548 matches
-
naționale: Limba și literatura română, Istoria românilor și Geografia României. Legea instituie cele trei discipline de studiu ca pietre unghiulare ale identității românești. Într-o formulare poetică străbătută de tonalități mistice, cele trei materii nucleare ale identității naționale pot fi conceptualizate ca formând cronotopia în care se manifestă sufletul românesc. Formularea, destul de criptică, trebuie operaționalizată pentru a deveni inteligibilă: prin "cronotop" se înțelege relația dintre timp ("chronos") și spațiu ("topos"); iar în filosofia herderiană, sufletul popoarelor este exprimat plenar în limba
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
eroism belic triumfalist către o înțelegere post-eroică, pacifistă, impregnată chiar cu nuanțele apologetice specifice unei politici a regretului. Sub auspiciile paradigmei celebrativ-eroice a trecutului românesc, manualele de istorie pot fi înțelese ca acționând în lumina a două analogii metaforice: a) conceptualizate într-o cheie metaforică de inspirație masonică, manualele de istorie constituie "cărămizile textuale" ale memoriei naționale românești, doctrina naționalistă fiind, în același registru metaforic, mortarul ideologic utilizat pentru legarea acestora; b) examinate dintr-un unghi interpretativ tributar imageriei militar-belice, cărțile
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
după un trecut pre-biografic, timpul anterior nașterii lor trăit de generația părinților. Toate datele indică, așadar, o polarizare a atitudinilor populației față de trecutul comunist în jurul a doi centri: pe de o parte, populația cu educație și venituri superioare tinde să conceptualizeze comunismul prin prisma narativei oficiale a traumei culturale; pe de altă parte, populația mai puțin educată, cel mai afectată economic de dificultățile tranziției postcomuniste, se raportează la trecut cu nostalgie, deplângând securitatea socială măturată de instalarea ordinii capitaliste. După cum conclude
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
În aceste condiții, soluția terapeutică și emancipativă de eliberare de trecutul malefic este "exorcizarea demonilor trecutului" (Tismăneanu, 2013a). Pasaje din Raportul final caracterizează regimul comunist în întregul său, ideologia marxist-leninistă, precum și instituții ale sistemului totalitar ca fiind demonice. Autorii Raportului conceptualizează societatea captivă regimului comunist ca fiind victima unui sistem de represiune "diabolic" (Raport, 2006, pp. 166-167). În aceleași formule demonice, regimul comunist este portretizat drept întruparea "diavolului", în timp ce Securitatea este descrisă ca fiind o "organizație diabolică" sau "diabolic mecanism" (ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
este instituția socială centrală prin intermediul căreia formula identitară și a memoriei colective elaborate de către elitele intelectuale plasate în avangarda reflecției istoriografice sunt difuzate în "corpul social". Literatura didactică prin care se propagă reprezentările sociale despre trecutul colectiv poate fi astfel conceptualizată drept cureaua de transmisie care unește inteligenția de masa societății. Iar manualele școlare de istorie pot fi înțelese ca alcătuind cărămizile textuale din care este construită memoria națională. Privită prin această prismă optică, națiunea apare ca fiind o "comunitate textuală
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
voal.853 Această stare de inocență sugera mai curând un deziderat: pentru a iubi pe cineva, trebuie să iubești perfecțiunea, deci virtutea. Fecioria devenea ceva imaterial, aproape abstract, deoarece femeia nu trebuia văzută, auzită, ba chiar nu trebuia să fie conceptualizată, să se gândească cineva la ea, pentru a fi demnă de dragostea cea mai 849 „Tertulian susține, încă o dată, că <<orice expunere publică a unei fecioare reprezintă pentru ea echivalentul unui viol>>.” apud R. Howard Bloch, art. cit., p. 119
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o rezistență sau de o opoziție care să îi dezvăluie trăirea intensă a dragostei pentru 962 George Lyman Kittredge, Troilus, ed. cit., p. 112. (trad. n.) 963 Robert O. Payne, op. cit., p. 8. 260 Cresida, pe care mai mult o conceptualizează. Pandar, un fel de preot al unei religii a iubirii, este văzut tot într-o lumină comică, el are darul de a transforma multe scene, ce s ar dori intime sau pline de pasiune, în adevărate farse. În opera lui
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ci, el însuși este o expresie imediată și nemijlocită, este un fel de gândire în mișcare, ca o gândire care își poartă gândirea și se gândește pe sine." 116 "Spațiul mioritic", ca spațiu matrice al unei identități spirituale, a fost conceptualizat de Lucian Blaga, prin intermediul cântecului, înțeles ca "artă care tălmăcește cel mai bine adâncurile inconștientului și revelează orizontul spațial al inconștientului". 117 Astfel, doina, cântecul românilor de pretutindeni, generează "plaiul", acel "plan înalt, deschis, pe coamă verde de munte, scurs
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Suport social primit/suport social perceput. În măsurarea suportului social, o distincție necesară apare atunci când trebuie să luăm în considerare percepția persoanei cu privire la resursele de suport social de care dispune, ca și primirea efectivă a acestor resurse. Cercetările epidemiologice au conceptualizat suportul social tradițional ca suport primit (de exemplu, interacțiunile cu prietenii, participarea în diferite grupuri sociale, biserică, munca în afara casei, statutul marital etc.). În același timp, cercetătorii au conceptualizat suportul social cognitiv ca fiind percepția conform căreia o persoană este
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
dispune, ca și primirea efectivă a acestor resurse. Cercetările epidemiologice au conceptualizat suportul social tradițional ca suport primit (de exemplu, interacțiunile cu prietenii, participarea în diferite grupuri sociale, biserică, munca în afara casei, statutul marital etc.). În același timp, cercetătorii au conceptualizat suportul social cognitiv ca fiind percepția conform căreia o persoană este sprijinită de alții, acuratețea percepției nefiind foarte importantă. F.H. Norris și C. Kaniasty (1996) au demonstrat că perceperea adecvată a suportului social disponibil este mai importantă decât simpla existență
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
a bogăției, diversității și profunzimii gândirii științifice în domeniul respectiv. Acest progres al cunoașterii științifice poate fi remarcat în efortul de trecere de la etapa „cuvântului denominativ” la etapa „cuvântului conceptual” sau, altfel spus, de la observația care „denumește” la gândirea care „conceptualizează”. De la logos la cogito. Apare, în cazul acesta, în constituirea limbajului științific, ca expresie a cunoașterii unui domeniu, un aspect interesant, care exprimă evoluția cunoașterii științifice. Cunoașterea, ca act de „gândire a obiectului” științei, se poate separa în două momente
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
posibilitate a implicării semnului lingvistic în raport cu reprezentarea decurge posibilitatea existenței unor nume pentru entitățile ireale produse cu ajutorul imaginației, prin asamblarea fictivă de elemente existente la entitățile lumii reale sau prin hiperbolizarea unor trăsături (balaur, inorog, minotaur etc.). Deși pot fi conceptualizate, asemenea produse ale imaginației, reprezentabile figurativ (prin pictură sau prin sculptură), funcționează totuși în conștiință la nivelul reprezentării, prezentîndu-se spiritului în primul rînd ca imagine. Tot ca imagine se prezintă de altfel și creațiile realizate de limbajul poetic, însă, de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
către noi cunoașteri, cu posibilitatea ca acestea să fie cuprinse în sfera sa, încît o realitate nouă precum GÎNDACUL-DE-COLORADO s-a putut raporta la vechiul cuvînt gîndac și a primit o denumire care să reflecte acest raport, chiar dacă acest cuvînt conceptualizează cunoașterea la nivelul popular al limbii. Cu toate acestea, trebuie precizat că un cuvînt precum gîndac exprimă generalul nedistinct, nefiind un abstract logic propriu-zis, deoarece nu se înscrie într-o ierarhie conceptuală riguroasă. Dacă există deosebiri, atestate prin nume, între
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
structurile politice interne și să internalizeze schimbarea culturală. Așadar, se afirmă că sfârșitul Războiului Rece poate fi înțeles ca reflectând un punct de cotitură istoric major în evoluția politicii mondiale, precum și ca având implicații fundamentale pentru modul în care este conceptualizată dinamica sistemului internațional. Concentrarea empirică vizează primul deceniu al tranziției de la Războiul Rece, dintre 1989 și 1999. Această perioadă istorică critică reprezintă un punct de cotitură logic pentru proiect, chiar dacă este într-o anumită măsură în mod inevitabil arbitrar. Decizia
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
evalua fiecare model în parte modelul neorealist, modelul instituționalist și, respectiv, modelul liberal. Analizăm asumpțiile fiecărei teorii cu privire la natura anarhiei, cu scopul de a evidenția diferențele de statut ontologic în fiecare dintre acestea. De asemenea, analizăm modul în care teoriile conceptualizează alcătuirea sistemului internațional, pentru a identifica logica adoptată, de tip raționalist sau reflectivist. În a patra secțiune abordăm relația dintre cele trei modele și posibilitatea de realizare a unei sinteze generale între intuițiile lor. Această secțiune prezintă perspectivele liniară și
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
încurajează omogenizarea unităților astfel încât ele să funcționeze la fel, și promovează convergența sistemului în jurul unui echilibru al balanței de putere (Waltz, 1979, pp. 74-77). Sugestia lui Waltz potrivit căreia anarhia are efecte generative are implicații importante pentru modul în care conceptualizează rolul statului. De obicei, se consideră că Waltz presupune că statele sunt actori raționali. Keohane, un instituționalist reprezentativ, adoptă această înțelegere a neorealismului (Keohane, 1986b, p. 167). Totuși, susținând acest lucru, Keohane contracarează în mod conștient afirmația lui Waltz, potrivit
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
necesară (chiar dacă suprimată teoretic) a structurii din modelul neorealist" (Dessler, 1989, p. 461). Este dificil să facem o distincție empirică între acțiunea rațională și auto-reglementarea reflexivă pentru că efectele pot fi identice. Totuși, aceste considerații teoretice afectează modul în care neorealismul conceptualizează trăsăturile centrale ale sistemului internațional. De exemplu, potrivit unei perspective asupra balanței de putere, statele reacționează rațional la stimulentele generate de poziția lor relativă. Totuși, balanța de putere poate fi înțeleasă, astfel, în termenii retroacțiunii negative produse în sistemul internațional
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
prezumând raționalitatea actorilor. Din această perspectivă, neorealismul adoptă o logică reflexivă și este mai apropiat de liberalism decât de cadrul alegerii raționale avansat de instituționalism. În loc să ne imaginăm relația dintre neorealism, instituționalism și liberalism în termenii unei axe liniare, putem conceptualiza relația printr-un triunghi. Într-o astfel de conceptualizare, dezbaterile dintre neorealiști și instituționaliști alcătuiesc partea raționalistă a triunghiului pentru că devotamentul neorealismului față de un model pozițional al structurii faforizează o interpretare raționalistă. Prin contrast, dezbaterile dintre neorealiști și liberali, referitoare
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
credințe normative și cognitive relevante sistemului de organizații; iar elementele istorice ne atenționează cu privire la relevanța condițiilor trecute pentru Înțelegerea prezentului și viitorului acestor sisteme. (Scott, 1992:163) 4.3. Construcții sociale În abordarea cultural-politică pe care o propune, Fligstein (1996) conceptualizează câmpurile mai degrabă În calitatea lor de construcții sociale: câmpul este acea structură a pieței ce se caracterizează printr-o cultură locală (semnificații Împărtășite) și relații sociale stabile. Din rațiuni mai degrabă metodologice, Scott (1998) accentua delimitarea câmpurilor după criteriul
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
intereselor capitalului este În interesul societății prin distribuirea optimă a resurselor. În ambele cazuri Însă, sensul performanței este o construcție intersubiectiv semnificativă, iar impunerea (legitimarea) unui sens constituie un act de putere. Aceasta presupune schimbări ale felului În care sunt conceptualizate interesele, ale modalităților de exercitare a puterii, ale definirii organizațiilor și, nu În ultimul rând ale alocării resurselor. În aceeași ordine de idei, deși Într-o viziune integrantă și mai puțin conflictuală, Jepperson și Meyer (1991) consideră că organizarea formală
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
scrie (și, în alt sistem, de a "rescrie" = de a citi). E travaliul constant al poetei, unul la care îndeamnă și pe ipoteticul cititor. Uimirea care însoțește munca scriitorului și la care face trimitere în Poietică și poetică va fi conceptualizată și analizată de eseistă într-o carte din 1999, Uimire și poesis (Scrisul românesc). În dialogul lui Platon Theaitetos (Despre cunoaștere), Socrate vede în Thaumazein (uimire) originea filosofiei, și-i răspunde personajului care dă numele dialogului: "Mirarea aparține, în cel
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
preocupat cu consecvență de genul science-fiction, semnând de-a lungul timpului texte teoretice relevante pentru contextul autohton al domeniului (publicate, în parte, în „Almanahul Anticipația” și în „CPSF Anticipația”); este menționabilă ipoteza care identifică referința literaturii SF în literatura manieristă, conceptualizată pe filiera lui G.-R. Hocke. Nuvela care dă titlul volumului transplantează în decor SF schema narativă din Odiseea, cu distorsiunile inerente cerute de transferul de cod literar. O excursie, pornind de la motivul călătoriei în timp, formulează o tramă detectivistă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285916_a_287245]
-
ar putea declanșa conflicte internaționale violente de mare amploare. Pentru a răspunde acestor provocări, este deci nevoie de noi abordări. În plan teoretic, această necesitate s-a reflectat În transformarea conceptului de securitate. Indiferent de perioada istorică, securitatea poate fi conceptualizată ca absență a amenințărilor față de anumite valori și ca absență a temerii că aceste valori vor fi atacate (Wolfers, 1962, p. 150). Totuși, există diferențe istorice În ceea ce privește obiectul amenințării și valorile implicate. Inițial, conceptul de securitate se referea exclusiv la
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
Această strategie este utilă În primul rând pentru a pune capăt violențelor și pentru a Încheia un acord politic cu caracter permanent după Încetarea ostilităților. Totuși, ea presupune o viziune foarte restrânsă asupra conflictelor și implicit asupra păcii, care este conceptualizată În mod negativ, ca absență a tensiunilor violente. O asemenea perspectivă nu ia În considerare atitudinile părților implicate pe parcursul conflictului și nici cauzele acestora. În plus, prin aceea că În procesul de negociere este implicată doar o mică parte a
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
pe trei nivele, fiecare punând În legătură o abordare a teoriei conflictului și un tip de diplomație (stabilizarea conflictelor - tipul I; soluționarea conflictelor - tipul II; transformarea conflictelor - tipul III). De asemenea, relațiile Între abordări și tipurile de diplomație pot fi conceptualizate și vertical, orice modificare la un nivel generând schimbări și În celelalte. În tabelele 12.5. și 12.6. propunem o viziune ușor diferită, sugerând faptul că abordările din teoria conflictelor pot fi legate simultan de mai multe tipuri de
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]