81,474 matches
-
Paul convocă, la Primăria din Papeete, pentru 23 septembrie 1900, un miting al Partidului Catolic împotriva "invaziei chinezilor", multe persoane, printre care prietenii și vecinii lui din Punaauia, fostul militar Pierre Levrgos și chiar propria lui femeie, Pau'ura, traseră concluzia că pictorul excentric și scandalagiu, înnebunise. Băcanul din Punaauia, chinezul Teng, refuzase de mult timp să-i mai vîndă ceva și încetă acum să-l mai salute. Pe de altă parte, chiar Paul, în perioadele de luciditate și rațiune, recunoștea
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
ca un mic - mic pocnet de sticlă de șampanie destupată. Explozie despre care fiii secolului XX, crezură, naivi, că era Iadul... După enumerarea tuturor efectelor devastatoare ale fatalului Eveniment, în finalul Capitolului 13, la secțiunea cu numărul 18, se trage concluzia: Aici este înțelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Și numărul ei este șase sute șaizeci și șase... De trei ori 6, cum se spunea clar în Cap. 13. Litere numărate pe degetele unei mâini
Apocalipsa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12283_a_13608]
-
de onoare față de primul ei redactor-șef, dar a crezut mereu că nu e firesc ca adevărul să fie spus pe jumătate. Nu poți clădi un soclu durabil poetului Geo Dumitrescu, ascunzînd anumite perioade din activitatea sa, ba chiar trăgînd concluzii pe dos din goluri artificial create. Și, uite așa, îmboldiți, cum spuneam, am mai parcurs cîteva pagini din Saeculum și am căzut peste o suită de recenzii ale dlui Florin Paraschiv. Cităm din aceea conscrată Psalmilor (Ed. Zedax, Focșani, 2003
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12296_a_13621]
-
de fapt, o piesă scrisă în 1780 în Colegiul teologic unit de la Blaj. Scurtele analize pe text ale criticului, urmate ca la Auerbach de câteva pagini de Texte-reper, alese pe considerentul "caracteristicilor poeziei", sunt excelente prin percutanță și surprinzătoare în concluzii. Dar ineditul metodei, originalitatea interpretării, curajul metodologic, tendința teoretizantă, inclusiv acea nerăbdare în a stărui acolo unde evidența pare suficientă, toate acestea sunt deja marca lui Eugen Negrici, al cărui eseu, dincolo de obiecțiile de rigoare, își atinge scopul propus, acela
O sistematică a poeziei medievale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12299_a_13624]
-
au atras totuși atenția cuiva, fiind uitate în chiar ziua apariției lor. Cu toate acestea, în spatele acestor informații pe care obișnuim să le trecem la categoria faptului divers se pot ascunde revelații de mare profunzime, mici lecții de înțelepciune sau concluzii de un umor (fie el și involuntar) nebun. Cele mai multe dintre excelentele comentarii din volumul lui Alexandru Călinescu, Adriana și Europa (publicate inițial în revista "Dilema") sînt inspirate de rubricile de fapt divers ale unor publicații (în special franceze). Nu toate
Savoarea faptului divers by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12300_a_13625]
-
O altă campanie realizată în 1997 pentru promovarea unei loterii îi avea ca protagoniști pe Marx, Stalin și Mao. În schimb, timidele încercări de a folosi drept suport publicitar chipurile lui Hitler, Göring sau Goebbels au stîrnit un imens scandal. Concluzia este una singură: în vreme ce părinții gulagului pot fi prezentați astăzi ca "simpatici", "pișicheri", "joviali", slujitorii nazismului trebuie denunțați cu neostoită vigilență drept criminali odioși. Mutatis mutandis așa stau lucrurile și cu "isteria anticomunistă" declanșată la Hollywood la începutul anilor '50
Savoarea faptului divers by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12300_a_13625]
-
vizează textul, lectura și decizia etico-politică. Indecidabilitatea care survine în lectura deconstructivistă deschide câmpul deciziei sau al decidabilității sensului. Nici un sens care s-a construit deja nu este lipsit de dimensiunea etică, căci s-a construit excluzându-le pe altele." Concluzia este departe de a fi una modestă: "prin rescriere, ca și prin deconstrucție, mai e posibil un progres și o emancipare - sunt deconstruite și rescrise ideologia sistemelor precedente, calculele închistate, normele și legile uniformizante. Rescrierea, ca și deconstrucția, rămâne o
Efectul Menard by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12301_a_13626]
-
în această lume în care vie e cu adevărat numai convenția? N. C.: Știu că am scris aceste cuvinte - dar ele reprezintă mai mult o hiperbolă poetică, pe care de altfel o amendez pe parcursul poeziei. Nu detest convenția - ea fiind concluzia unui șir de experiențe, ea e adesea un semn de civilizație, facilitând conviețuirea și comunicarea (acel "bună ziua", acel "mulțumesc frumos" etc.). Dar detest convenționalismul care se suprapune peste "realul" în mișcare, sufocând "viul". C. P.: Cine ne va salva de
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
explicită la ceea ce se petrecea în URSS: "Scontează oare Breton pe valorile cu adevărat noi care nu s-au lăsat văzute nici prevăzute până în prezent - ideile URSS-ului fiind tot atât de vechi și de burgheze pe cât e lumea"... De aici, și concluzia că suprarealiștii n-au "încetat să se caute" și că, dacă există cu adevărat un curent de avangardă care să poată fi legat de realitatea imediată, acela e mai degrabă futurismul italian: "Futurismul se adaptează infinit mai bine, de altfel
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
de ținuturi îndepărtate (tip Nuovissimo Melzi, din 1905), ca să nu mai vorbim de almanahuri, timbre sau plăci de patefon. Pe scurt, o lume al cărei farmec ambiguu poate fi încifrat într-un sunet cu rezonanțe cabalistice: amarcord. Câteva reproșuri (în loc de concluzie) Chiar dacă ultimul roman al lui Eco se citește aproape pe nerăsuflate, nu s-ar putea spune, nici pe departe, că este fără cusur. La acest capitol aș ține să remarc calitatea îndoielnică a fragmentului în care ni se relatează un
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
în a imagina și adopta tactici și stratageme în fața constrângerilor cenzurii, a "forțelor prohibitive" ale statutului comunist. O precizare reluată, de altfel, din finalul eseului, numai că în interviu apărea chiar numele lui Radu Cosașu menționat cu părere de rău. Concluzia logică ar fi că seria Supraviețuirilor a lui Radu Cosașu, chiar dacă avea ca fundal anii '50, adică tocmai "obsedantul deceniu", ar fi o carte prea normală, neinteresantă din perspectiva criticului și istoricului literar preocupat îndeosebi de literatura "modificată genetic", hibridizată
Confesiunea unei minți tinere by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12322_a_13647]
-
predicatori ai unui realism al detaliilor, teatrul cruzimii promitea noul, șocul îndelung așteptat, contactul cu o convenție care să dea fiori fără să sperie într-adevăr. Surpriza cărții lui Monique Borie vine din așezarea acestui autor în perspectiva cercetării antropologice, concluziile despre comunicarea teatrală devenind o consecință a căutării adevărului despre lumea originilor. înțelegerea omului și pe urmă înțelegerea teatrului determină călătoriile și experimentele scenice ale lui Artaud și autoarea analizează unitățile și punțile de comunicare din universul complex al gândirii
O Utopie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12360_a_13685]
-
Bălașa de pildă, simplu interpret de manele azurii, se vinde la sume exorbitante, în vreme ce Florin Mitroi, unul dintre cei mai originali și mai profunzi pictori din ultimele decenii, este cvasinecunoscut. Și exemplele ar putea continua pe încă multe pagini. În concluzie: la vîrf, adică acolo unde valoarea a devenit axiomă, totul este în regulă, în vreme ce acolo unde faptele trebuie privite cu prospețime și judecate nemijlocit, domnește o înduioșătoare harababură. Ca, de altfel, în mai toate planurile vieții noastre publice. II. Artiștii
Artiștii și contextul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12362_a_13687]
-
ajuns un fel de organizație civică și apolitică prin absorbția tuturor culorilor politice, dar și una umanitară sui generis ce tinde să se substituie ajutorului social prin încurajări, e drept, mai mult morale. Iar de aici se poate trage ușor concluzia că unitățile de măsură cele mai frecvente în acodarea premiilor au fost interesul administrativ și duioșia. Cum și una și alta există de cînd e lumea, premiile înseși au început să refuze cronologia și să iasă, la rîndul lor, din
Artiștii și contextul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12362_a_13687]
-
doilea, după el însuși, desigur, și fără poză pe copera României literare din 15 iunie? în această stare de spirit (agravată și de dispariția frapierelor în restaurante!), îl prinde "războiul civil" dintre "trupele Securității și ale Armatei" din decembire 1989. Concluzie morală superbissimă: Se pare că vine o vreme. Dar nici eu n-o voi ocoli!" Rămășițele comuniste și mîntuirea neamului În consistent număr este acela al Contemporanului pe septembrie. Spicuim textul memorialistic al lui N. Breban despre Matei Călinescu, cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12366_a_13691]
-
prinse într-o fabulație premeditat nonconformistă, alambicat parodică și absurdă, s-a apelat în majoritatea cazurilor la prestigioase suporturi bibliografice, precum Joyce, Kafka, Freud, romantici celebri, existențialism, psihologism și alte direcții literare contemporane sau anterioare. Rezultatele neîndestulătoare, limitate, îndeamnă spre concluzia că drumul cel mai sigur pentru înlăturarea măștilor barochizante de tot felul și decodarea semnificațiilor majore - este totuși considerarea operei în relație de interferență nemijlocită cu biografia intelectuală. Pronunțat autoscopică și inovatoare, epica romanescă îndeosebi, alături de teatru, i-a asigurat
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
curînd în colecția "Collegium. Litere" a Editurii Polirom, are ca titlu o metaforă alunecoasă: "calea de acces". În termenii "împărțirii" de mai sus, ar însemna că volumul strînge fragmente dintr-o operă critică de-al doilea nivel, care nu țintește concluziile (cel puțin nu la vedere), ci modurile de investigare, interesată fiind de drumuri, nu de pietrele de hotar. Lato sensu, este adevărat. Părerile lui L. Raicu, pus pe franjurat etichete, pe bătut alte efigii, nici pe departe definitive, sînt greu
O ușă mereu întredeschisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12401_a_13726]
-
poetul nu numai cel mai talentat, dar și cel mai inteligent, vorbesc de acea inteligență artistică, deosebit de rară, imposibil de învățat" (p. 156). Poetul revoltat care militează neobosit pentru spunerea directă și care, la capătul unei agitate demonstrații, ajunge la concluzia că unui sublim sărut pe picior aplicat unei femei pierdute din Dostoievski i-ar fi fost de preferat, chiar și stilistic, un mai direct pupat "în pizdă" (vezi p. 100), fie și pentru simplul fapt că acela, mai mult decît
Inefabilul alfabet al delicateții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12396_a_13721]
-
a Editurii La Différence. În schimb autorii unguri, croați, sîrbi, albanezi, polonezi, cehi, ca să nu mai vorbim de omniprezenții ruși (care vor fi și invitații de onoare în primăvară la Salonul cărții) se etalează copios pe numeroase zone tematice. În concluzie, dacă României i se recunosc virtuțile economiei de piață, afirmarea ei literară și în general culturală rămîne în afara Europei. Cine știe unde. - Dar viața literară franceză cum ți se înfățișează? Este frenetică, așa cum mi-o imaginez eu de la București, sau agonizează? Este
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
Luther, e o ființă duală, asociind ascendentul în fața divinului (postură de sorginte umanistă) cu fața sa "coruptă", "detracată". Chiar dacă teologia luterană încearcă să iasă din acest impas, afirmînd că, deși corupt, omul e înzestrat cu idealul mîntuirii, Cioran trage o concluzie... cioraniană, avant la lettre: "Individul simte cum planează asupra sa demonul singurătății, al izolării în cosmos. Nu știu dacă vreodată ați încercat, între un strigăt de disperare comprimat și un oftat de resemnare, acest sentiment. Liniile realității se estompează; contururile
Despre Nae Ionescu și Cioran (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12423_a_13748]
-
că această colecție coordonată de Eugen Simion s-a bucurat de o atenție sporită, cum și merită, punând în tensiune opinii contradictorii. Dezbaterea trebuie purtată mai departe, dusă până la ultimele consecințe, cu aprecieri constructive, așa cum îmi propun să fac formulând concluzii provizorii, pentru că proiectul continuă, iar în această toamnă vor apărea alte 10-15 volume. Să vedem care sunt beneficiile și care sunt viciile sau insuficiențele acestui proiect impresionant. În cele 47 de volume de până acum ale colecției "Opere fundamentale" sunt
Opere fundamentale în ediții de referință by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12426_a_13751]
-
O situație specială, mai ciudată, are ca editor Mircea Coloșenco: foarte bun în ediția Ion Barbu, lipsit de spirit critic în ediția Bacovia, de-a dreptul mediocru, dacă nu dezastruos, alături de Ilderim Rebreanu, în ediția Rebreanu - ceea ce ne conduce la concluzia că, punându-i la socoteală toate contribuțiile, Mircea Coloșenco este un editor îndoielnic. Rămânem cu nedumerirea de ce nu a fost solicitat Niculae Gheran pentru ediția Rebreanu. Mircea Coloșenco e un caz ciudat de excesivă creditare din partea coordonatorului colecției și prin
Opere fundamentale în ediții de referință by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12426_a_13751]
-
critice atât de necesare, dar pentru care nu există decât preparative (Arghezi, V. Voiculescu) sau nu există nici măcar premise (Vintilă Horia, Petru Dumitriu, Eugen Barbu, Ștefan Bănulescu și alți scriitori contemporani de prima și - de ce nu? - a doua linie). În concluzie, colecția "Opere fundamentale" coordonată de Eugen Simion și-ar realiza cu adevărat misiunea dacă ar fi un stimulent pentru declanșarea unor cercetări noi care să stea la baza edițiilor critice care ne lipsesc. Nu numai să recapituleze operele clasicilor în
Opere fundamentale în ediții de referință by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12426_a_13751]
-
și acut spirit polemic, campaniile anti Patapievici și, implicit, împotriva grupului de la Păltiniș, din perioada care a urmat apariției volumului Omul recent, glosînd în mod direc în jurul cărții lui Sorin Adam Matei, deja celebră din pricina celebrității referentului, Boierii minții... etc.etc. Concluzia lui Christain Crăciun este lipsită de orice echivoc și sună astfel: ,,Cartea aceasta (a lui Sorin Adam Matei, n.n.), haotică și resentimentară, este, din păcate, un simptom al unei evoluții culturale ce se poate agrava. Personal, pentru a prelua titlul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12416_a_13741]
-
Luther, e o ființă duală, asociind ascendentul în fața divinului (postură de sorginte umanistă) cu fața sa "coruptă", "detracată". Chiar dacă teologia luterană încearcă să iasă din acest impas, afirmînd că, deși corupt, omul e înzestrat cu idealul mîntuirii, Cioran trage o concluzie... cioraniană, avant la lettre: "Individul simte cum planează asupra sa demonul singurătății, al izolării în cosmos. Nu știu dacă vreodată ați încercat, între un strigăt de disperare comprimat și un oftat de resemnare, acest sentiment. Liniile realității se estompează; contururile
Întoarcerea poetei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12424_a_13749]