6,344 matches
-
lui sînt relativ generice. Priza lui la elementul uman, însă, e remarcabilă. Dramaturgul din el, indiferent cît de meritate vor fi fost criticile care îl supărau în Danemarca, are o percepție fină a umanului, cu inevitabilul potențial de tragic sau comic pe care îl presupune acesta. Deși călătorește singur, Andersen scrie adeseori la plural, fie un plural al emițătorului inclusiv, al tovarășilor săi momentani de voiaj (ce de pildă ceilalți pasageri de pe ambarcațiunea care îl aduce la Atena), fie un plural
"Cît de înflăcărat, cît de minunat!" by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16772_a_18097]
-
ales, mai cu intenție, mai din întîmplare, două dintre titlurile ce promiteau deconectare, amuzament: Povestea noastră și Notting Hill. Ambele pelicule beneficiază de nume cunoscute și plăcute publicului, ambele sînt centrate pe istoria unui cuplu, ambele sînt și romantice și comice (cel puțin la nivelul intențiilor), ambele promit zîmbete (dacă nu hohote de rîs) și ambele presupun ceva lacrimi - căci, unde este vorba despre o oarecare doză de romantism, lacrimile nu pot lipsi din schemă. Cum în privința finalurilor nu ne mai
Haz de necaz by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/16792_a_18117]
-
protecția animalelor astfel încît finalul este salvat și - surpriză! - cei doi nu se despart, ci își vin în simțiri și o iau de la capăt pentru următorii cincisprezece ani. Altă comedie romantică este Notting Hill, film britanic la fel de romantic și de comic însă precum "fratele" său made in America. Cu un scenariu de Richard Curtis (autorul celor Patru nunți și o înmormîntare, nominalizat în 1994 la Oscar pentru cel mai bun scenariu original), cu Julia Roberts pe post de vedetă de cinema
Haz de necaz by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/16792_a_18117]
-
e și anul în care s-a lansat românul "The Cider House Rules"). Regizorul acestui film plin de căldură și de umor, dar hălăduind, mereu, prin preajmă morții, spunea că "simte familiar" stilul lui John Irving, cu amestecul lui de comic și dramatic, de patos și bizarerie. Este chiar stilul filmului. Cum spunea Michael Caine: "Îmi plac poveștile care nu pot fi captate într-un singur gen, ci captează, ele, mai multe genuri". La Veneția, acest film care avea să încaseze
Ucenicia lui Homer by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16810_a_18135]
-
semnificative ale morții s-au născut, prin 1990-1991, Împușcatul (grabnic Împușcatul, primul Împușcat, Abuziv împuscatul, Împuscatul cu Zile), Ciuruitul, Doborîtul, Răposatul, Decedatul, Defunctul, Mătrășitul, Accidentatul de la Tîrgoviște etc. Au apărut clișee noi, ironic favorabile - Regretatul, Binefăcătorul, Martiru' Neamului - sau combinații (comice, uneori chiar oximoronice) între vechiul clișeul omagial și eticheta nouă: Cel Mai Împușcat Fiu al neamului (1992), multilateral ciuruitul (1994), sau între două clișee noi: Regretatul odios (1991), Odiosul împușcat (1993), Odiosul Răposat (1992). Spre sfîrșitul deceniului, se revine în
Nume prezidențiale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16825_a_18150]
-
despre "lume" (a explorat-o), în timp ce Simion, ca orice "soție", gătește, spală și îl privește pe șef cu gura căscată , dar și cu o anumită ironie, găsindu-l cam neajutorat. Scenele "conjugale" sunt înduioșătoare și, în același timp, de un comic irezistibil. Iată-l, de exemplu, pe Fotiade cerând ajutor subalternului său după ce, nesăbuit, a stat prea mult dezbrăcat la soare: " - Simioane, făcu domnul Fotiade. - Ziceți, dom'șef. - Ești bun să vii să mă masezi puțin? - Să nu vă usture, dom
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
cu grație și libertate". Dacă acceptăm că opera atenuează mult din sarcasmul piesei, transformând-o într-o bijuterie de grație aristocratică și veselie delicată, vom fi de acord cu acei comentatori care nu văd în Conte o brută și nici un comic ci doar un bărbat lovit de o pasiune nestăpânită, care-l antrenează în situații potrivnice lui. De altfel, muzica atribuită lui de Mozart nu are nimic din demonismul unui Don Giovani, ea este dominatoare, virilă dar limpede. Ceea ce se vede
Un sfârșit și un început by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16847_a_18172]
-
poza, dar i se oferă... o dischetă! Ostilitățile par a se stinge totuși într-o trainică amiciție între familia modestului rapsod popular și cea a snobului diplomat - om de afaceri. Tinerii își trăiesc din plin idila, înfățișată eliptic în secvențe comice sau lirice: splendidul dans al surorilor în ploaie, senzuala "lecție" de yoga pe creste circular panoramate, jocul de-a v-ați-ascunselea la sărbătoarea unei căsătorii. Moment în care este introdus cu abilă ironie sponsorul principal Coca Cola. Sticla cu elixirul dragostei
De doi bani NIRVANA! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16848_a_18173]
-
Ionescu, Tzara, Urmuz, Ștefan Roll, Gheorghe Luca, Geo Bogza, I.L. Caragiale, Adrian Maniu, Ion Vinea, Ilarie Voronca, B. Fundoianu, Mihail Cosma, Dan Faur - adăugînd acestora propria lor contribuție. Rezultă un "colaj" de "momente" exploatate scenic cu multă poezie și opulență comică. Trebuie totuși reținut că lectura "scenariului" e irelevantă în lipsa "desenului" scenic. Regia și scenografia îi aparțin Monei Chirilă, iar interpreții sunt Miriam Cuibus și Dragoș Pop. Două personaje pe "urmele Memoriei", reconstituită din frînturi de viață-vis, formate din scenete cu
Din eprubeta memoriei by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/16864_a_18189]
-
la apogeul artei sale interpretative. Neuitata Charlotte Corday pe care am admirat-o în Marat-Sade de Peter Weiss (spectacol din 1991 pus în scenă de Victor Ioan Frunză), actriță de un profesionalism aproape maniacal, ea demonstrează în MEMO, nebănuite resurse comice. Abandonează aici tonalitățile grave, dramatice cu care ne obișnuise, și în aceeași excepțională condiție fizică reîncarnează femeia tuturor vîrstelor. E acompaniată cu eleganță și umor de foarte promițătorul actor Dragoș Pop. MEMO e un memento referențial al Naționalului clujean, un
Din eprubeta memoriei by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/16864_a_18189]
-
pretorul, agronomul, moașa, își dau pe față toate păcatele dinaintea inspectorului pe care-l cred "de-al lor" și care se dovedește la fel de neîndurător pe cât de îngăduitor se arătase la-nceput. După un prim act plin de promisiuni, de un comic debordant și de bună calitate, Generația de sacrificiu devine, de-a lungul următoarelor două, prilej de caricaturi aproape grosolane și de șarje de morală ieftină ce n-au nimic de-a face cu umorul, ceea ce explică motivele care l-au
Comediile lui I. Valjan by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16874_a_18199]
-
atrage atenția asupra respectivului amănunt, dar esențial rămâne hazul copios, instrumentul principal care ține laolaltă aceste secvențe disparate desprinse din comedia existenței. Totul în această carte ne conduce spre concluzia că, până la urmă, lumea în diversitatea ei, este de un comic imens și de un mister infinit. Adevărul acesta simplu nu poate să scape privirii unui ochi atent, care știe să vadă latura amuzantă a fiecărui lucru (oricât de grav) și să deslușească, dincolo de capriciile hazardului, o anumită logică "jucăușă". Cu
Miniaturi în proză by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16908_a_18233]
-
început să țipe din toți rărunchii, în prezența a zeci de persoane" (Evenimentul zilei, 2 iunie 2000); "atunci caft să fie, a strigat din toți rărunchii" (AC, 23, 2000, 3). Construcția conține o improprietate logică care îi conferă un aspect comic: chiar dacă cuvîntul are, cum am văzut, și un sens mai larg, înțelesul lui de bază nu permite multiplicarea: rinichii sînt numai doi, deci a vorbi de toți e destul de anormal. Sintagma actuală atestă de fapt opacizarea etimologică a cuvîntului: s-
"Din toți rărunchii"; "din toți bojocii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16931_a_18256]
-
tipar lingvistic - a continuat și în anii următori, devenind încă un exemplu de omniprezență a umorului - intenționat sau involuntar - în discursul public autohton. Multe dintre subtitlurile din publicistica românească sînt construite cu intenție umoristică; altele alunecă fără voie în efecte comice. O încercare de tipologie riscă să fie acuzată de pedantism; se pot însă aminti cîteva categorii mai semnificative. După titlurile neutre din perioada totalitară -"Cotidianul Consiliului Național al Frontului Democrației și Unității Socialiste" (România liberă), "Revistă lunară de cultură cinematografică
Din retorica presei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16949_a_18274]
-
Senzație ce se datorează, poate, și absenței din cuprinsul lor a unor personaje capabile - în tradiția "ficțională" pomenită mai sus - să coaguleze materialul filmelor (iată-l spre exemplu pe Mihai Dolgan, conducatorul formației "Noroc", povestind însuflețit, într-un emoționant - adesea comic - prezent al memoriei afective, despre un nemaivăzut succes muzical - citește "dezgheț temporar": "Dintr-o dată, lumea umblă ca nebună ca să facă rost de un bilet, se urcă prin copaci ca să-i asculte..." ( aici, despre turneul unic al "Mondial"-ului în Moldova
Ne-povești familiare by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/16934_a_18259]
-
de paradă, dl. Emil Constantinescu n-a prea dovedit, începând cu 1996, c-ar iubi adevărul, onoarea, curajul, dreptatea. N-a dovedit c-ar iubi nici măcar Alianța Civică, formațiunea din care, prin protecție de fuste, provine. Dl. Constantinescu, posesorul unei comice figuri marțiale (îi lipsesc doar ranița și pușcociul cu baionetă lucitoare ale vânătorilor de munte de la '77!) dovedește, însă, că iubește uniformele. Și sutanele - care tot uniforme sunt! Ceva carnavalesc-milităros răzbate cam din toate gesturile voit austere, dar iremediabil rizibile
Teoria conspirației imobiliare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16960_a_18285]
-
la atenție și la admirație. Obligîndu-ne a-l privi și asculta în postura sa de homo ludens, care ne tîra, amuzați, în cortegiul de spectatori ai improvizațiilor sale sclipitoare. Eriniile scriitorului erau astfel aparent îmblînzite, acordîndu-li-se o față bine dispusă, comică. Ceea ce i se refuza în macrocosmos social și literar, I.D. Sîrbu încerca a realiza în microcosmul relațiilor personale. În principal însă, diaristul era un generos care utiliza rîsul precum un instrument de terapeutică morală: Dar masca rîsului o punea și
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
unic în istorie... Dar nu a mai existat, oare, o "cruciadă a copiilor"?... Fusese o cruciadă a micilor matematicieni români. Sunt dați pe mîna autorităților. Au noroc că dau de niște inși cu umor și care le iau un interogatoriu comic, transformîndu-l într-un fel de circ, după unii. Pînă la urmă, li se va imputa că au șterpelit niște sîrme colorate de la un ordinator stricat. Un copil în vîrstă de 14 ani îi uluise pe anchetatori. Făcea înmulțiri de cîte
Miscellanea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16987_a_18312]
-
iar vedeta noastră își subjugă publicul ce-l va ovaționa îndelung. Pornit de pe scîndura Teatrului Tineretului, Horațiu Mălăele și-a adaptat recitalul De dragoste special pentru reîntîlnirea după 25 de ani, fermecîndu-și la rîndu-i auditoriul cu harul său de tragedian comic ce-și permite frecventarea deopotrivă a culmilor și a abisurilor. Darul de a coborî asemeni unui Orfeu feminin în infernul obscur al mentalităților autohtone pentru a persifla cu o caldă ironie și un duios cinism metehne și vulnerabilități ancestrale și
Descoperind AMERICI cu Andrei Șerban by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16988_a_18313]
-
picioare, se îmbracă la fel cu vecinul lor de cartier și discută pe bazele acelorași principii logice". Pentru englez, țara este "mai mult pitorească decât frumoasă, e mai degrabă nuanțată decât inteligentă, fără apetit metafizic, dar cu un simț al comicului dezlănțuit până la gratuitate. Apoi scepticismul ei robust, trupeș... ha! care i-a anulat orice naivitate, ca unei fecioare care știe prea multe înainte de a-i veni sorocul."" Cartea publicată de Liana Cozea, gest donquijotesc cuceritor, prin care este adusă în
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]
-
valoare o idee, o motivație clară de a monta în scenă un text și nu altul. Piesa lui Shakespeare nu este doar o comedie. Un profund spirit ludic, un erotism special, o ambiguitate intenționată și exploatată pe multe niveluri ale comicului, jocul în sine pe muchie de cuțit, complicitatea conținută a protagoniștilor, toate acestea sînt savoarea piesei. Prea puține răzbat și pe scenă. Spectacolul, de aceea, este plat, fără nerv și nu are un clou. Este o construcție oarecum în gol
Dresura de scorpie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17025_a_18350]
-
desfășoară pe un singur plan: cel al forței. Trucurile, multe și repetitive au de prea puține ori efectul scontat. Uneori, personajul interpretat de Marian Râlea pare o copie palidă a celui jucat cu atîta aplomb și farmec în spectacolul Iluzia comică a lui Alexandru Darie de la Teatrul de Comedie. În partea a doua și mai cu seamă spre final, lucrurile par să se așeze și altfel și să capete o dimensiune specială. O evoluție a personajului "îmblînzit" se remarcă în jocul
Dresura de scorpie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17025_a_18350]
-
trase de boi sau de cai. Versiunea preferată de vorbitorii actuali pare a fi, de altfel, cea care conține boii: din rațiuni de expresivitate fonică (consoana inițială identică în cuvintele boi și bicicletă) dar poate mai ales pentru că sporește eficiența comică a imaginii, mișcarea lentă și efortul carului tras de boi creînd un contrast mai puternic cu rapiditatea și lejeritatea bicicletei. Expresia acceptă unele modificări, fiind ușor de recunoscut într-un titlu ca "M.H. rămâne cum a stabilit D.P.: / Fără boii
Expresiile inutilității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17042_a_18367]
-
Cuvîntul", 20, 1992, 15); "Deciziile DAPL, frecție la un picior de lemn" (RL 2251, 1997, 10); "demersurile mult-așteptate rămîn ineficiente frecții la un picior de lemn" ("Luceafărul", 15, 2000, 2). Și în acest caz, ideea inutilității este subliniată de absurditatea comică (de umor negru, chiar) a imaginilor. Variațiile se realizează prin particularizarea elementelor comparației: de pildă, prin evocarea unui produs farmaceutic autohton, foarte răspîndit la un moment dat ("frecție Diana") sau prin indicarea tipului de lemn: "Extrădarea în folie de zinc
Expresiile inutilității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17042_a_18367]
-
interior. A-l vedea pe un domn Sălăjan sau Sălăgeanu (fost lucrător pe la agenția de presă guvernamentală comunistă, cum rezulta din felul în care se bătea pe burtă cu Vadim) plesnind de mândrie de isprăvile lui Ceaușescu e, într-adevăr, comic. Iată, sub privirile, când melancolice, când indignate ale lui Adrian Păunescu, neo-protocronismul prinde viață și e gata să-și ia zborul spre noi culmi de imbecilitate! Măruntele manevre în raport cu ocupantul sovietic s-au dovedit, din păcate, a nu avea absolut
Cântând în zoaie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17033_a_18358]