475 matches
-
care ne-am trăit tinerețea în acele vremuri, că suferințele și lipsurile exterioare erau mai mereu estompate de bucuriile mult mai adînci și nesupuse timpului pe care sufletul le privilegia în dauna grijilor iubirea, prietenia, cărțile. Dar nici edulcorare sau complezență nu întîlnim la Tudor Alexander, cum adesea se întîmplă cu cei rupți de rădăcini și care ajung să idealizeze locurile de baștină, uitînd cîte au pătimit înainte de a pleca. Ceea ce nu e neapărat condamnabil, dimpotrivă... Autorul Vizitatorului are simțul distanței
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
care suferă au nevoie apoi de secole pentru a recâștiga terenul pe care l-au pierdut în marșul către egalitatea condițiilor. Adio, domnule; vă părăsesc pentru a merge să meditez asupra dizertației pe care mi-ați ținut-o cu atâta complezență. V-ați încheiat-o deja pe a dumneavoastră? Abia dacă am început. Nu v-am vorbit încă de ura față de capital, de gratuitatea creditului; un sentiment funest, o eroare deplorabilă care se alimentează din același izvor! Ce? Această revoltă îngrozitoare
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Portretele, precum s-a observat, nu sunt juste și nici complexe. Indivizii sunt văzuți ca niște animale invidioase, egoiste, îngîmfate, fără nici o urmă de umanitate. În mijlocul lor se ridică autorul, dezinteresat, generos, plin de toate darurile. Memorialistul își face cu complezență traiectoria vieții, își fixează stilurile, își pune singur note, cu un subiectivism care nu-i contrar artei, dar care nu are la îndemînă un talent caricaturistic grandios. În schimb E. Lovinescu e un bun anecdotist, compunând mici scene dramatice valabile
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
baroc românesc? Publică frecvent în „Limbă și literatură”, „Ramuri”, „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „Revue roumaine”, „Dimândarea”, „Universul cărții”. C. debutează editorial în 1983, cu eseul Aventura memoriei, consacrat operei lui Zaharia Stancu. Poezia și proza acestuia sunt examinate fără concesii si complezențe, dar și fără durități față de scăderile, în plan sociologic mai cu seamă, ale romanelor scriitorului. Prezentat ca un autor al marilor contraste, Zaharia Stancu este înfățișat printr-o dublă aspirație: „către imund și către diafan, cu disponibilitate egală pentru lirismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286468_a_287797]
-
cînd prezidenții îl surghiunesc, temporar, în beciurile depozitului de la Posada. Ba, cu atît mai mult. Unde-s lustragiii? Să-mi pui, așa, piciorul pe suportul dintre genunchii tuciuriului și, în timp ce-mi văcsuiește pantoful (cu scîrț) și-mi turuie complezențe verzi-și-uscate, să trag din țigare și să urmăresc damele pe bulivar. Dar, chiar vreau, trebuie, să-mi văcsuiesc pantofii. Intru la Complexul meșteșugăresc din buricul bulevardului și solicit cu respect serviciul. Mă așez, fără să fiu invitat. Maistrul, plin de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
magicul și sacrul" în propriul folos, eliberînd astfel societățile occidentale de limitări care "opreau drumul raționalității și al intensificării activităților economice și sociale".76 Dincolo de aceasta, printr-un efect pervers al tacticii sale, care consta în a afișa o oarecare complezență față de consolidarea micilor regate periferice, ce blocau expansiunea Sfîntului Imperiu în Anglia și în special în Franța 77, Biserica a contribuit involuntar la consolidarea prime-lor monarhii pe cale de secularizare, ce prefigurau statul absolutist și, ulterior, statul modern. În virtutea unei toleranțe
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
din urmă Herder apare contradictoriu, confuz și ambivalent. Tot astfel el subscrie și altor idei, mai puțin belicoase, cu scopul de a idealiza meritele propriului său popor și originalitatea fără pereche a acestuia. "Numai gloria națiunii germane, observă el cu complezență, a servit de drum al libertății întregii Europe creștine 216, chiar și în cele mai diferite circumstanțe". În fapt însă nu este vorba aici decît de o legitimare abilă a ambițiilor sale politice. Pînă ca acestea să se poată realiza
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Philip Scheidemann teza războiului defensiv. Însă majoritatea populației nu prea-i simpatizează, aplaudînd mai curînd războiul submarin în exces. Germania trebuie să înfometeze Anglia pentru că aceasta înfometează Germania. Aceasta merge pînă acolo încît consideră Kaiser-ul prea moale, acuzîndu-l de complezență față de dușman din cauza originii sale pe jumătate britanice. Marele eșec nu se va produce însă decît în 1917, în Germania ca și la alți beligeranți. Popoarele încep să înțeleagă atunci că atrocitățile unora sînt pe măsura atrocităților altora: astfel, Karlsruhe
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Ce drăguț! spun, admirîndu-i clama. — Mersi, zise șovăind. Lulu mi-a făcut-o cadou. — Am Înțeles. Acum, cînd mă uit din nou la clamă, nu mi se mai pare cine știe ce. — Și... Lulu ce mai face? mă sforțez să zic, de complezență. — Foarte bine! Nu-i văd fața, fiindcă stă cu capul În piept, străduindu-se să-și prindă mai bine părul În clamă. — A scris o carte. — O carte? Lulu nu mi s-a părut niciodată genul care ar scrie o
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
cu privire la caracterul paradoxal al plăcerii pe care-l creează spectacolul tragediei. Cum poate simți omul plăcere la vederea nefericirii? În Cartea III a Confesiunilor sale, el vede în asta, ca și Platon, o plăcere nesănătoasă, cu tentă de masochism, o complezență secretă a sufletului de a se menține în viciu. Teatrul mă vrăjea, cu spectacolele sale pline de imaginile necazurilor mele și ale componentelor focului ce mă ardea. Aici [se cuvine] o întrebare: se vrea, la teatru, ca spectacolul unor lucruri
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ieșită din comun a eroului; celelalte aveau o întorsătură mai fericită, și se terminau printr-o stare de mulțumire a personajelor principale. Și totuși, pentru că tragediile au cuprins adesea un deznodământ nefericit, fie prin contactul cu niște întâmplări, fie din complezența poeților față de atenienii cărora nu le displac aceste obiecte de oroare pe scena teatrului, așa cum am mai spus-o, unii și-au imaginat că termenul de tragic nu poate însemna decât o aventură funestă și sângeroasă; și că un poem
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
viața omului". Diderot și Louis-Sébastien Mercier ar vrea să regăsească forța și energia vitală a teatrului grec care, în simplitatea, gustul său pentru adevăr, aduna mulțimile. Diderot contestă puternic poziția abatelui d'Aubignac, care le reproșa Anticilor că amestecă, din complezență față de popor, interesele timpului lor cu cele ale acțiunii reprezentate. Acesta considera că regula clasică de îndepărtare în timp, la impunerea căreia contribuise, reprezenta un progres în formarea gustului. Diderot o interpretează, dimpotrivă, ca pe o îndepărtare de la funcțiunea originară
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
prejudecăți care ar fi putut-o face proastă." 4.3.1. Cronica moravurilor Goldoni, al cărui scop era să zugrăvească societatea timpului său, are în vedere o imitație realistă, care nu pretinde să înfrumusețeze natura, ci să o reprezinte fără complezență, cu măruntele-i imperfecțiuni. De aceea își găsește materialul de inspirație în "Cartea Lumii", ale cărei pagini nu a încetat să le cerceteze atent. "Ea îmi arată atâtea și atâtea caractere variate de persoane, mi le zugrăvește cu atât firesc
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
constată și el că, deși construite sub pretextul verosimilului, aceste două unități generează deseori situații neverosimile. Ce poate fi mai neverosimil și mai absurd în realitate, decât acest vestibul, acest peristil, această anticameră, loc banal în care tragediile noastre au complezența de a veni să se desfășoare, în care sosesc, nu se știe cum, conspiratorii pentru a declama împotriva tiranului, tiranul pentru a declama împotriva conspiratorilor, fiecare la rândul său. Unitatea de timp nu este nici ea mai solidă decât unitatea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și, odată cu el, în chip proiectiv, regretul. Obsesia regretului îl închide pe nehotărât în sine; până și remușcarea, care deschide către alții, este trăită de el în manieră reflexivă; regretul a devenit o remușcare egoistă: el își torturează conștiința din complezență față de sine: cum să poată face gestul care l-ar putea livra unui eșec! Pe de altă parte, cel nehotărât cunoaște regretul ca regret actual al neacționării. De vreme ce el știe că nu-și poate dobândi cu adevărat eul decât pierzându
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
de genul acesta: "Noi am fost cei care am creat România Mare, este meritul și realizarea noastră". Ei au lăsat astfel o mulțime de speranțe înșelate neîmplinite și grave probleme nerezolvate. Iorga a rămas undeva între așteptările generației tranșeelor și complezența automulțumitoare. El rămînea un om al secolului al XIX-lea, tributar visului său sămănătorist, dar care considera perioada interbelică drept o realizare și nu o provocare, nu din punctul de vedere al noului tip de naționalism pe punctul de a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
malin (1962). Filmele mai interesante ale lui Rivette au venit mai târziu. Ca și Varda, cunoscută În acei ani pentru Cléo de 5 à 7 (Cleo de la 5 la 7, 1961) și Le bonheur (1965), el a alunecat adesea În complezență. Ceea ce nu se poate spune despre Eric Rohmer, veteranul grupului, devenit mai târziu faimos pentru „poveștile morale” cu tentă elegiacă, dintre care primele două, La boulangère de Monceau și La carrière de Suzanne, au fost filmate În 1963. Dar cel
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sexul - ca pe un spectacol oarecare. Ea reprezenta felul specific În care noua generație se aerul de era bunicilor: gerontocrația (Adenauer, Charles de Gaulle, Macmillan și, să nu uităm, Hrușciov) conducea Încă treburile continentului. Stridența anilor ’60, aerul poseur și complezența narcisistă asociate pentru totdeauna cu acest deceniu sunt, luate la un loc, obositoare. Dar la vremea lor, pentru cei care le practicau, ele erau noi și nemaivăzute. Strălucirea rece a artei contemporane sau cinismul filmelor de la sfârșitul deceniului păreau proaspete
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
hrană. 3.3.1. Locul asertivității În dinamica influenței sociale. Ce este asertivitatea? Opțiunea individului pentru asertivitate se situează În cadrul influenței sociale În zona rezistenței la influență, Între independență și sfidare. Zona suportării influenței În continuumul influenței sociale cuprinde obediența, complezența și conformitatea (Sharon S. Brehm, M. S. Kassin, 1990, 392) (v. fig.2). Folosind termenul de influență socială, ne referim la modul În care oamenii sunt influențați de presiunea reală sau imaginară exercitată de alți oameni (Kiesler & Kiesler, 1969 apud
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
sau pot fi independenți unii față de alții, pot fi concilianți cu anumite cereri, solicitări pot răspunde asertiv și se pot supune autorității sau se pot opune acesteia Într-un activitatea de sfidare. Pentru adoptarea comportamentului asertiv și rezistență la presiunea complezenței, autorii citați mai sus recomandă ca necesare păstrarea vigilenței pentru recunoașterea "cererilor capcană" și a Încercărilor de manipulare. Conformismul, conform definiției pe care o formulează S. Chelcea (2006, 137) este un răspuns la o presiune indirectă care se exercită asupra
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
normativă. Când nu sunt siguri de propriile lor cunoștințe utilizează comportamentul celorlalți ca pe o sursă de informare corectă. În celălalt caz, oamenii acceptă norma grupului pentru că doresc să fie acceptați de grup , pentru a nu fi criticați sau izolați. Complezența se manifestă prin conformism, dar un conformism de suprafață, care nu ajunge să modifice convingerile profunde. Complezența sau complianța este văzută ca o situație de acceptare publică, dar nu și privată a influenței normative. Complianța poate fi conformism, dar și
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
informare corectă. În celălalt caz, oamenii acceptă norma grupului pentru că doresc să fie acceptați de grup , pentru a nu fi criticați sau izolați. Complezența se manifestă prin conformism, dar un conformism de suprafață, care nu ajunge să modifice convingerile profunde. Complezența sau complianța este văzută ca o situație de acceptare publică, dar nu și privată a influenței normative. Complianța poate fi conformism, dar și rezistență la influență. Ea pregătește schimbarea comportamentală atunci când circumstanțele o permit, când dispare teama de sancțiuni și
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
În viziunea autorului procesele de influență sunt direct legate de producerea și resorbția conflictelor. Ținta influenței manifestă două preocupări majore: să pară consistentă și să facă În așa fel Încât să obțină acceptarea socială. Moscovici precizează că influența majoritară produce complezență, În timp ce minoritățile produc o influență latentă. Dacă sursa este dominantă În raport cu ținta, atunci aceasta reprezintă o majoritate, o sursă expertă ceea ce produce o adaptare a judecăților, ținta revenind ulterior la poziția inițială. Sursele cu statul inferior obțin influență printr-un
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
presupune fie negociere la nivel individual, În forul intern al persoanei, fie o negociere Între individ și grup, Între convingerile individului și cele are unui alt individ sau grup. Tony Malim [1989](2003, 255), Încercând să identifice mecanismele determinante ale complezenței, a căutat răspuns În teoria politeții elaborată de P. Brown și S. Levinson (1987). Supunerea oamenilor la o anumită cerință este corelată cu nevoia dirijării impresiei. Persoanele cărora le adresăm anumite cereri Își pot simți amenințată imaginea personală În ochii
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
să-și deterioreze imaginea. În aceste condiții, cererile făcute cu politețe implică o amenințare mai redusă a imaginii personale decât cererile categorice și de aceea apare și tendința de acceptare. Așadar, cererile formulate politicos, negocierea sunt strategii de obținere a complezenței. Asertivitatea reprezintă strategia optimă de rezistență la influență și În același timp de exercitare a influenței. 3.3.2. Asertivitatea. Concept și strctură Lazarus analizează asertivitatea și o definește ca fiind capacitatea de a-i influența pe alții (S. Chelcea
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]