41,330 matches
-
uităm că artist nu este cine vrea, ci numai cine poate. Sunt câțiva artiști autentici la Geneva și în Elveția, profesioniști, care și-au închinat în exclusivitate efortul și viața artei, dar aceștia nu ies în față, nu insistă, au conștiința propriei lor valori și știu că nu cu prezentul au ei de-a face. Ei se raportează la o scară valorică vastă, universală și sentimentul care rezultă îi asigură și reconfortează în condiția lor. Aceștia au conștiința superiorității artei asupra
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
nu insistă, au conștiința propriei lor valori și știu că nu cu prezentul au ei de-a face. Ei se raportează la o scară valorică vastă, universală și sentimentul care rezultă îi asigură și reconfortează în condiția lor. Aceștia au conștiința superiorității artei asupra politicului efemer și nu acceptă compromisuri de nici o natură. Artistul mare privește spectacolul vieții de la înălțimea propriei personalități, înălțimi atinse cu greu de omul de rând. Expoziția de la ONU a fost o experiență pe care a trebuit
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
căruia să-i insufle voința de putere și pe care să-l împingă "în sus", să-l "scoată din anonimatul social și din propria sa mediocritate". Este un om și slab și puternic acest Mârzea, având, pe de o parte, conștiința neputinței proprii de a se înscrie pe o orbită înaltă și, pe de altă parte, conștiința puterii de a-l propulsa pe altul pe o astfel de orbită. Aceasta ar fi forma lui de realizare, produsul visului său cel mai
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
-l "scoată din anonimatul social și din propria sa mediocritate". Este un om și slab și puternic acest Mârzea, având, pe de o parte, conștiința neputinței proprii de a se înscrie pe o orbită înaltă și, pe de altă parte, conștiința puterii de a-l propulsa pe altul pe o astfel de orbită. Aceasta ar fi forma lui de realizare, produsul visului său cel mai scump: să creeze un om cu destin. Îl ia mai întâi în vizor pe dezabuzatul prinț
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
și gardienilor. Corpas se află-ntre puținii ce mărturisesc mecanisme mult mai subtile de producere a suferințelor și schimbării personalității claustraților în sensul politic dorit. La Salcia și-n oricare penitenciar sau colonie, nu era loc pentru morală. Întipărit în "conștiința josniciilor noastre" a rămas traiul din coloniile de muncă, se confesează autorul. Sistemul reeducării prin muncă, experimentat în diverse forme în lagărul socialist, ce conținea și "principiul autoconducerii", a avut ca efect imediat crearea unor mecanisme de constrângere mai eficiente
Despre "crima de propagandă" by Lavinia Betea () [Corola-journal/Journalistic/13977_a_15302]
-
Bisericii. (...)protestantismul conduce la o viață spirituală asupra căreia nu se pogoară divinitatea. Ajunge psihism, vitalism, moralism, Christian science, gidism, pragmatism religios, teozofism etc." sau "Apusenii se nasc în catolicism. Răsăritenii ajung la ortodoxie" sau "...orice drum ar apuca, o conștiință contemporană ajunge la creștinismul ortodox." - nici una dintre aceste meditații inautentice nu-l recomandă pe savantul de mai târziu. Dacă tânărul Eliade greșește atunci când îl apropie pe Rudolf Steiner de protestantism, nici ortodoxiei nu-i face un serviciu prin elitismul său
Primul Eliade by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14003_a_15328]
-
diacronia, a devenirii cu simultaneitatea. Concepția în chestiune vizează o "vîrstă sincronică" a omenirii, sustrasă fenomenului evolutiv, avînd obsesia voluptuoasă a reconstituirii integralității originare. Astfel încît trecutul trăiește în prezent iar prezentul în trecut, într-o sinteză căreia doar acuitatea conștiinței îi refuză calificativul inocenței paradiziace. Dar e oare pe deplin acceptabil acest "sfîrșit al istoriei"? Am putea primi cu resignare această escatologie a spiritului creator? Se pare că nu Din comentariile ce ni se oferă sîntem în măsură a întrezări
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
supraistorie. Marcată de o "dublă codificare" ( Matei Călinescu), producția postmodernă se proiectează deopotrivă pe coordonatele lumii și ale textului, ale realului și artificiului. Dacă "noii poezii" îi este proprie o "întoarcere la real", ea ilustrează o la fel de caracteristică luciditate, o "conștiință textuală" ce pune în paranteză realul, din unghiul unei unice realități textuale, autarhice, devorante, componentă a textului total care este lumea: "Pe de o parte, așadar, o reificare carnavalescă sau alienantă; pe de altă parte, acuta conștiință a artificiului și
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
caracteristică luciditate, o "conștiință textuală" ce pune în paranteză realul, din unghiul unei unice realități textuale, autarhice, devorante, componentă a textului total care este lumea: "Pe de o parte, așadar, o reificare carnavalescă sau alienantă; pe de altă parte, acuta conștiință a artificiului și tematizarea literaturii ca fapt istoric, dar și ca facere permanentă care-și găsește motivația în sine însăși". Or, ce e această acaparatoare, cu iz tiranic, "conștiință textuală" decît o trăsătură a clasicismului? Am apreciat nu o dată postmodernismul
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
așadar, o reificare carnavalescă sau alienantă; pe de altă parte, acuta conștiință a artificiului și tematizarea literaturii ca fapt istoric, dar și ca facere permanentă care-și găsește motivația în sine însăși". Or, ce e această acaparatoare, cu iz tiranic, "conștiință textuală" decît o trăsătură a clasicismului? Am apreciat nu o dată postmodernismul drept un clasicism al modernismului ( vezi, bunăoară, comentariul intitulat Postmodernismul, un clasicism corupt, din volumul În jurul libertății, Ed. Timpul, 2002) și avem acum prilejul a ne repeta convingerea. Afirmă
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
Panaite Chifu poate fi încadrat în genearția '80, prin relația cu forma și cu materia, dar, mai ales, prin înțelegerea artei ca pe o ieșire din cotidian, din accidental și din tranzitoriu, opțiunea sa poate fi asociată mai degrabă unei conștiințe clasice. Interesat cu predilecție de materialele consacrate, piatra și bronzul în special, însoțite de tehnicile corespunzătoare - cioplirea și modelajul -, sculptorul și-a propus implicit păstrarea unui echilibru stabil între datele intrinseci ale materiei și personalizarea intențiilor formale. Și, din această
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10379_a_11704]
-
transformă subit în glosă ironică pe marginea unor poncife obosite. Dacă din punct de vedere plastic aceste compoziții sînt o sursă imensă de voluptăți senzoriale, moral ele oscilează între seriozitate și denunț, între tentația metafizică și scepticismul ghiduș al unei conștiințe postmoderne. De dimensiuni mici și medii, lăsate în voia gravitației sau lansate în spațiu, gracile ca niște săgeți, modelate subtil sau proiectate într-un decorativism hieratic, patinate greu sau polisate pînă la transparență, lucrările de sculptură ale lui Dumitru Radu
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10379_a_11704]
-
vorbind despre sine la persoana a treia, spre deosebire de celelalte patru instanțe narative, umane de data aceasta, și capabile să-și asume vulnerabilitățile povestirii la persoana întâi. Nu ne dăm însă seama de la început că robotul este cel care filtrează prin "conștiința" sa evenimentele, dimpotrivă, primele rânduri ne lasă să înțelegem că e vorba de perspectiva lui Darie, cea pe care am cunoscut-o deja la începutul romanului. Avansând în narațiune însă, deslușim admirabila găselniță a autoarei, un robot utilizat inițial ca
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
în timp, o memorie care poate să spună, dintr-o anumită perspectivă, povestea acestui festival. A fost odată la Avignon... Și povestea ar dura, poate, o mie și una de nopți. Istoria festivalului s-a înfipt în zidurile cetății, în conștiința avignonezilor, a celor care și-au pus un oraș la dispoziția artei, a celor care populează, aproape o lună, an de an, de șaizeci de ediții, acest loc din sudul Franței și împrejurimile lui. Acest loc este visul oricărui om
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
de șaizeci de ediții, acest loc din sudul Franței și împrejurimile lui. Acest loc este visul oricărui om de teatru, un vis-reper, un vis-obsesie, este visul celor pentru care arta este, încă, un mod fundamental de a sonda timpul, ființa, conștiința. Aici dialogul, comunicarea, prin esență definiția teatrului, se întîmplă. Limbajul artei dezleagă limbile din turnul Babel. A fost odată la Avignon un pod, Saint-Benezet, cîntat peste tot în serbări ceremonioase de familii bune, cu copii eleganți, talentați sau nu, care
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
adus suflu nou, experiențe, modalități de a vedea lumea, viața și teatrul, polemici, dialog, tensiune. Fiecare a inventat forme de seducție a publicului. Fiecare își leagă numele și existența de spații, de locuri noi care au intrat în circuitul și conștiința festivalului. Fiecare dintre ei a dus povestea mai departe. Fiecare a știut să-și atragă fonduri, sponsori, politicieni, fani fără de care, probabil, această instituție nu ar fi avut cum să existe și să reziste. Fiecare a fost un constructor. De
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
urma urmelor, un fel de spectacol, un act teatral, spune Brook. Pentru ce și pentru cine faci un festival, așadar? El este expresia în oglindă a societății într-un anumit moment, a dorințelor, a pulsiunilor care preocupă, atunci, suflete și conștiințe, artiști, oameni ai planetei. Un festival este legat special și indisolubil de un loc, de spații, de tradițiile care trebuie mereu investigate, păstrate, cultivate și însoțite de suflul modernității, de expresiile acute și actuale ale prezentului, care își reflectă imaginea
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
celelalte arte. Sublimul și greutatea lui. Peter Brook, una din uriașele personalități ale teatrului. Și nu numai. Blîndețe, fermitate, seducție, rigoare, inventivitate, ritual. "Sînt un aparat foto", spune Brook. O sumă de imagini selectate de propriul eu. Peter Brook, o conștiință. Seara, am luat naveta din fața marii poște din Avignon. Locul tradițional din care se pleacă spre spațiile de joc situate în afara cetății. De-a lungul timpului, cîte un regizor a descoperit, intra muros, un loc nou, tentant, cu altfel de
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
anumit tip de trăire artistică și de opțiune estetico-doctrinară. În consecință, Mihai Sârbulescu se oprește la mai multe categorii de personalități; fie perfect definite prin ele însele, cu o operă proprie solid articulată și așezată, în datele ei mari, în conștiința publică - și aici ar intra Horia Bernea, Horia Paștina, Sorin Dumitrescu și Ion Grigorescu-, fie prezențe discrete, cu apariții în public foarte rare, dar cu o operă puternică și inconfundabilă, respectată chiar în absența unei cunoașteri extinse, cum ar fi
Ucenicul neascultător by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10398_a_11723]
-
academic, și anume o Academie de artă răsăriteană, iar Paul Gherasim se limitează exclusiv și smerit la Creator, la natură, la pictura rupestră și la arta paleocreștină, fără a aminti nici măcar numele unui singur profesor. Din punctul de vedere al conștiinței de sine și, în subsidiar, al sistemului de autoevaluare, la un pol s-ar găsi Florin Mitroi, Horia Paștina și Ion Grigorescu, oameni de o modestie înaltă, aristocratică în sensul cel mai profund al cuvîntului, iar la celălalt, prin ricoșeu
Ucenicul neascultător by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10398_a_11723]
-
falsă și n-am înțeles-o niciodată. Au apărut niște năzdrăvănii prin manulele de istorie. Acestea se cer neîndoios eliminate. Nu se poate. Sînt nume a căror prezență e de discutat. Să mai treacă timp, să vedem dacă rămîn în conștiința noastră. Nu poți strecura, așa, la colț de masă, pe prietenul din copilărie în paginile unui manual. - În școala franceză, pe care o cunoașteți destul de bine, există mai multă rigoare și măsură? - Chiar exagerat de multă. Ei ajung foarte greu
Liviu Leonte: "în manuale trebuiesă spunem adevărul..." by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10375_a_11700]
-
cu care el caută interstițiile realului, pentru a-l pătrunde și modifica din interior. Fiecare fapt, cât de mărunt, și orice fărâmă de realitate capătă semnificație, elementele ajungând (ca în elegiile abstracte ale lui Nichita Stănescu) să facă una cu conștiința ce le percepe și integrează. Din acest punct de vedere, poemul de maximă relevanță e complicatul, laboriosul Ancoră-de-pescuit, unde, mai întâi, asistăm la "alianța secretă" cu un păianjen, "osmoza dintre creierul uman și cel primitiv/ dintre visele sofisticate și impulsurile
Nirvana by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10391_a_11716]
-
afară, cu deplină luciditate, schițând rareori câte un profil ce ar putea fi considerat, cu greu, elogios (,viața îi va fi parazitată de vise și lene, de venin și orgoliu,/ de puritate și nepăsare") și privilegiind tocmai momentele în care conștiința, strălucitoare, se dispensează de corpul-recipient. Proiectarea în este posibilă, mai ales prin bucla ajutătoare a formației titulare, trupa de rock alternativ a lui Kurt Cobain care a sucit mințile unei întregi generații. Dacă anarhismul lui Marius Ianuș are culoare socială
Nirvana by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10391_a_11716]
-
de happening cu acea măsură ce-l absolvă deopotrivă de defectivități și surplusuri, dar și cu acea bunătate care vine, cred, dintr-un sentiment de cinste și noblețe sufletească. Cum cu multă cinste (altfel spus, cu un înalt grad de conștiință profesională) și consistentă noblețe (privilegiu ce-și trage seva din virtute, ca și din virtuozitate), Bertrand Peigne a asezonat aranjamentele sonore astfel încât maleabilitatea și productivitatea fiecărui membru al familiei celor patru saxofoane să facă obiectul unor tranzacții întrutotul profitabile între
La Paris printre muzicieni (2) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10397_a_11722]
-
vorba de anul 1984 - "cu ochii închiși ar opta tot pentru socialism, pentru că nu există altă orânduire mai bună. Nu se poate ca marii scriitori de azi să gândească altfel. Cu toate necazurile care mai există, nu-și schimbă crezul, conștiința politică". Frumoase cuvinte, pentru care nu putem fi decât recunoscători Securității de-a le fi nemurit. Ele arată în ce măsură ticăloșia cuprinsese societatea românească, dar și cât de dornici erau unii mânuitori de condeie de a se pune la dispoziția brațului
Consilierii Securității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10385_a_11710]