie la acest interes al lui și se simțea liniștit că știe eu cine are de-a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
După nici o săptămînă Leonard Bîlbîie a plecat și el, tot pe furiș, asemenea lui Șerban Pangratty, fără să-și ia rămas bun. Sigur că Radul Popianu știa tot, și cînd va pleca, și unde îl așteaptă o birjă trimisă din Comana, și că are în buzunar un bilet de tren clasa a II-a, deci urma să-l deconteze, altfel și-ar fi cumpărat de clasa a III-a, bilet adus de domnul Iacobescu cu toată discreția. Dar l-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
descoperit, o dovadă era că el și văzuse ori aflase deja. De la un fleac ca ăsta, o întîlnire pe furiș prin vii, ori săritul gardului noaptea, ori un drum pe ascuns la prăvălie, cînd negustorul e plecat după marfă la Comana și nevastă-sa îi ține locul, de la asemenea nimicuri se poate ajunge cît ai zice pește la o adevărată criză. Iar o criză degenerează în crimă. Și seamănă între ele aceste două cuvinte, de ce n-ar semăna și faptele?! Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]