952 matches
-
nimănui dacă am ciumă sau dacă am plecat la Paris. Scena nu e doar o simplă parodie a faimosului început al romanului The Little Sister. E un après menit să redefinească, prin contrast, universul falsei bogății în care Marlowe se complăcuse după însurătoare. De data aceasta, musca nu e omorâtă, așa cum se întâmplase în romanul din 1949. Mânat de o similară dorință de libertate, Marlowe o eliberează, așa cum el însuși reușise să scape din lesa aurită în care-l ținuse pasiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
în evidență tare de ordin psihologic acumulate în perioada instituționalizării, studiul a arătat că relațiile sociale ale acestor tineri sunt totuși afectate: fie că nu mai vor să audă nimic despre vechii lor tovarăși (mai ales fetele), fie că se complac în permanentizarea unei vieți sociale de grup, în tovărășia camarazilor din instituție. Problema reinserției sociale a tinerilor care au petrecut o lungă perioadă în instituții rezidențiale se dovedește a fi una dintre cele mai dificile. Noile măsuri privind pregătirea timpurie
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
care adaugă că un „nu” al pacientului nu dovedește nimiccu privire la exactitatea interpretării, iar un „da” direct este la fel de echivoc. De fapt, psihanaliștii admit o marjă de eroare în interpretările lor. Leclaire (1968) face ironii pe seama analistului care se complace „pentru o clipă în cultul bine cunoscutului principiu potrivit căruia pacienții nu au niciodată dreptate”, anulându-le astfel manifestările de rezistență. Greenson (1967/1977) scrie: „Dacă intervenția mea e inexactă, pacientul o va semnala prin denegarea verbală pe care i-
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
autorul se sprijină pe precepte evanghelice, care ar fi putut să împingă totul într-o zonă de uscăciune, dacă textul nu ar fi primenit de o boare de lirism. Tot așa, grăbirea ritmului epic priește unei proze care îndeobște se complace în lentori. Prin Femeia lui Ben-Zohar, unde personajul charismatic este Iisus, profetul din Nazaret, autorul ambiționa să pună, nici mai mult, nici mai puțin, decât o „piatră de temelie” romanului religios la noi. SCRIERI: Pe care trebuie să iubești?, Fălticeni
BUTNARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285965_a_287294]
-
împinge pe individ să urmeze - fără a gândi și fără a se revolta - masa, mișcarea generală, turma. Prezența ei în vis indică probabil lipsa afirmării de sine, de personalitate și de autonomie. Subiectul suferă din cauza acestei stări sau, dimpotrivă, se complace, blocându-și prin urmare evoluția personală. Blândețea oii este totuși imortalizată de Saint-Exupéry în celebra frază «desenează-mi o oaie» din Micul Prinț, în moliciunea plăcută a lânii sale sau în faptul că numărăm oile pentru a scăpa de insomnie
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
deopotrivă orb și mut. Reacția mulțimilor: Acesta este fiul lui David, Mesia! Reacția fariseilor: Acesta Îi alungă pe demoni cu ajutorul căpeteniei demonilor! Aici se inserează logion-ul despre păcatul Împotriva Duhului. Isus le arată, Încă o dată, contradicția, falsul În care se complac fariseii. El denunță argumentația lor ca pe un contrasens: dacă Satana Îl alungă pe Satana, Înseamnă că Împărăția lui s-a dus pe copcă, Înseamnă că Beelzebul se autosubminează, se autodistruge, Își dă singur foc la valiză, lucru care ar
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
între limite normale și patologice. Sunt evidente două forme particulare: a) autism agitat - subiectul încearcă pe plan imaginar unele experiențe care pot să-l ducă la extaz sau îl terorizează; b) autism calm - se manifestă prin stări contemplative, subiectul se complace idilic prin „iluzionare” sau „consolare”. Cauzele care determină apariția acestei tulburări nu sunt clar precizate, dar se presupune că poate exista fie o predispoziție ereditară, fie un complex de factori care determină o serie de afecțiuni la nivelul creierului. Se
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
Părinții fetei sunt reprezentanți destul de tipici ai Vestului Mijlociu și ai generației celui de-al doilea război mondial. Tatăl se proclamă republican. Mama este o persoană prietenoasă, inteligentă și atentă, probabil cu o ușoară predispoziți la depresie și nevroze. Se complace În rolul soției supuse, fapt tipic pentru femeile din generația ei. Tatăl a venit la clinică doar de două ori, invocând obligații de serviciu, dar din aceste două Întâlniri a reieșit clar că este o prezență dominantă, un bărbat realizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-mă să le accept. Ca la un semnal prestabilit, se opriră, iar ecourile lor se topiră și ele în curând în liniștea paralizantă a minții mele. Tăcerea mă înconjură în acest nou spațiu ca un giulgiu și începeam să mă complac în starea în care mă aflam. Moartea, care părea să mă înconjoare, n-o vedeam ca o amenințare, ci ca o mântuire. O scăpare din starea în care mă aflam! Era ciudat spațiul în care mă găseam. Gravitația nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de ea și Wyatt. Uitase că și el fusese În tinerețe militant trup și suflet. În tinerețe, adică acum douăzeci și ceva de ani, și el Își dorise cu disperare să se Înfrupte din cauze nobile. Jurase să nu se complacă niciodată, să lupte Împotriva apatiei, „să aducă schimbări În bine și de durată și să lase o urmă a trecerii sale pe pământ“. Cu ani În urmă, un Harry mult mai tânăr condusese mișcarea pentru abolirea metodelor agresive de dresaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
sau nu le voi mai găsi interesante. Acum întîrzii mereu asupra lor, nu pot degaja nimic din mulțimea lor, și nu fac decât să-mi măresc suferința. Oricine mi-ar putea spune remediul: Evită, gîndește-te la altceva!" Și totuși, mă complac în aceste analize. Care va fi părerea mea generală asupra Irinei mai tîrziu? Depinde de atâtea lucruri... De voi fi nenorocit, voi găsi că nu mi-am cunoscut odinioară fericirea. Dacă viitoarea dragoste va fi rea, Irina va fi bună
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
rămas să mă îmbune, fără îndoială. Atunci? Din lașitate, de frică de asprimea veștii, am preferat chinuitoarea existență? După cum, invers, sunt oameni care, în război, se omoară de frica gloanțelor care lovesc la întîmplare primprejurul lor? Sau poate pentru că mă complac în disperarea mea și pentru că, pornind de la câteva date reale, am întemeiat, sub pretenția adevărului, o atmosferă care nu corespunde realității? Și am perversitatea de a mă hrăni din această bolnăvicioasă hrană după cum muștele se delectează pe hoituri? Sau poate
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
doară încetarea ei fatală în viitor. Dar dacă în dragoste mă găsesc neînsemnat, depășit de toată omenirea, în nefericirile din pricina dragostei mă consider unic, căci nu sunt în stare să mă refac, să lupt contra acelei stări, și chiar mă complac astfel, îmi găsesc un motiv de orgoliu și sunt mulțumit că îngrijorez pe toată lumea dimprejur, care se înspăimîntă de atâta singurătate funebră. Despărțirea de Ioana a cauzat cea mai fantastică existență, în care conturul dintre realitate și vis dispăruse cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Stă în rafturi prăfuită Poezia. Nu-i citită, Drag izvor cu apă vie Pentru cel care te știe ... (REGĂSIREA) Multe poezii rămân la nivelul încercărilor literare, cu toate că autoarea are de multe ori idei și porniri spre poezia mare dar se complace în jocul cuvintelor. Ica Grasu propune cititorilor o variantă a trăirilor personale. Cine o va înțelege și mai ales cine se va apleca asupra versului, nu va fi foarte extaziat de profunzimea textului dar nici nu va avea nimic de
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
de direcția în care o ia America (la fel ca mulți alții, aici). Doar o treime din oameni votează. Studenții sunt politic apatici sau foarte conservatori. Lumea joacă jocul cu mărgele de sticlă, unii știu că asta e, dar se complac, alții nici nu știu. Gardner a zis că nu îi rămâne decât să se ducă din casă în casă, să bată la uși și să le amintească oamenilor că sunt cetățeni. Mi se face părul măciucă: The democracy is not
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
să dăm asigurări, este acela că ne-am străduit cât am putut mai mult și mai bine, la nivelul, desigur, al posibilităților noastre intelectuale, capacității de efort și mijloacelor financiare disponibile; suntem însă mulțumiți că, cel puțin, nu ne-am complăcut într-o atitudine comodă, de beatitudine ori de indiferență și că independent de calitatea celor descrise în volum (credibilitatea surselor de informare, darul scrisului ș.a.), noi ne-am făcut datoria una pe care o considerăm firească, și că, ceea ce am
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
N.A.T.O., mai fac parte și din Uniunea Europeană (organizație suprastatală, având ca obiectiv crearea unei uniuni tot mai profunde între popoarele Europei și căreia statele membre i-au transferat competențe din atributele lor de suveranitate în conformitate cu Tratatul de la Lisabona) se complac într-o asemenea postură? Când Uniunea Europeană, ori cel puțin un segment important al acesteia, se lasă influențată și controlată de către oponentul înveterat în năvăliri peste alții ciopârțind teritorii și înghițind totul în cale (pentru că unele au fost sub ocupație sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
său; dar pentru aceasta, nu este suficient să fii de față la reuniuni (ca să ieși la număr), ci trebuie gândit, trebuie să elaborezi tactici, inițiative ș.a., spre a-ți promova interesul; or, în speță, asemenea preocupări nu au existat, România complăcându-se în inerție și nemișcându-se din statutul anonim care ce-i drept este comod, dar păgubos pentru țară și de neacceptat. 7. De ce se cramponează Federația Rusă ca să rămână, cu orice preț, în Convenție și împiedică normalizarea în Comisia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
a islamului pentru a pune la adăpost un copil de răzbunarea unui monarh sângeros, și găsisem în Roma creștină pe califul în umbra căruia aș fi vrut atât de mult să trăiesc la Bagdad sau la Córdoba. Spiritul meu se complăcea în acest paradox, însă conștiința mea nu era împăcată. Era oare deja depășită vremea când puteam fi mândru de ai mei fără ca acest lucru să fie rodul unei biete lăudăroșenii? Apoi a venit vremea lui Adrian. Apoi a lui Soliman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
scrumiere, unelte de scris. Martin bea și fumează din gros, sau poate că-i o chestie de moment. În general, a crescut în ochii mei. Găsesc însă că viața de om studios te trage în jos. Știi ceva: el se complace în starea asta. Cât de mult vrea să se mai afunde în mizerie. Afară, ceruri de sare și zgomotul binecunoscut făcut de pașii trecătorilor. — Deci, asta ai de făcut, am tras eu concluzia, trebuie să-i faci să se comporte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lui prietenă blondă spălăcită sau dacă asta era o insultă adusă zoaielor de la spălatul vaselor. Personal, cred că fusesem destul de reținută; erau o grămadă de lucruri mai grave pe care puteam să le spun. Oricum, după cum comentase și Tom, mă complăceam într-o cloacă de cinism. Tânjeam să îi spun că (a) fusesem la o întâlnire așa cum se cuvine și că (b) mi-am ținut chiloții pe mine până la urmă. Ar fi două lucruri greu de crezut pentru el înainte de micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
indiferența lor. Nu sunt din grupul lor, oricât m-aș amăgi. Nici altădată nu m-au invitat la astfel de pomeniri sau lansări de cărți. Am fost întotdeauna unul din afara lor. Poate și pentru că nu duceam viața lor, nu mă complăceam în bârfe și alte mărunțișuri din astea. Iorda și Necșoiu mă țineau, cât de cât, lângă ei, alături și de ceilalți. Altfel, îmi erau indiferenți, îi consideram copilăroși (cum și sunt, de multe ori) și orice discuție prelungită cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tovarăș era un băiat ciudat pe nume Miquel Moliner, care, cu timpul, avea să devină cel mai bun prieten pe care Julián și l-a făcut vreodată În școală. Miquel Moliner, căruia Îi prisosea creierul și Îi lipsea răbdarea, se complăcea În a-i Înfuria pe dascăli punîndu-le sub semnul Îndoielii toate afirmațiile, prin aplicarea unor jocuri de dialectică ce trădau atît ingeniozitate, cît și o cruzime Înveninată. Ceilalți se temeau de limba lui ascuțită și Îl considerau ca aparținînd unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a depăna firul istoriei, care părea să-l distreze enorm. Din cînd În cînd, ridica mîna ca să ia notițe sau Își Înălța privirea spre infinit, ca și cînd ar fi cîntărit implicațiile a ceea ce Îi povesteam. De cele mai multe ori, se complăcea Într-un zîmbet sardonic pe care nu puteam evita să-l atribui naivității sau stîngăciei conjecturilor mele. — Auziți, dacă vi se pare o prostie, eu am tăcut. — Dimpotrivă. Vorbesc proștii; tac lașii; ascultă Înțelepții. — Cine a zis asta? Seneca? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
vezi tu, doamnă, nu sunt erudit, Și mintea mea e lamă ascuțită, Deși-s așa cum spui :un necioplit . Sunt sincer, doamnă, ce mai pot să pierd, De viață și de moarte nu îmi pasă, Sunt un banal ratat și mă complac, Nu poți schimba nimic, așa că lasă .
Răspuns. In: Gânduri şi doruri by Bogdan NEDELCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/509_a_837]