719 matches
-
în următoarele câteva zile, iar obiectivele inițiale ale zilei de 6 iunie au fost îndeplinite în ziua D+3. Amplasamentul masiv din beton armat de pe creasta falezei Pointe du Hoc a fost desemnată ca obiectiv al Batalionului al 2-lea comando de sub comanda lui James Earl Rudder. Pentru a-și îndeplini misiunea, luptătorii aliați trebuiau să escaladeze pe corzi și scări sub focul inamicului un perete abrupt înalt de 100 m, să atace și să distrugă tunurile, despre care se credea
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
focul inamicului un perete abrupt înalt de 100 m, să atace și să distrugă tunurile, despre care se credea că țin sub control plajele Omaha și Utah. Comandanții aliați nu știau că tunurile fuseseră mutate mai înainte de Ziua Z, și comandourile ar trebuit să înainteze adânc în teritoriul inamic în speranța că vor depista piesele de artilerie și le vor distruge. În ciuda faptului că tunurile fuseseră mutate, fortificațiile rămâneau ținte importante, de vreme ce un singur observator de artilerie plasat aici putea dirija
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
teritoriul inamic în speranța că vor depista piesele de artilerie și le vor distruge. În ciuda faptului că tunurile fuseseră mutate, fortificațiile rămâneau ținte importante, de vreme ce un singur observator de artilerie plasat aici putea dirija focul german cu mare precizie. Atacul comandourilor americane au fost încununate de succes și fortificațiile au fost cucerite. Ei au continuat să lupte încă două zile pentru a-și păstra poziție, pierzând aproximativ 60% din efective. Pierderile aliaților înregistrate pe Plaja Utah au fost cele mai scăzute
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
mai sudică astfel de linie defensivă. Pe coasta Adriaticii, elementele Diviziei a 78-a de infanterie a Brigăzii a 11-a britanică de infanterie au traversat râul Biferno în dimineața zilei de 3 octombrie 1943, după o debarcare amfibie a comandourilor engleze la Tremoli în jurul orei 2:30 dimineața.. În dimineața acestei zile, cele două coloane britanice au făcut joncțiunea. Brigada a 36-a britanică a debarcat la Tremoli. Problemele logistice i-au împiedicat pe aliați să construiască un pod suficient
Linia Volturno () [Corola-website/Science/311993_a_313322]
-
Hambro și-a dat demisia. Ca parte a procesului de strângere a legăturilor dintre Marele Stat Major și SOE, Hambro a fost înlocuit cu fostul său adjunct, generalul maior Colin Gubbins. Gubbins avea o experiență bogată în organizarea luptei de comando și a operațiunilor clandestine. În cadrul SOE el era cunoscut în general cu inițialele „CD”. SOE a fost dizolvat oficial în 1946 iar cea mai mare parte a activităților sale au fost preluate de MI6. (Se spune că Selborne i-a
Special Operations Executive () [Corola-website/Science/311966_a_313295]
-
Aici, ISRB producea radiouri, arme, dispozitive și capcane explozive utilizate de agenți SOE sau de trupele speciale. Prima tabără de instruire a SOE a fost Wanborough Manor, Guildford. Agenții care urmau să lupte în spatele liniilor inamice au urmat cursurile de comando la Arisaig, Scoția, după care erau instruiți de specialiști în tehnici de distrugere sau telegrafie și codul Morse în diferite locații din întreaga Anglie. La finalul pregătirii, agenții erau antrenați în tehnici de parașutare (dacă era necesar) pe Aeroportul Ringway
Special Operations Executive () [Corola-website/Science/311966_a_313295]
-
Axei după ce elenii au luptat cu îndârjire mai multe luni. La sfârșitul anului 1942, SOE a organizat prima operațiune în Grecia în încercarea de întrerupere a căii ferate care era folosită pentru transportul materialelor necesare „Armatei Panzer Africa”. Grupul de comando britanic a luat legătura cu cele două grupări elene de guerilă care acționau în zona vizată - Armata Populară de Eliberare Națională (ELAS) de orientare comunistă și Liga Națională Republicană Greacă (EDES) naționalistă. Cu ajutorul celor două organizații, comandoul SOE au reușit
Special Operations Executive () [Corola-website/Science/311966_a_313295]
-
Africa”. Grupul de comando britanic a luat legătura cu cele două grupări elene de guerilă care acționau în zona vizată - Armata Populară de Eliberare Națională (ELAS) de orientare comunistă și Liga Națională Republicană Greacă (EDES) naționalistă. Cu ajutorul celor două organizații, comandoul SOE au reușit să distrugă parțial viaductul de cale ferată Gorgopotamos pe 14 noiembrie 1942 în timpul „Operațiunii Harling”. Din păcate. Relațiile dintre cele două grupuri de rezistență și britanici au devenit în scurtă vreme tensionate. EDES a primit cea mai
Special Operations Executive () [Corola-website/Science/311966_a_313295]
-
1943, cehoslovacii au avut propria lor „Scoală Specială de Antrenament” (Special Training School) la Chicheley Hall in Buckinghamshire. În 1944, SOE a trimis agenți în sprijinul insurgenților slovaci. În luna martie a anului 1941, a fost organizat un grup de comando - „Norwegian Independent Company 1” (NOR.I.C.1) - sub comanda căpitanului Martin Linge. Primul raid al companiei a fost Operațiunea Archery, iar cel mai cunoscut a fost sabotajul producție de apă grea norvegiană. Comunicațiile cu Londra au fost îmbunătățite treptat, astfel încât
Special Operations Executive () [Corola-website/Science/311966_a_313295]
-
facă ușor rost de muniție din depozitelel inamicilor. SOE a dezvoltat o serie largă de dispozitive explozive pentru ducerea la îndeplinire a sabotajelor. Astfel de dispozitive explozive erau folosite nu numai de agenții din clandestinitate, dar și de unitățile de comando. Au fost concepute și metode și materiale de sabotaj mai subtile, precum lubrificatorii „îmbogățiți” cu materiale care provocau griparea pieselor mecanice în mișcare, dispozitive incendiare disimulate în obiecte banale șamd. Unele dintre cele mai iscusit concepute dispozitive au fost stilouri
Special Operations Executive () [Corola-website/Science/311966_a_313295]
-
larg, de peste 56 km, folosind numai trei divizii. Cele două flancuri ale armatei erau separate atât de distanță cât și de un râu. Mai mult chiar, apărătorii erau favorizați de teren. Trei batalioane de asalt americane și două unități de comando britanice trebuiau să cucerească și să apere trecătorile de pe drumul spre Neapole, dar nu exista un plan de cooperare între aceste forțe și restul unităților care îi urmau. Mai mult, deși surpriza tactică nu se putea realiza, generalul Clark nu
Operațiunea Avalanșa () [Corola-website/Science/310850_a_312179]
-
-a de infanterie americană se apropia de coasta italiană de la Paestum, o stație de amplificare de putere transmitea de pe țărm în engleză mesaje demobilizatoare. Aliații au debarcat totuși. Corpul al 10-lea britanico-american au avut rezultate amestecate în timpul debarcării. În timp ce comandourile americane nu au întânit nicioo rezistență și și-au îndeplinit obiectivele - ocuparea trecătorii muntoase. Comnadourile britanice au debarcat întâmpinând o rezistență redusă și au capturat și asigurat rapid orașul Salerno. În schimb, infanteriștii britanici au întâmpinat o rezistență hotărâtă și
Operațiunea Avalanșa () [Corola-website/Science/310850_a_312179]
-
regizeze abandonarea asediului și să părăsească convingător sediul bătăliei plecând (aparent) pentru întotdeauna. Ar fi urmat să se întoarcă mult după apusul soarelui, mai exact după miezul nopții, când vigilența troienilor va fi fost redusă la minimum și grupul de comando ascuns în cal ar fi putut acționa din interiorul cetății. În realitate, mizând pe uzura morală și nervoasă a asediaților, absolut inerentă după unul dintre cele mai îndelungate asedii consemnate din antichitate, la care ar fi urmat să se adauge
Calul troian () [Corola-website/Science/309539_a_310868]
-
vest nu aveau acțiuni comune, au existat câteva cazuri de cooperare. Rezistența a oferit Aliaților numeroase informații importante, precum cele despre existența lagărelor de concentrare , despre bomba zburătoare V-1 și racheta V-2,). Guvernul polonez în exil a creat comandourile de elită cichociemni pentru a asigura cooperarea cu luptătorii din patria ocupată. Guvernul polonez în exil a încercat să folosească parașutiștii Brigăzii independente I în timpul Operațiunii Tempest, dar cererea lor a fost respinsă de cele mai înalte foruri militare aliate
Forțele armate poloneze din vest () [Corola-website/Science/309578_a_310907]
-
fortificarea coastei vestice a Atlanticului, în vederea respingerii unei invazii aliate. Liderii britanici, în frunte cu premierul Churchill, doreau să evite atacurile frontale specifice primului război mondial, care provocaseră uriașe pierderi umane. În schimb, Churchill și șefii militarei britanici sprijineau atacurile comandourilor Direcției Operațiunilor Speciale și ale acțiunile mișcărilor naționale de rezistență, în timp ce principalul efort de război al Aliaților occidentali ar fi trebuit să fie făcut în Marea Mediterană și Italia, (care era considerat aliatul slab al Axei), țintind Austria și, mai departe
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
sud pe ambele maluri ale râului Orne. Până în acel moment, parașutiștii stabiliseră un perimetru defensiv puternic. Ambele tabere au suferit pierderi grele, dar parașutiștii nu au putut fi înfrânți. La scurtă vreme după prânz, parașutiștii britanici au fost întăriți cu comandouri din cadrul Brigăzii I Servicii Speciale. Până la sfârșitul Zilei Z, parașutiștii Diviziei a 6-a își îndepliniseră obiectivele ordonate. În următoarele câteva zile, britanicii și germanii au purtat lupte grele pentru pozițiile din jurul capului de pod de pe Orne. De exemplu, pe
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
concept care nu va mai fi folosit în următoarele trei operațiuni aeropurtate importante din timpul războiului. Ca urmare a parașutării de noapte, 45% dintre unități au fost puternic împrăștiate în teritoriu și au fost incapabile să se regrupeze. Eforturile primilor comandouri lansate, care aveau ca sarcină marcarea zonelor de aterizare, au fost în cea mai mare parte încheiate cu eșecuri, balizele radarelor automate Rebecca/Eureka, care ar fi trebuit să ghideze valurile de avioane cu parașutiști către zonele de aterizare, s-
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
fost îndeplinite obiectivele ambițioase trasate de Montgomery. În mod special, era vorba de cucerirea orașului Caen, care a rămas în mâinile germanilor până pe 8 august. Brigada I servicii speciale a debarcat în al doilea val, din care făceau parte și Comandoul nr. 4, care avea și două subunități franceze. Debarcarea acestei brigăzi a rămas faimoasă pentru că a fost condusă de cimpoierul Bill Millin. Britanicii și francezii din Comandoul nr. 4 aveau obiective separate în Ouistreham: francezii trebuiau să cucerească o cazemată
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
servicii speciale a debarcat în al doilea val, din care făceau parte și Comandoul nr. 4, care avea și două subunități franceze. Debarcarea acestei brigăzi a rămas faimoasă pentru că a fost condusă de cimpoierul Bill Millin. Britanicii și francezii din Comandoul nr. 4 aveau obiective separate în Ouistreham: francezii trebuiau să cucerească o cazemată și Cazinoul, iar britanicii trebuiau să cucerească două baterii care controlau prin focul lor întreaga plajă. Dacă în cazul cazematei, armele din dotarea comandoului s-au dovedit
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
și francezii din Comandoul nr. 4 aveau obiective separate în Ouistreham: francezii trebuiau să cucerească o cazemată și Cazinoul, iar britanicii trebuiau să cucerească două baterii care controlau prin focul lor întreaga plajă. Dacă în cazul cazematei, armele din dotarea comandoului s-au dovedit ineficiente, Cazinoul a fost cucerit cu sprijinul blindatelor. Comandourile britanice au ajuns la pozițiile bateriilor de artilerie, unde au aflat că tunurile fuseseră mutate cu ceva vreme înainte. Lăsând infanteriei sarcina curățării zonei de focarele germane de
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
trebuiau să cucerească o cazemată și Cazinoul, iar britanicii trebuiau să cucerească două baterii care controlau prin focul lor întreaga plajă. Dacă în cazul cazematei, armele din dotarea comandoului s-au dovedit ineficiente, Cazinoul a fost cucerit cu sprijinul blindatelor. Comandourile britanice au ajuns la pozițiile bateriilor de artilerie, unde au aflat că tunurile fuseseră mutate cu ceva vreme înainte. Lăsând infanteriei sarcina curățării zonei de focarele germane de rezistență, comandourile s-au îndreptat spre interiorul Franței ca să se alăture Brigăzii
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
au dovedit ineficiente, Cazinoul a fost cucerit cu sprijinul blindatelor. Comandourile britanice au ajuns la pozițiile bateriilor de artilerie, unde au aflat că tunurile fuseseră mutate cu ceva vreme înainte. Lăsând infanteriei sarcina curățării zonei de focarele germane de rezistență, comandourile s-au îndreptat spre interiorul Franței ca să se alăture Brigăzii a 45-a de comando și, mai apoi, Diviziei a 6-a aeropurtate. Forțele canadiene care au debarcat pe plaja Juno s-au găsit în fața a 11 baterii de tunuri
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
pozițiile bateriilor de artilerie, unde au aflat că tunurile fuseseră mutate cu ceva vreme înainte. Lăsând infanteriei sarcina curățării zonei de focarele germane de rezistență, comandourile s-au îndreptat spre interiorul Franței ca să se alăture Brigăzii a 45-a de comando și, mai apoi, Diviziei a 6-a aeropurtate. Forțele canadiene care au debarcat pe plaja Juno s-au găsit în fața a 11 baterii de tunuri grele de 155 mm, 9 baterii de tunuri de 75 mm, a numeroase cuiburi de
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
Divizia a 50-a (Northumbrian) de infanterie a depășit toate dificultățile și până la sfârșitul zilei a avansat până în apropierea orașului Bayeux. Cu excepția canadienilor de pe plaja Juno, nicio divizie nu a ajuns mai aproape de obiectivele ordonate ca Divizia a 50-a. Comandoul nr. 47 a fost ultimul comandou britanic care a debarcat pe plaja Gold, la est de Le Hamel. Sarcina lor era aceea de a înainta rapid în interiorul teritoriului, după care să schimbe brusc direcția de avansare către vest și, după
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
unităților de parașutiști. În anul 1986 Yaalon a fost rănit în cursul unui incident cu teroriști la frontiera cu Libanul. Apoi a studiat la Academia Militară de la Kimberley în Marea Britanie. În anul 1987 a fost comandant al forțelor speciale de comando. A comandat operațiunea israeliană contra cartierului general al Organizației pentru Eliberarea Palestinei în Tunisia, în care a fost omorât Abu Djihad. În anul 1990 a fost numit comandant al brigadei de parașutiști, în 1992 general de brigadă și comandant al
Moșe Iaalon () [Corola-website/Science/310174_a_311503]