504 matches
-
nume Damian ajunge la han împreună cu tovărășii de drum. Acesta se așază la foc și povestește despre drumurile sale din Germania. Un orb, vrând să ajungă la Iași, la sf. Paraschiva, poposește la un Hanul Ancuței unde este invitat de comisul Ioniță să cânte din cimpoi. Primul cântec pe care acesta îl cântă este foarte trist și spune că ciobănii care l-au învățat acest cântec "l-au și legat cu blastam să nu-l uite niciodată și, de câte ori a sună
Hanu-Ancuței () [Corola-website/Science/310447_a_311776]
-
le-a luat tot domnitorul. Acesta pleacă și moare căzând într-o râpă. Hangita își aduce aminte că auzise și ea această povestire de la mama ei și îl recunoaște în persoana orbului pe Constantin. Iapa Lui Vodă - Ancuța(cea tânără), Comisul Ioniță, boierul(Vodă Sturdza), moș Leonte, Ancuța(mama Ancuței tinere), Neculai Isac, calul lui Comisul Ioniță Haralambie - Călugărul Gherman, Haralambie Leondari, Gheorghe Leondari, Vodă Constantin Ipsilanti Balaurul - Boierul Năstasă Bolomir, Irinuța, Moș Leonte Fântână dintre plopi - Neculai Isac, Marga, Comisul
Hanu-Ancuței () [Corola-website/Science/310447_a_311776]
-
aduce aminte că auzise și ea această povestire de la mama ei și îl recunoaște în persoana orbului pe Constantin. Iapa Lui Vodă - Ancuța(cea tânără), Comisul Ioniță, boierul(Vodă Sturdza), moș Leonte, Ancuța(mama Ancuței tinere), Neculai Isac, calul lui Comisul Ioniță Haralambie - Călugărul Gherman, Haralambie Leondari, Gheorghe Leondari, Vodă Constantin Ipsilanti Balaurul - Boierul Năstasă Bolomir, Irinuța, Moș Leonte Fântână dintre plopi - Neculai Isac, Marga, Comisul Ioniță, Ancuța cea tânără, Bătrânul Hasanache și cei doi țigani Cealaltă Ancuța - comisul Ioniță, Ienache
Hanu-Ancuței () [Corola-website/Science/310447_a_311776]
-
Comisul Ioniță, boierul(Vodă Sturdza), moș Leonte, Ancuța(mama Ancuței tinere), Neculai Isac, calul lui Comisul Ioniță Haralambie - Călugărul Gherman, Haralambie Leondari, Gheorghe Leondari, Vodă Constantin Ipsilanti Balaurul - Boierul Năstasă Bolomir, Irinuța, Moș Leonte Fântână dintre plopi - Neculai Isac, Marga, Comisul Ioniță, Ancuța cea tânără, Bătrânul Hasanache și cei doi țigani Cealaltă Ancuța - comisul Ioniță, Ienache coropcarul, Ancuța cealaltă, Varvară, Costea Căruntu, Todoriță Cătana Județ al sârmanilor - Comisul Ioniță, Ancuța cea tânără, Constandin Motoc, soția ciobanului, Vasile cel mare(hoțul), Răducan
Hanu-Ancuței () [Corola-website/Science/310447_a_311776]
-
calul lui Comisul Ioniță Haralambie - Călugărul Gherman, Haralambie Leondari, Gheorghe Leondari, Vodă Constantin Ipsilanti Balaurul - Boierul Năstasă Bolomir, Irinuța, Moș Leonte Fântână dintre plopi - Neculai Isac, Marga, Comisul Ioniță, Ancuța cea tânără, Bătrânul Hasanache și cei doi țigani Cealaltă Ancuța - comisul Ioniță, Ienache coropcarul, Ancuța cealaltă, Varvară, Costea Căruntu, Todoriță Cătana Județ al sârmanilor - Comisul Ioniță, Ancuța cea tânără, Constandin Motoc, soția ciobanului, Vasile cel mare(hoțul), Răducan Chioru Negustor lipscan - comisul Ioniță, moș Leonte, Ancuța cea tânără, Daiman Cristișor (negustor
Hanu-Ancuței () [Corola-website/Science/310447_a_311776]
-
Balaurul - Boierul Năstasă Bolomir, Irinuța, Moș Leonte Fântână dintre plopi - Neculai Isac, Marga, Comisul Ioniță, Ancuța cea tânără, Bătrânul Hasanache și cei doi țigani Cealaltă Ancuța - comisul Ioniță, Ienache coropcarul, Ancuța cealaltă, Varvară, Costea Căruntu, Todoriță Cătana Județ al sârmanilor - Comisul Ioniță, Ancuța cea tânără, Constandin Motoc, soția ciobanului, Vasile cel mare(hoțul), Răducan Chioru Negustor lipscan - comisul Ioniță, moș Leonte, Ancuța cea tânără, Daiman Cristișor (negustor lipscan), Hoțul, Privighetor, Grăniceri Orb sărac - Constandin (orbul), Duca-Vodă, hoții din pădure, prietenul orbului
Hanu-Ancuței () [Corola-website/Science/310447_a_311776]
-
tânără, Bătrânul Hasanache și cei doi țigani Cealaltă Ancuța - comisul Ioniță, Ienache coropcarul, Ancuța cealaltă, Varvară, Costea Căruntu, Todoriță Cătana Județ al sârmanilor - Comisul Ioniță, Ancuța cea tânără, Constandin Motoc, soția ciobanului, Vasile cel mare(hoțul), Răducan Chioru Negustor lipscan - comisul Ioniță, moș Leonte, Ancuța cea tânără, Daiman Cristișor (negustor lipscan), Hoțul, Privighetor, Grăniceri Orb sărac - Constandin (orbul), Duca-Vodă, hoții din pădure, prietenul orbului, babă, comisul Ioniță Istorisirea Zahariei Fântânarul - Boierul Dinachi Mânza, Aglaița, Ilieș Ursachii, Zaharia "Hanul Ancuței" apărut în
Hanu-Ancuței () [Corola-website/Science/310447_a_311776]
-
Ancuța cea tânără, Constandin Motoc, soția ciobanului, Vasile cel mare(hoțul), Răducan Chioru Negustor lipscan - comisul Ioniță, moș Leonte, Ancuța cea tânără, Daiman Cristișor (negustor lipscan), Hoțul, Privighetor, Grăniceri Orb sărac - Constandin (orbul), Duca-Vodă, hoții din pădure, prietenul orbului, babă, comisul Ioniță Istorisirea Zahariei Fântânarul - Boierul Dinachi Mânza, Aglaița, Ilieș Ursachii, Zaharia "Hanul Ancuței" apărut în anul 1928, este un volum de nouă povestiri; George Călinescu a asemănat "Hanul Ancuței" lui Sadoveanu cu "Decameronul" lui Giovanni Boccaccio având ca argument temele
Hanu-Ancuței () [Corola-website/Science/310447_a_311776]
-
Boccaccio conține "o suită de povești". De-a lungul acestor zile , ei relatează 10 povestiri și o balada. Volumul "",scris de Sadoveanu, conține nouă povestiri relatate într-un singur loc de către oamenii care sosesc la han. Există un personaj cheie: comisul Ioniță care se presupune că dorește să relateze o adevarată suită de povestiri, însă nu reușește acest lucru datorită intervențiilor repetate ale celorlalte personaje. Acțiunea se petrece într-un timp vechi de demult "într-o toamnă aurie". În volumul "", Sadoveanu
Hanu-Ancuței () [Corola-website/Science/310447_a_311776]
-
și 300 de bolovani de sare pe an de la ocna Ghitioara". La 29 mai 1677 Gheorghe Duca confirmă mănăstirii Slobozia lui Ianache drepturile sale asupra bunurilor schitului Apostolache, din județul Saac. Schitul, aflat în localitatea Măstănești, a fost ctitorit de comisul Apostolache, între anii 1645 -1652. O condică din 1700 a lui Constantin Brâncoveanu spunea: Într-un alt document, din 18 februarie 1756, care marchează "ieșirea din indiviziune a lui Marin sin Ilinchii ot Ștefești hotărâtă de megieșii orânduiți din poruncă
Județul Săcuieni () [Corola-website/Science/305030_a_306359]
-
Țării Moldovei, Ilie și Ștefan, către logofătul Oncea, căruia i se întărea o seamă de localități rurale. În data de 9 noiembrie 1819, este sfințită noua biserica din piatră cu hramul Sf. Voievozi a satului, ctitorită de proprietarul acestui sat, comisul Alexandru Panaiate. Satul Mașcăuți este așezat în centrul Republicii Moldova, în partea de nord-vest a raionului Criuleni la o distanță de 60 km de orașul Chișinău. Mașcăuți este singurul sat cu acest nume. Moșia satului este de 4.258 ha, iar
Mașcăuți, Criuleni () [Corola-website/Science/305156_a_306485]
-
denumirea de Baraboi în partea dreaptă a zonei superiore a râului Răut. Nu era înregistrat nici în anul 1830 în lista satelor din județul Iași, nici într-o altă listă din 1832. În contract încheiat la 20 decembrie 1839 între comisul Nicolae Cristofor Spiro, mandatarul domnului Principatului Moldovei Mihail Sturdza, și împuterniciții comunității satului Scăieni, Lari Tudor și Iacob Danila, se stipulează: “comisul a pus la dispoziția împuternicitilor comunității satului Scăieni o parte de pământ numita Baraboi din componența moșiei Nicoreni
Baraboi, Dondușeni () [Corola-website/Science/305159_a_306488]
-
din județul Iași, nici într-o altă listă din 1832. În contract încheiat la 20 decembrie 1839 între comisul Nicolae Cristofor Spiro, mandatarul domnului Principatului Moldovei Mihail Sturdza, și împuterniciții comunității satului Scăieni, Lari Tudor și Iacob Danila, se stipulează: “comisul a pus la dispoziția împuternicitilor comunității satului Scăieni o parte de pământ numita Baraboi din componența moșiei Nicoreni (sau Ochiul Alb), care aparține domnului Moldovei Mihail Sturdza, în vederea strămutării obștii acestui sat”. Așadar, potrivit acestui act de arhivă, satul Baraboi
Baraboi, Dondușeni () [Corola-website/Science/305159_a_306488]
-
1659, se păstrează zapisul de vânzare al lui Pătru ficeorul lu Bogoslov ot Fundeanca d(e) pri Criocuvu către Butea Roșnul ot Fundeanca pentru niște pămnt, contrasemnat ca martori de popa Mihai Neagri ot Urlați, vornicul Dumitru ot Fundeanca și comisul Mihai ot Cioceanca . Tot un zapis e și documentul din 1668, pentru vânzarea unei case în gura văii Nucetului (...) den margena pădurii păn în drumul cel mare al Mocanilor din partea lui Nan snă eg. Vladu Ursescu ot Urlați (Ibidem, 201
Istoria orașului Urlați () [Corola-website/Science/306040_a_307369]
-
Carpaților bârsani nu puteau asigura destule suprafețe de pășuni pentru vărat, marii proprietari de turme închiriau pajiști pe versantul sudic, în Țara Românească. Juzi sau foști juzi ai Brașovului au avut și ei însemnate turme de oi. În 1653 marele comis Radu îi scrie fostului jude Mihai că „pentru rândul oilor, va înțelege din cartea Măriei Sale”. Hărman Mihai Brașoveanul primește de la Duca vodă îngăduința de a-și ține oile în Moldova, fără bir, cu condiția ca ciobanii să fie bârsani. [[Constantin
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
a fost distrusă aproape în întregime. În istoria Bucureștiului au existat mai multe epidemii de ciumă. Din secolul al XV-lea ele apar și în însemnări. Astfel, în timpul lui Gheorghe Duca apare ciuma din 1676; domnitorul se retrage la moșia comisului Vlad Cocorescu, caimacamii părăsesc și ei Capitala pînă în primăvara anului 1677 cînd ciuma încetează. A fost creată breasla cioclilor, un corp de oameni bine plătiți care proveneau din rîndurile foștilor ciumați despre care se spune că sînt imuni, breslă
Calamități care au afectat Bucureștiul () [Corola-website/Science/305864_a_307193]
-
Ghica a invitat la Divanul Domnesc pentru a judeca dreptul de proprietate asupra unei jumătăți a satului (partea de sus), pe de o parte pe preotul Lazăr și răzeșul Gheorghe Rusul împreună cu frații săi, iar pe de altă parte pe comisul Stroescu, care avea uricul acelei moșii. Judecata urma să aibă loc până la 13 iulie, iar în caz de neprezentare "li s-a trimite om gospodu și-i va aduci cu cibote" (Ciubotă - Taxă percepută în trecut de slujitorii domnești de la
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
până la 13 iulie, iar în caz de neprezentare "li s-a trimite om gospodu și-i va aduci cu cibote" (Ciubotă - Taxă percepută în trecut de slujitorii domnești de la împricinați, când erau obligați să se deplaseze până acasă la aceștia). Comisul Stroescu era feciorul jitnicerului Ioan Stroescu și tatăl șătrarului Gavril, al cărui fiu Ienache Stroescu s-a așezat în valea Moșani (probabil Moșeni), unde i s-au născut feciorii Vasile și Ion, cei doi ascendenți ai nobililor Stroescu din Basarabia
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
Crudești pentru nelegiuirea lor să-i cedeze Peticul, pe care îl dețineau în devălmășie. Astfel că cea mai mare parte a moșiei Temeleuți a rămas la cei din neamul Panaite. De altfel, potrivit datelor recensământului din 1817 moșia Temeleuți aparținea comisului Alexandru Panaite și(alături de Probota) număra 39 de gospodării, dintre care numai două aparținând burlacilor. După moartea lui Alexandru Panaite, moșia revine moștenitorilor săi prin Actul "de împărțeală" din 16 aprilie 1823. Despre neamul Panaite cunoaștem că erau români, de
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
printre care banderiile alcătuite în majoritate din români, în frunte cu episcopul Raynaldus de la Albă Iulia, cele de la Sibiu conduse de Nicolae prepozitul, vicecancelar al regelui, purtătorul pecetii regale și cele din Banat, cu Iacob Gârlița, care împreună cu Erne, mare comis și cu contele de Salgagyör, l-au salvat de la moarte sigură pe Béla al IV-lea.” „Iar despre numărul laicilor mari și mici - scrie Rogerius - care se înecaseră în bălti și în ape, arși în foc sau omorâți de sabie
Invazia mongolă în Ungaria și în spațiul românesc () [Corola-website/Science/314859_a_316188]
-
având deasupra sa un înger care se sprijină cu cotul de un postament pe care se află o urnă. Pe partea vestică a postamentului se află următoarea inscripție: "Aice stau dăcânde întru amintire rămășițele de pământ ale fericiților întru pomenire Comisul Vasilie Buzdugan și a Soției sale Ecaterina născută Gheuca, decedați cel 1-iu la anul 1849 Marde 18 dile și ce din urmă la 1851 Septemvrie 9 dile". Pe partea estică a postamentului se află următorul epitaf: "Sacrul ordin al Creatoriuliu
Biserica Cuvioasa Parascheva din Iași () [Corola-website/Science/318005_a_319334]
-
grămăticilor. "Vistiernicul" se îngrijește de veniturile și plățile domniei. "Spătarul", pe lângă faptul că poartă sabia domnească la ospețe și ceremonii, este și șeful oștii în timpul războiului. "Stolnicul" se îngrijește de mesele domnești. "Paharnicul", numit inițial "picernic", varsă de băut domnitorului. "Comisul" are în administrație grajdurile domnești. Alte dregătorii menționate în hrisoavele lui Mircea sunt cele de "pivnicer", "pitar" și "namestnic". Administrația locală era asigurată de dregători mai mici, boieri localnici sau trimiși ai domniei. În cazul ohabelor (satelor cu scutire), cârmuirea
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
marele vornic, marele logofăt, marele spătar, marele vistiernic și marele agă, supranumiți și "boierii veliți" sau "divaniți", ori "boierii cu barbă", pentru că numai lor li se permitea portul acestei podoabe capilare. ii din următoarea clasă erau paharnicul, clucerul, stolnicul și comisul, iar boierii din clasa a III-a erau slugerul, pitarul, serdarul, șetrarul, medelnicerul, portarul, armașul și clucerul de arie. Tuturor acestora le era permis portul doar de mustață. Distincția rangurilor boierești se mai putea face și în funcție de blănurile purtate, de
Boier () [Corola-website/Science/297384_a_298713]
-
un deceniu încoace, și-au consolidat alianța cu Pompei, oferindu-i acestuia în căsătorie pe fiica lui Cezar, Iulia Cezaris. Alianța combina enorma popularitate a lui Cezar în rândul plebeilor și reputația sa, cu averea și influența asupra plutocrației marilor comiși de care dispunea Crassus, alături de reputația militară, averea și influența senatorială ale lui Pompei. Cu ajutorul acestora, Cezar a câșigat cu ușurință poziția de consul, însă Optimații au reușit alegerea fostului co-edil a lui Cezar, Marcus Calpurnius Bibulus, în poziția de
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
din Europa centrală și prin Imperiul Otoman. La încheierea acestor călătorii, preia diverse funcții în structurile statale ale Țării Românești. Este numit succesiv în dregătoriile de postelnic la 28 ianuarie 1501, mare postelnic (decembrie 1501 - 19 iunie 1509) și mare comis (24 aprilie 1510 - 28 noiembrie 1511). După ce a urcat pe tronul Țării Românești (23 ianuarie 1512), Neagoe Basarab a încurajat dezvoltarea comerțului și meșteșugurilor, iar pe plan diplomatic a încercat să mențină relații de prietenie cu Ungaria. A încercat să
Neagoe Basarab () [Corola-website/Science/297451_a_298780]