493 matches
-
erau alcătuite din două entități dependente una de cealaltă: cea militară, garnizoana ce ocupa cetatea (castrul) din teritoriu și care reprezenta puterea centrală și cea economică, alcătuită din domenii regale, nobiliare și bisericești, adică curtea regală sau nobiliară. Comitatele și comiții sunt menționați în documente, rând pe rând, de la începutul secolului al XII-lea și până la sfârșitul secolului al XIII-lea. Cea mai veche mențiune este a comitatului Bihor, în 1111, cu centrul în Biharea, apoi Oradea. După aceste mențiuni, timp
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
500 de mărci de argint anual și să trimită 50 de luptători în oastea regelui, iar în afara țării, dacă oastea era comandată de rege, 100 de ostași. Oaspeții sași puteau să-și aleagă singuri dregătorii locali, iar regele numea un comite în fruntea provinciei lor, erau liberi să-și aleagă preoții și le plăteau decima. Ei puteau circula liber cu mărfurile lor în regat, aveau dreptul să exploateze anual sarea (de trei ori câte opt zile), fără plata vreunei dări. Cel
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
voievodului Transilvaniei și pusă sub controlul direct al regalității. Prin actul din 1224, sașii s-au constituit într-o unitate teritorială: "toată populația, începând de la Orăștie până la Baraolt, să fie (alcătuiască) un singur popor (săsesc) sub conducerea unui jude". Un comite ("comes Cybiniensis") avea să exercite pe ansamblul teritoriului atribuțiile delegate de rege, iar teritoriul acesta a devenit un "fundus regius" (pământ crăiesc), prevăzut cu autonomie teritorial-etnică, dependent de regalitate prin comitele numit de rege. Privilegiul lui Andrei II a acordat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
un singur popor (săsesc) sub conducerea unui jude". Un comite ("comes Cybiniensis") avea să exercite pe ansamblul teritoriului atribuțiile delegate de rege, iar teritoriul acesta a devenit un "fundus regius" (pământ crăiesc), prevăzut cu autonomie teritorial-etnică, dependent de regalitate prin comitele numit de rege. Privilegiul lui Andrei II a acordat comunității săsești dreptul de a-și alege liber dregătorii dintre membrii ei, fără imixtiunea comiților de Sibiu și cu excluderea explicită a venalității acestora. Singurele instanțe superioare cărora le erau supuși
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
acesta a devenit un "fundus regius" (pământ crăiesc), prevăzut cu autonomie teritorial-etnică, dependent de regalitate prin comitele numit de rege. Privilegiul lui Andrei II a acordat comunității săsești dreptul de a-și alege liber dregătorii dintre membrii ei, fără imixtiunea comiților de Sibiu și cu excluderea explicită a venalității acestora. Singurele instanțe superioare cărora le erau supuși sașii erau regele și comitele de Sibiu. Procesele sașilor erau judecate de propriile lor instanțe. Autonomia sașilor era completă: teritorială, judiciar-administrativă, ca și bisericească
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lui Andrei II a acordat comunității săsești dreptul de a-și alege liber dregătorii dintre membrii ei, fără imixtiunea comiților de Sibiu și cu excluderea explicită a venalității acestora. Singurele instanțe superioare cărora le erau supuși sașii erau regele și comitele de Sibiu. Procesele sașilor erau judecate de propriile lor instanțe. Autonomia sașilor era completă: teritorială, judiciar-administrativă, ca și bisericească, comunitățile săsești aveau dreptul de a-și alege nestingherit preoții. Ei aveau privilegii speciale, scutiri vamale, sigiliu propriu, ca și îmdatoriri
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și fiscale, în cadrul teritorial al provinciei Cybiniensis. Comunitatea locuitorilor sași alcătuia o entitate de drept, "universitas provincialium Cybinii". Aflați într-o situație grea sub Ladislau Khan, privilegiul fundamental al sașilor, Andreanum, a fost confirmat de regele Carol Robert, în 1317. Comiții lor (greavii) au jucat un rol tot mai important la sfârșitul secolului al XIII-lea, prestigiul și puterea lor au crescut, ei devin exponenții cei mai de seamă ai lumii săsești, în secolele XIII-XIV. Comiții (greavii) au deschis conflictul cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
regele Carol Robert, în 1317. Comiții lor (greavii) au jucat un rol tot mai important la sfârșitul secolului al XIII-lea, prestigiul și puterea lor au crescut, ei devin exponenții cei mai de seamă ai lumii săsești, în secolele XIII-XIV. Comiții (greavii) au deschis conflictul cu episcopul catolic de Alba Iulia și au încercat să-l rezolve prin forță: în februarie 1277, sașii pătrund în Alba Iulia, atacă catedrala episcopiei pe care o devastează, ucid clerici și laici, apoi atacă și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Bavaria, instalat pe tronul Ungariei: în februarie 1308, sașii au atacat din nou catedrala din Alba Iulia, dar Otto și-a pierdut tronul, iar voievodul Ladislau Khan le era ostil. Puternici, la începutul secolului al XIV-lea, sașii își aleg comiții proprii, în decembrie 1308, punctul culminant al mișcării autonome a sașilor. Comunitatea sașilor, alături de nobilii catolici unguri, se constituie într-un corp privilegiat cu prerogative politice, în 1291, și participa alături de alte stări privilegiate la congregația ținută la Alba Iulia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și au intrat în armatele regilor arpadieni ca mercenari.4 Pecenegii au fost semnalați și în Transilvania, în prima jumătate a secolului al XIII-lea -un act din 1250, îi amintește pe pecenegi alături de sași, români și secui în oastea comitelui Ioachim de Sibiu venită în sprijinul țarului Asan Borilă de la Vidin. În "bula de aur" a sașilor (Andreanum) din 1224, între privilegiile acordate coloniștilor germani se afla și dreptul de a folosi "pădurea românilor și pecenegilor" (silva Blacorum et Bissenorum
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
împotriva vecinilor. În prima jumătate a secolului al XIII-lea, se intensifică atacurile cumane asupra Haliciului, ca și asupra Transilvaniei. Una din cauzele aducerii, în 1211, a cavalerilor teutoni în Țara Bârsei sunt și aceste atacuri. Iar când, în 1213, comitele Ioachim de Sibiu a fost trimis în fruntea oastei la Vidin, căpeteniile cumane din Câmpia munteană s-au opus pătrunderii de forțe militare străine în teritoriile aflate sub dominația lor politică. Migrarea spre apus a turanicilor, în jurul lui 1220, s-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de sașii înarmați, mongolii au simulat mai întâi o retragere, apoi au revenit în forță și orașul Rodna a fost ocupat. După cucerirea orașului, Kadan i-a obligat pe sași să-i pună la dispoziție 600 de oameni, conduși de comitele Aristald (cf. Rogerius, op. cit., p. 33, 72). Următoarea țintă a mongolilor, după Rodna, a fost Oradea, orașul (civitas) a fost ocupat și jefuit, dar cetatea (castrum) era bine întărită și, după o repliere tactică, au revenit după câteva zile și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
românilor nord-dunăreni este legată de participarea unei formații militare românești, alături de cumani, la luptele dintre vlahi (Asănești) și bizantini (după Nicetas Choniates, FHDR, III). Nu mult după aceasta, românii din sudul Transilvaniei, alături de sași, secui și pecenegi, participau la expediția comitelui Ioachim de Sibiu în regiunea Vidinului din 1215. Formațiunile politice românești din Cumania și din teritoriile Episcopiei cumanilor erau prevăzute cu structuri militare și au înfruntat pe năvălitorii mongoli, la 1241, iar ulterior, după 1247, participau alături de cavalerii ioaniți la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1200. Dar infiltrarea arpadiană la sud de Carpați (în părțile Olteniei) este mai veche decât instalarea cavalerilor teutoni; la 1210, după revolta dela Vidin, în Bulgaria apuseană, țarul Asan Borilă cere ajutor regatului ungar, iar în sprijinul său este trimis comitele Ioachim de Sibiu cu o oaste alcătiută din sași, români, secui și pecenegi. Diploma regală ce menționează această expediție precizează: " Când a ajuns la râul Ogost (Olt), i-au ieșit în cale trei căpetenii (duces) din Cumania și a dat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
aflau în conflict cu negustorii italieni de la Marea Neagră și erau angajați în război cu Polonia, regele ungur a organizat o mare expediție împotriva lor. Operațiile militare propriu-zise au fost încredințate lui Andrei, fiul lui Lack (Lackfi), o familie nobiliară transilvană, comite al secuilor, ajutat de oști din Țara Românească. El a atacat pe tătari "în țara lor" (sălașele lor), probabil în Bugeac, principele mongol Othlam, "al doilea după han", a fost capturat, apoi decapitat, a fost luată o pradă bogată. În
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
devenea domn de-sine-stătător al unei țări libere, exponent al forțelor politice de la est de Carpați de alcătuire a unei construcții statale proprii.34 Cauzele imediate ale "descălecatului" lui Bogdan sunt dificil de precizat: o stare conflictuală cu regele Ludovic sau comitele Maramureșului, dar o altă ipoteză ar fi chiar reușita lui Dragoș și a grupului său de a accede la conducerea voievodatului (mărcii) din Moldova. Cronicarul regelui ungar Ioan de Târnave arăta (scria) referitor la acțiunea lui Bogdan: "Bogdan, voievod român
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și mai ales de tulburările pe care le prezintă persoana în sfera caracterului. Numai dacă vom lua în considerare specificul cauzalității în „psihologie”, vom putea explica de ce anume între doi indivizi, aflați în condiții de mediu relativ identice, numai unul comite la un moment dat acte cu caracter predelictual sau delictual. A devenit banală aserțiunea că între „cauză” și „efect” intervine un factor deosebit, factorul „personalității”, care condiționează și mijlocește producerea efectului. Orice cauză (influențare) se răsfrânge, deci, prin intermediul condițiilor interne
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
către "natură" (ca origine a vieții). Și invers: mișcarea lui către natură (către sursele vieții) este, totodată, înaintare către Dumnezeu. Căci "Dumnezeu a murit" fiindcă omul s-a pierdut de sine, s-a dezumanizat. Atingerea limitei de jos a umanului comite deicidul. Și, într-un fel, dacă urmăm logica eternei reîntoarceri, refacerea omului (reumanizarea lui) înseamnă reînvierea lui Dumnezeu. Regăsim aici, cred, termenii primari ai creștinismului, reprobat, uneori în termeni violenți, de Nietzsche: mântuirea ca re-umanizare și învierea ca act mântuitor
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de fidelitate conjugală. Asta până îl întâlnește pe Chiriac, căruia i se dăruiește cu frenezia așteptării de o viață. Dragostea ei pentru Chiriac este un autentic element de dramă în această comedie politică a lui Caragiale. Cine iubește cu adevărat comite cu ușurință imprudențe de tot felul. Șerban Cioculescu (Caragialiana, Editura Albatros, București, 2003) remarcă finețea psihologică a autorului de a o face pe Veta să comită o seamă de imprudențe, care într-o dramă propriu-zisă i-ar fi fost fatale
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Caesar, dacă un șef german pregătea o expediție, el se prezenta în adunarea tribului și cerea oameni care să îl urmeze. Tacitus amintește că această instituție nu mai era ocazională, ca în timpul lui Caesar, ci căpăta treptat un caracter permanent. Comitelui i se atașau oameni tineri adulescentulii -, cărora originea nobilă sau serviciile militare ale ascendenților le permiteau să fie admiși în ceata războinică 13. De la Caesar la Tacitus, instituția evoluează. Tacitus semnala emulația existentă între șeful militar și războinicii săi, faptul
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
populația săsească dintre Orăștie și Baraolt de sub autoritatea voievodului Transilvaniei și a subordonat-o regalității. Teritoriul locuit de sași a devenit Pământ crăiesc (Terra, quam Saxones Regii inhabitat Fundus Regius dicta), autonomie teritorial-etnică dependentă de regalitate și condusă de un comite numit de rege. Cele Șapte Scaune ale provinciei Sibiului au fost Orăștie, Sebeș, Miercurea, Sibiu, Nocrich, Cincu și Rupea. La finele secolului al XIII-lea se adăuga scaunul Sighișoara, iar la începutul celui următor au fost alipite încă Două Scaune
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
interregnului, numărul principilor ecleziastici a rămas aproximativ același (cu preeminența arhiepiscopilor de Mainz, Köln și Trier), în timp ce acela al principilor laici s-a redus la 16133. Ulterior, prezența principilor laici în realizarea actului electiv se va reduce la patru persoane: comitele palatin al Rinului, mare mareșal; ducele Saxoniei, mare mareșal; markgraful de Brandenburg, camerarius; regele Boemiei, mare paharnic. Marele interregn a marcat nu doar căderea dinastiei Hohenstaufenilor ci, și începutul unei noi perioade pentru Germania. Rudolf I (1273-1291), originar din Elveția
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Augsburg (1500), cu privire la constituirea unei regențe imperiale (Reichsregiment)156, formate din douăzeci de reprezentanți: un principe elector în persoană; șase consilieri, reprezentanți ai celorlalți principi electori; un principe laic; câte un reprezentant al țărilor austriece și burgunde, al prelaților și comiților, și câte doi ai orașelor imperiale; un reprezentant al fiecăruia din cele șase "cercuri teritoriale" care nu erau în posesiunea directă a principilor electori ori a împăratului. Reichsregiment-ul instituia conducerea Imperiului printr-o reprezentanță a stărilor privilegiate, cu continuitate permanentă
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Petru Maior", Târgu Mureș, 2008, pp. 54-59 (note de curs). Constituția politică a epocii regale prezintă o simetrie remarcabilă cu organizarea familiei și se rezumă la trei termeni, dintre care primii doi au echivalent în familia romană: regele, senatul și comiții, pentru că instituțiile politice ale Cetății s-au născut odată cu Cetatea însăși. Ar fi însă o eroare să acceptăm că organizarea statală a fost copiată după organizarea familială (pater familias), din cel puțin două motive: mai întâi, pentru că regalitatea este o
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
în fruntea casei sale. Magistrat pe viață, funcția lui nu este cu certitudine ereditară, pentru că era ales de comitia curiata. Din momentul în care regele deține cea mai mare parte a puterii, opunându-se Senatului de origine gentilică (este perioada comiților centuriate împărțite pe bază de cens), are loc o schimbare socială, politică și economică, care marchează trecerea de la un model politic static la unul dinamic. Carol cel Mare devine, astfel, un pater cu valențe imperiale, stăpânul cu putere deplină în
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]