1,309 matches
-
imagini implică stabilirea unei legături între cele două realități existente de ambele părți ale "ramei"/ conturului: * pe de o parte, privirea care nu vede și care poate fi asociată sistemului semiotic al participanților reprezentați (van Leeuwen 2005), dispuși în cadrul structurii compoziționale; * pe de altă parte, văzul care nu este văzut și care reprezintă ochii privitorului poziționat în sistemul semiotic al participanților interactivi. Această "împletire" între a privi și a vedea pune accent pe un principiu important din semiotica socială, si anume
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
carouri, un metasimbol implicit al culturii celtice. De fapt, acest model a fost introdus în designul vestimentar în anii '20, mai tarziu devenind textura sticlei de parfum. O țesătura cu o simetrie a culorilor, modelul în carouri are un sistem compozițional simplu, format dintr-o regularitate ordonată a liniilor orizontale și verticale, surprinse în două sau mai multe culori. Îmbinarea dintre textura materialului și textura sticlei din parfumurile Burberry demonstrează faptul că acestea nu sunt simple accesorii, ci vor fi impregnate
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
masculin] Spațiul mental-sursă = nivelul meta-metaformelor Uniformă albastră → căpitan de vas Ființă umană, gen [+masculin], [+poziție socială] Poză clădirii Primăriei → primar al Bucureștiului Ființă umană, gen [+masculin], [+poziție socială] Față → Traian Băsescu Ființă umană, gen [+masculin] b) compoziție & participanți interactivi. Sistemul compozițional este structurat pe excentricitate. Patru centri dinamici, care interacționează între ei, ocupă cele două subcâmpuri divizate de axa verticală. Dacă interpretăm cele două poziții (stânga/ alegătorii versus dreapta/ tinerii PD-iști; jos/ alegătorii, bunicuța și primarul versus sus/ tinerii PD
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
al „eroului” - un căpitan fanfaron, laș și poltron. O bună intuiție are autorul atunci când se oprește asupra câtorva întâmplări hazlii, care, prin contrast, amplifică dramatismul celorlalte. Valoarea literară a povestirilor este însă diminuată de o serie de stângăcii stilistice și compoziționale, ce-l trădează pe debutant. Cea de-a doua carte a lui C., Nebunia lumii, o nuvelă amplă, după unii critici, iar nu un roman, pare să se plaseze mai aproape de tezistul Foc al lui H. Barbusse decât de cvasinaturalistul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286420_a_287749]
-
Este evidentă o astfel de împlinire estetică în lucrarea intitulată „Stâlp”. Prelucrarea volumului superior din lemn, așezat pe verticala celui din piatră, plastic prelucrat cu gradina, amintește de formele întâlnite în compozițiile realizate în ceramică neagră și intervențiile ornamentale asemănătoare. Compozițional lucrarea se susține printr-o echilibrare a volumelor în ipostaza de complementaritate. Recurgând la lemn, piatră sau gips, Ioan Antonică a realizat și portrete, unele personalizate, altele ca răspuns interpretativ plastic la o idee. Totuși, măsura adevărată a talentului sculptorului
Ion Antonică (1937-2002) Ceramică - Sculptură by Elena – Ivona Aramă () [Corola-publishinghouse/Science/1244_a_2070]
-
aluzivă, falsul monolog („Hora, polca pot juca, / Dar cămăși nu pot spăla”), precum și pseudodialogul („Mândro cu nasul pe sus, / Poale la cămașă nu-s. / - Ba le am, dar nu le-am pus, / Că-s la harnica pe fus”). Un procedeu compozițional, specific și altor creații folclorice scurte, este repetiția. Ea susține osatura, căreia îi întregește imaginea poetică, ajutând-o să se constituie autonom. Repetiția este absolut necesară pentru a întreține ritmul alert, vivace. Respectând o caracteristică a liricii folclorice în general
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289980_a_291309]
-
că există mai multe contraste decât cele stabilite (în total 13), încearcă să obțină tonalități de culoare după formule matematice, „după ochi obții rezultate aproximative, după formule, exacte”. Are și un ideal estetic, de a găsi un echilibru cromatic și compozițional al tablourilor sale. Mai este Babeț un pictor naiv?Întrebarea și-o pun și alții. Ne alăturăm acestora socotind și noi că da.” (Aurel Gh. Ardeleanu, revista „Timensis” al Centrului de Creație Populară Timiș, nr. 2-3, anul VI, 1999, Timișoara
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
și întâmplări familiare. Cu un simț al observației bine dezvoltat, dl. Dascălu reușește să devină un fin povestitor al cotidianului sătesc și nu numai. Mânuiește pensula cu măiestria căpătată pe parcursul anilor și talentul nativ îl ajută într-o alcătuire compozițională inspirată. Un bun simț cromatic și de subiect îl ferește de capcana kitschului ( Asist. univ. drd. Anca Popescu Ratiu Consultant de specialitate Centrul Județean pt. Conservarea și Promovarea Culturi Tradiționale Bihor) Debreczeny Ștefan 1896 - 1988 Pictor Născut în 1896 în
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
nouă lume. Revitalizată și fertilizată de fulgurațiile mitului. Printr-o „mitizare” a cotidianului, artistul „băsmuiește” banala realitate, înfrumusețând-o. Mijloacele de expresie de „sorginte naivă” susțin plasticitatea viziunii. Caligrafiile desenului iconografiază rustic suprafețele. Personaje în „țoale sărbătorești”, „meticulos” pictate. Scheme compoziționale original folosite și interpretate. Compoziții dinamice cu linii de forță dispuse 3 diagonal. Contrastele de culoare (complementarele galben-violet, roșu-verde, albastru-orange), înveselesc pictura „complimentându-se” reciproc. O pictură care îl propune pe domnia-sa Gheorghe Doja ca pe un pictor al
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
Meridiane, București, 1980, pag. 83, 84, 123; Die Naïve Kunst Rumäniens - Herbert Wiesner, Ed. Ansid, Târgu-Mureș, 2002, pag. 70, 71, 209 „Constantin Enăchescu din Bârlad s-a impus totuși prin curajul cu care abordează suprafețe de mari dimensiuni, bine susținute compozițional și deosebit de expresive în desfășurările de planuri și de mișcări ale personajelor (Ștefan Vodă la Podul Înalt, Insurecția marinarilor la 23 august 1944). Uimitor este și dozajul ritmat al culorii, alternanța roșurilor cărămizii și al griurilor ce par să indice
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
cu postimpresionismul, cu lecturile studenției. Dar nimic, sub aspectul citatelor imagistice, nu îndreptățește referiri la unul sau la altul din prestigiile artei franceze sau românești de la începutul veacului. În pofida acestei evidențe, I. Gh. Grigorescu dezvolta cu originalitate calități paralele. Portretele compoziționale: Toamna, Tocilaru sau Fotoliul galben, demonstrau complexitatea problematicii fenomenului, căci imaginea se alcătuia direct dintr-o investigație în actualitate, în modernitate, în patosul deschis și sincer cu care artistul își implica opera în viața de toate zilele.”( Vasile Savonea - Arta
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
Pictură naivă - Naive Malerei, Ed. Colorprint, Reșița, 2004; coautoare alături de Viorica Farkaș la volumul Culorile lumini, Ed. Pim, Iași, 2009. „Expresivitatea sa cromatică ține de recuperarea povestirii, în cheia naivă și de parcursul unui traseu de la proiecție ideatică la ansamblu compozițional, printr-o asemenea inteligență a echilibrelor culorii și un demers caracterologic al personajului abordat. Picturile sale comunică, în relație cu universul cotidian, transpus in tematici de abilitare a ironiei sub semnul generozității culorii.” (Ionel Bota) „...Doina Hlinka un corespondent artistic
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
Ed. ProPlumb, Bacău, 2008. „... Seria de ilustrații - desene în tuș - la Miorița, sunt poate într- adevăr o primă performanță în activitatea sa. Pozitiv influențat de contactele cu arta cultă, el realizează un desen de autentică acuratețe și sensibilitate, cu soluții compoziționale bine găsite. Fără să se îndepărteze de o interpretare candidă a textului, el nu mai cucerește numai prin ingenuitate, ci și prin calități plastice incontestabile ale discursului său”. (Muzeograf, Doina Bujor, 1978 Expoziția personală - Nica Petre) Pîrva Ioan 1922 Pictor
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
pe un traseu plin de hățișuri, în căutarea fericirii. El - arhitect în devenire, Ea - doctoriță la țară pierd ultimul autobuz și sunt nevoiți să pornească spre șoseaua națională pe jos, bâjbâind în întunericul nopții. Din acest moment, într-o formulă compozițională care, în secvențe scurte, suprapune planul real și cel imaginar, prezentul și viitorul, personajele - conduse de o logică absurdă - trăiesc secvențe din viitoarea lor existență în cuplu. Faptul că piesa a avut o frumoasă carieră teatrală se explică prin modernitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288561_a_289890]
-
și romanelor lui Tolstoi, Dostoievski, Gogol și ale altor autori ruși a căror vitalitate narativă, la fel ca aceea a victorienilor, depășește majoritatea convențiilor formale. Opera în discuție este O poetică a compoziției. Structura textului artistic și tipologia unei forme compoziționale a lui Uspenski. Acest autor, a cărui abordare are legătură cu abordarea semiotică a lui Iuri Lotman, face din tranziția de la nivelul punctului de vedere (točka zrenija) punctul de plecare cel mai important al studiului său: "În trecerea de la un
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
posibil la un moment dat. În consecință, mă voi concentra asupra relației dintre alcătuirea romanului ca un complex de forme narative de bază și variația situațiilor narative. Lucrarea lui Eberhard Lämmert Bauformen des Erzählens (Forme fundamentale ale narațiunii) descrie formele compoziționale care se pot distinge la nivelul structurii temporale a unei narațiuni 167. Din moment ce sînt deja relativ complexe, formele lui Lämmert nu sînt potrivite abordării mele, care vizează în primul rînd corespondențele de bază dintre formele structurale și situația narativă. Astfel
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
importanță prin faptul că este păstrat și selectat în memoria naratorului la persoana întîi. În ciuda atenției artistice cu care James își scrie de regulă narațiunile, este plauzibil ca amintirea lui Pemberton să fie de fapt o reminiscență a unui strat compozițional anterior, în care narațiunea era concepută încă la forma la persoana întîi în care Pemberton era narator la persoana întîi. (Este surprinzător faptul că dintre cele zece narațiuni scrise imediat înaintea de și după povestirea The Pupil, cinci sînt la
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
ca un fel de Konzeptionsmonolog, monologul interior al autorului sau al unui mediu auctorial în timp ce imaginația acestuia este concentrată asupra compunerii poveștii din 16 iunie 1904 din Dublin, este bazată pe un fenomen precum reflectorizarea personajului-narator. Termenul de Konzeptionsmonolog (monolog compozițional)411 este, desigur, mai mult o descriere metaforică decît una exactă a ceea ce este extraordinar în actul narativ din Ulise, însă oferă o ipoteză prin care diverse fenomene asociate cu reflectorizarea personajului-narator din Ulise pot fi subordonate unui concept unificator
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
narativ din Ulise, însă oferă o ipoteză prin care diverse fenomene asociate cu reflectorizarea personajului-narator din Ulise pot fi subordonate unui concept unificator. 6.4.3. Thomas Mann, Muntele vrăjit La început poate fi surprinzător faptul că noțiunea de monolog compozițional, cuprinsă în analiza romanului Ulise, poate fi aplicată, de asemenea, operei lui Thomas Mann. Francis Bulhof a întreprins acest experiment interesant în studiul său asupra romanului Muntele vrăjit 412. Bulhof explică utilizarea atributivă a unor noțiuni, motive, formulări ciudate sau
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
care poate fi doar dedus. Diferențele dintre contextul structural, în care aceste elemente transpersonale sînt incluse în fiecare dintre cele două romane, fac să nu fie indicată interpretarea romanului Muntele vrăjit ca expresie a fluxului conștiinței auctoriale sau ca monolog compozițional, așa cum face Bulhof. Bulhof însuși califică această ipoteză prin introducerea unui "probabil"414. O comparare a acestui aspect deosebit în cele două opere, atît de diferite în esență, este oricum semnificativă. În ambele opere apare un fenomen care invită la
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
nu ar fi fost obținută o separare completă a lumii imaginative a autorului/naratorului de cea a personajelor fictive. Distincția dintre perspectivism și aperspectivism, ca stiluri de valoare egală, ne face să ezităm astăzi în denumirea unei astfel de ciudățenii compoziționale drept o deficiență artistică. În schimb, trebuie să ne străduim să izolăm aceste fenomene în text, ca să le facem accesibile interpretării. Aceste fenomene sînt importante, în primul rînd, pentru înțelegerea procesului intern de concepere și de scriere și pentru înțelegerea
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
înlocuiește aproape în întregime eul narator în cîmpul vizual al cititorului (De veghe în lanul de secară). Romanele epistolare și romanele-jurnal intim aparțin cumva zonei dintre ultimele două niveluri ale narațiunii la persoana întîi, potrivit accentului care cade asupra procesului compozițional și gradului distanței narative. 7.2.1. Naratorul auctorial din Pumpernickel Ca toate celelalte granițe din teoria mea narativă, cea dintre situația narativă auctorială și situația narativă la persoana întîi este deschisă. O tendință spre corporalizare a "eului" narator începe
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
tras cu pușca (1979), realul contemporan, de o banalitate adesea sordidă, este proiectat în transistoric, dobândind valențe mitice. Această carte, poate cea mai interesantă ca varietate, are și o valoare de document, aici R. aplicând cu mare curaj tehnicile sale compoziționale pentru a camufla și scoate în afara timpului prezent mărturiile cu privire la greva minerilor din Valea Jiului din 1977 (Nenumăratele oglinzi ale memoriei. File dintr-un dosar posibil). Celor două culegeri li se adaugă Povestiri pe o temă dată (1987), un adevărat exercițiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289098_a_290427]
-
e romanul lui Sterne, unde "distrugerea formei romanești" merge până la limită, până la modul intim de gândire a subiectului; la acest capitol, lui Victor Șklovski îi revine meritul de a fi pus sub semnul întrebării, vorbind "Despre repetarea formelor vechi", noutatea compozițională și structurală a unor romane precum Ulise sau În căutarea timpului pierdut, ambele dovedind, la o lectură atentă, filiații cu predecesorul Tristram Shandy. Nu întotdeauna vechiul moare în parodie. Uneori, ca în utopia lui Cyrano de Bergerac din 1650, Altă
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de aur al lui Saturn (pe teren roman, satira menippee era foarte strâns legată de saturnalii și de libertatea râsului specific acestora)"155. Ne-a interesat în mod deosebit narația la persoana întâi, prin intermediul căreia pătrundem, de fapt, în universul compozițional specific romanului latin, atât de diferit de romanul grec, care practica narațiunea cu sertare, povestirea-cadru ale cărei succese se înregistrau prin înlănțuiri de episoade, rămânând, din acest punct de vedere, încă mult îndatorat literaturii orientale. Și, dacă această satiră menippee
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]