491 matches
-
Transilvaniei, secuii au reușit să-și păstreze într-o oarecare măsură autonomia. Astfel, până în secolul al XV-lea, comitele de Alba Iulia ("comes Albae Transsilvanae"), reprezentantul politic al regelui în Transilvania, deținea pe lângă titulatura de voievod, și pe aceea de comite al secuilor ("comes Siculorum"). În baza privilegiilor lor fiscale și a statutului de grăniceri, secuii beneficiau în evul mediu de drept propriu de judecată și de apărare, în sensul alegerii libere a juzilor și comandanților militari ("hadnagy"). În secolul al
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
și istoriei frământate a Transilvaniei în prima parte a evului mediu. Atestarea documentară propriu-zisă a așezării medievale apare în ordinea cronologică sub denumirea: În anul 1402 regele Sigismund de Luxemburg a scos, la cererea greavilor din Mediaș, Copșa de sub jurisdicția comitelui secuilor. În anul 1415 a fost menționat parohul romano-catolic Nicolae. În anul 1510 Copșa Mică a fost atestat drept sat liber în cadrul scaunului Șeica Mică. Libertatea locuitorilor trebuia echivalată prin asigurarea pazei drumului comercial dintre Blaj și Sighișoara, care era
Copșa Mică () [Corola-website/Science/297211_a_298540]
-
și exploatării gazului metan. Prima sondă ia ființă în 1913 dar lucrările se întrerup datorită izbucnirii primului război mondial. Copșa Mică este atestată din punct de vedere istoric din anul 1402, când Sigismund de Luxemburg a scos localitatea de sub jurisdicția comitelui secuilor. Conform informațiilor profesorului Coriolan Suciu așezarea apare inițial sub denumirea de PARVA KABAZ în anul 1402. În anul 1415 localitatea apare sub denumirea de KOPS MINOR iar în anul 1429 apare sub denumirea de KYSZ KAPPWSS. În anul 1415
Copșa Mică () [Corola-website/Science/297211_a_298540]
-
23 aprilie) și se află pe noua listă a monumentelor istorice sub . Satul Lucareț este menționat documentar la 1471, când, alături de românii băștinași sunt aduși sârbi refugiați din calea turcilor și colonizați de regele Matei Corvin și de Pavel Chinezu, comitele Timișului, pe mai multe domenii din Banat. În anul 1492 se găsea în posesia familiei nobiliare Doczi, fiind menționat cu denumirea de „Lucarovez" într-un act de hotărnicie din anul respectiv. Conscripția austriacă din anul 1717 îl amintește sub forma
Biserica de lemn din Lucareț () [Corola-website/Science/317060_a_318389]
-
3.Christen-Democratisch en Vlaams/Nieuw-Vlaamse Alliantie 4.Vlaams Belang 5.Mișcarea Reformatoare 6.Flamanzii liberali și democrați (Open VLD) 7.Partidul socialist 8.Groen! 9.Socialistische Partij Anders-Spirit 10.Ecolo 11.Lijst Dedecker 12.Partidul Comunist al Belgiei (PCB) 13.Comite pour une Autre Politique 14.Rassemblement Wallonie France 15.Partidul muncii din Belgia (PTB+/PvdA+) Listele pentru Parlament sunt realizate pe provincii, cu excepția regiunii flamande Brabant și a regiunii capitalei Bruxelles, care sunt divizate în două sectoare electorale, Louvain și
Alegeri legislative în Belgia, 2007 () [Corola-website/Science/319655_a_320984]
-
La Desești scena Iadului cunoaște o amplă dezvoltare, întinzându-se pe trei pereți. Râul de foc iese de sub picioarele lui Iisus și se varsă în gura monstrului Leviathan. Pictorul a inclus printre păcătoși „vărsătorii de sânge”, „preacurvari”, „călugărițele curve”, „spanul” (comitele), „judele”, care sunt așezați în roabe împinse de diavoli. În râul de foc, în pline chinuri sunt pictați „furii” și „giudecătorii nedrepți”. Într-o parte a Iadului se află doi diavoli care torturează o fată așezată pe un pat, iar
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
fost palatin al Ungariei. Dezideriu de Elewanth, amintit mai sus, a atacat „cetatea zisului Bekch”, răzvrătit împotriva lui Carol Robert, pe care o cucerește și pe care o dăruiește regelui. La 1 mai 1329, Capitul din Pojon adeverește că văduva comitelui Kenez, fost castelan al cetății Valcău, împreună cu fiii săi și cu ginerele, au vândut două moșii. Un document din 27 septembrie 1341 pomenește „Welke”, odată cu punerea magistrului Donch în stăpânirea acestei moșii. Într-un document datat 27 septembrie 1341, domeniul
Cetatea Valcău () [Corola-website/Science/315033_a_316362]
-
altfel, unul din primii castelani ai cetății Valcau purta numele de Kenez, fiind probabil din rândurile cnejimii românești din preajma cetății.15 Documentul care atestă acest lucru datează de la 1 mai 1329 eliberat de Capitul de la Pojon, care adeverește că „văduva comitelui Kenez, fost castelan al cetății Valcau, Filip și Petru fiii acestuia, precum și Simion ginerele său, au vândut magistrului Petru zis Orrus, castelan de Pojon moșiile Dudagzeg și Anya”.16 La 27 septembrie 1341 este amintit un fost castelan al cetății
Cetatea Valcău () [Corola-website/Science/315033_a_316362]
-
16 La 27 septembrie 1341 este amintit un fost castelan al cetății, care stăpânea și cele 22 de sate înconjurătoare și care se numea Chemburg. A doua zi, la 28 septembrie 1341, Capitul de la Oradea menționează că regele donează cetatea comitelui Doch de Crasna și urmașilor săi.17 Aceasta înseamnă că la acea dată cetatea și domeniul erau din nou în stăpânirea unei familii nobiliare, dar asupra satelor și domeniului cetății ridică pretenții și alți proprietari vecini. Comitelui Donch și fiilor
Cetatea Valcău () [Corola-website/Science/315033_a_316362]
-
regele donează cetatea comitelui Doch de Crasna și urmașilor săi.17 Aceasta înseamnă că la acea dată cetatea și domeniul erau din nou în stăpânirea unei familii nobiliare, dar asupra satelor și domeniului cetății ridică pretenții și alți proprietari vecini. Comitelui Donch și fiilor săi Nicolae, Ștefan, Ioan și Ladislau nu le-a fost ușor să intre în stăpânirea daniei regale. La sfârșitul secolului al XIV-lea, prin căsătorie, cetatea și domeniul ei ajung în stăpânirea nobililor din familia Banffy-Losonczi.18
Cetatea Valcău () [Corola-website/Science/315033_a_316362]
-
, nume la naștere Johann Zabanius (n. 1664, Eperies, Ungaria -în prezent Prešov, Slovacia - d. 5 decembrie 1703, Sibiu), a fost un om politic din Transilvania, comite al sașilor în perioada 1691-1703. A venit la Sibiu a în 1676, împreună cu familia sa. A fost, pe rând, primar al Sibiului, comite al sașilor și jude regal. În perioada în care a fost primar, au fost realizate primele studii
Johann Sachs von Harteneck () [Corola-website/Science/315105_a_316434]
-
Ungaria -în prezent Prešov, Slovacia - d. 5 decembrie 1703, Sibiu), a fost un om politic din Transilvania, comite al sașilor în perioada 1691-1703. A venit la Sibiu a în 1676, împreună cu familia sa. A fost, pe rând, primar al Sibiului, comite al sașilor și jude regal. În perioada în care a fost primar, au fost realizate primele studii topografice și primele hărți ale Sibiului. a cerut dreptate în perceperea dărilor, deoarece sașii, care reprezentau 10% din populație, plăteau 60% din taxele
Johann Sachs von Harteneck () [Corola-website/Science/315105_a_316434]
-
Răstolița: Aurora, Iuliana, Viorica și Maria. Principele Gabriel Bathory conferă lui Ladislau Lado de Săcal diploma de nobilitate, blazon și scutire de biruri "Noi, Gabriel Bathory, din mila lui Dumnezeu Principe al Transilvaniei, domn al părților anexate de la regatul Ungariei, Comite al secuilor etc. dăm de știre și facem cunoscut prin scrisoarea de față, tuturor pe care îi privește, că odată cu mijlocirea unor domni consilieri credincioși ai noștri, luând aminte și considerând credința și slujbele credincioase ale credinciosului nostru nobil LADISLAU
Ioan Lado de Zakal () [Corola-website/Science/316145_a_317474]
-
de moșteniri ale sale, le scoatem pe veci de plata dijmelor, nonelor, dărilor de cap și de plata dreptului și a consului de munte, ceea ce le scutim, le eliberăm și înnobilăm prin scrisoarea prezentă. De aceea credincioșilor, aleșilor și nobililor comiți, vicecomiți și juzi ai nobililor, strângătorilor de dare, dijmuitorilor, strângătorilor de none, computatorilor și perceptorilor noștri de tot felul de contribuții, dijme și none, conducătorilor susnumitului comitat Turda, deasemenea administratorilor și castelanilor cetății noastre VECHY (azi Brâncovenești n.n.), deasemena juzilor
Ioan Lado de Zakal () [Corola-website/Science/316145_a_317474]
-
cel Mare face un sfat cu boierii și poruncește ridicarea întregii țări la luptă împotriva năvălitorilor și formarea Oastei cele mari din țărani răzeși, târgoveți și boieri. Domnitorul trimite soli la regii Poloniei și Ungariei, la voievodul Ardealului și la comitele secuilor; vistiernicul Cristea Jder (Florin Piersic) este trimis cu solie la Papa de la Roma și la dogele Veneției. În scrisorile trimise, Ștefan cel Mare îi avertiza pe conducătorii apuseni că turcii nu se vor mulțumi numai cu ocuparea Moldovei, ci
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
în vin sau în bucate. Și dacă episcopii vor face împotrivire, nu le vom sta în ajutor.[...] Moneta noastră nouă va umbla timp de un an, de la Paști până la Paști și dinarii vor fi așa cum au fost în timpul regelui Béla. Comiții cămării, schimbătorii de bani, slujbașii sării și strângătorii vămilor să fie nobili ai regatului, să nu poată fi ismaeliți și evrei. Nu se vor dărui moșii oamenilor din afara regatului, iar dacă vreunele au fost dăruite sau vândute, se vor înapoia
Bula de aur a regelui Andrei al II-lea (1222) () [Corola-website/Science/323303_a_324632]
-
și evrei. Nu se vor dărui moșii oamenilor din afara regatului, iar dacă vreunele au fost dăruite sau vândute, se vor înapoia locuitorilor regatului pentru a fi răscumpărate.[...] De asemenea, în afară de acești patru iobagi, adică de palatin, de ban și de comiții curiali ai regelui și reginei, nimeni nu va putea ține două dregătorii.[...]
Bula de aur a regelui Andrei al II-lea (1222) () [Corola-website/Science/323303_a_324632]
-
germani și minieri din Silezia și Germania Centrală. Locuitorii comitatului au fondat în secolul al XIII-lea o organizație spirituală proprie, "Bruderschaft der 24 königlichen Pfarrer", și în paralel și o organizație politică, Bund der 24 Zipser Städte, condusă de comiți, ai căror membri erau desemnați de judecătorii orașelor. Guvernul federal a primit o administrație autonomă, asemănătoarea cu cea a orașelor regale libere. Federația celor 24 de orașe a fost desființată în 1412, când regele Sigismund de Luxemburg, din motive financiare
Comitatul Szepes () [Corola-website/Science/324271_a_325600]
-
an, în Timișoara, în tabăra luptătorului revoluționar Lajos Kossuth, trăind în mediu unguresc 6 luni, până la întoarcerea în Lugoj. Din 1860 cântă în diferite orașe și comune din jurul Lugojului (Anina, Oravița, Vârșeț, Buziaș etc.), în 1861 întâmpinându-l pe noul comite (prefect al Lugojului) cu "Deșteaptă-te, române". În 1880, pianista Sofia Vlad-Rădulescu publică în „Lyra Română” "Lugojana" culeasă de la . În 1881 publică la editura Constantin Gebauer " Cântecul ciobanului", altă melodie notată de la același lăutar. În 1897 se retrage de la conducerea
Nică Iancu Iancovici () [Corola-website/Science/324284_a_325613]
-
vedere că, până atunci, longobarzii nu aleseseră niciodată duci și nu întemeiaseră ducate în baza existenței unui oraș fortificat. Inovația se datora împrumutării de către Alboin de la romani și de la ostrogoți a unor modele administrative, după cum în antichitatea târzie "comes civitatis" (comitele orașului) reprezenta principala autoritate locală, cu puteri administrative depline în regiunea respectivă. Însă trecerea de la conte ("comes") la duce ("dux") și de la comitat ("comitatus") la ducat ("ducatus") semnala totodată o militarizare treptată a Italiei. Desemnarea unui centru fortificat cu titlu
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
stăpânirile obținute în Băișoara prin zălogirea acestora în schimbul unor sume de bani luate că împrumut în diferite situații în favoarea unor membri i familiei Lupșa. Tot pe calea unor împrumuturi neachitate familiei Csan își pierde o parte posesiunilor de aici în favoarea comiților sării din Turda. Interesantă este situația din anul 1482 octombrie 8, când un alt membru al aceleași familii se împrumuta cu o sumă de bani și își întocmește testamentul, reglementând o eventuală succesiune în caz că ar muri. Toate măsurile sunt luate
Băișoara, Cluj () [Corola-website/Science/325174_a_326503]
-
tatăl său din 943 și a succedat la moartea acestuia din 952. Gisulf a adoptat titlul de "Langobardorum gentis princeps": "principe al poporului longobarzilor". Inițial, s-a aflat sub regența mamei sale și a lui Priscus, trezorier ("comes tesaurarium") și comite al palatului ("magister palatii"). În 946, el a fost atacat de o alianță formată din principele Landulf al II-lea "cel Roșu" de Benevento și ducele Ioan al III-lea de Neapole, însă aliatul său, Mastalus I de Amalfi, i-
Gisulf I de Salerno () [Corola-website/Science/324858_a_326187]
-
Hohenzollernii de Prussia, Welfii de Hanovra, Casa de Wettin din Saxonia, Casa de Wittelsbach din Bavaria și Casa de Württemberg, au deținut "Herzogswürde" (titlul ducal) înainte de a deveni regi. După dispariția ducatelor de origine, Carolingienii au administrat aceste regiuni prin comiți (conți) și prefecți, iar uneori au distribuit conducerea către un membru al dinastiei, precum a operat Ludovic Germanul în Bavaria. După divizarea imperiului prin tratatele de la Verdun (843), Meerssen (870) și Ribemont (880), Regatul francilor răsăriteni a fost format din
Ducatele germane de origine () [Corola-website/Science/328075_a_329404]
-
satului sunt izvoare care îi justifică numele. Valea Sărății este pomenită în actul de danie al lui Mircea cel Bătrân pentru satul învecinat Scoreiu. Prima atestare documentară o avem în tranzacția pe care Ioan Gereb de Vingart o făcuse cu comitele Petru în 1466. În continuare satul este menționat și printre daniile pe care Radu cel Frumos le face lui Stoica Naneș în 1473. În 1582 încep să apară menționați boierii satului în scaunul de judecată al țării. Dintr-un document
Biserica Nașterea Domnului din Sărata () [Corola-website/Science/328117_a_329446]
-
pe austro-ungari să se retragă, dar, la mijlocul lui septembrie, germanii au transferat pe frontul transilvănean patru divizii, avansarea românilor fiind oprită. Rușii au deplasat la rândul lor în ajutorul românilor trei divizii, dar acești militari nu au fost aprovizionați corespunzător. Comitele (prefectul) de la Aiud informa în ediția 4 septembrie a ziarului Unirea că "atacul României e reținut pe toată linia. Situația s'a îmbunătățit în mod simțitor și nu este motiv de spaimă și de refugiare în ruptul capului." După predarea
Ofensiva Armatei României în Transilvania în 1916 () [Corola-website/Science/330254_a_331583]