690 matches
-
tocmai pe acela căruia să îi ceri iertare”. Într-un sugestiv poem al paradoxurilor existenței, al coincidenței contrariilor (Despre întîlnirea lucrurilor potrivnice sau Ivirea ta într-o dimineață geroasă), e sugerat momentul inefabil al întâlnirii dintre lumină și umbră, dintre concretețea făcutului și rețeaua invizibilă de esențe și sugestii ale sacralității, transcrise în metafore esențiale, obsedante (lut, pâine, tăcere, vin): „Dansează încet și în deplină tăcere/ zeul cu trupul de fum/ în locul cel mai strâmt cu putință/ unde lucrurile potrivnice se
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
care din noi e cel adevărat;/ din orice altă imagine a mea/ lipsește imaginea mea despre tine” (Neputința luminii). Semantismul reflectării, al reprezentării corporalității e cât se poate de elocvent în Portret de femeie, desen emblematic al organicului pur, al concreteții carnalului ce adastă, ca într-un palimpsest, dinaintea unor sugestii și irizări ale unei transcendențe abia bănuite: „Ne-am desfăcut atunci. Ne-am închinat/ ca după o masă cu bucate curate,/ ca după o mărturisire spusă cu buzele celuilalt,/ deci
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
colective cu cea individuală reface, în fond, traseul identitar al unei națiuni greu încercate, atât prin suferințele îndurate de-a lungul timpului, cât și prin mistificările istoriei. Dimensiunea subiectivă este una pe deplin asumată, pentru că, dincolo de documente, de cifre, de concretețea faptelor, e prezentă și o asumare individuală, afectivă, a unui anume trecut, asimilat cu deplină luciditate: „Cartea șoaptelor, deși plină de cifre ca o carte de istorie, nu este legată, de fapt, de niciuna dintre cifrele acelea. Adevărata istorie, cea
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
într-un proces de transformare fără precedent. Nu neapărat unul care să fie pe placul tuturor. Europa de azi se află sub asaltul Asiei și-al forțelor non-creștin-iudaice. Bătălia care se dă nu mai e pur simbolică, ci plină de concretețe și violență. E o Europă în care ideea de toleranță și respect a distrus anticorpii propriei identități. Ca unii care profităm tocmai de această slăbire a structurii tradițional-europene, poate ar trebui să ne bucurăm. În fond, doar acest lucru a
Lecția de optimism metodic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10191_a_11516]
-
-o, demult, artiștii și publicul aceluiași teatru față de proiectul Ciulei-Bortnovschi care a revoluționat sala Grădina Icoanei (astăzi Toma Caragiu), primită în dar de la Școala Centrală de fete. Un arhitect este acel artist care își urmărește o idee de la desen, la concretețea volumelor, spațiilor, liniilor, care îi dă personalitate, distincție, rasă. Acum, în sala Izvor se întîmplă un altfel de spectacol care deja face parte din exercițiul meu de memorie, de neuitare, de prețuire și respect față de o profesiune al cărei protagonist
Memorie și identitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15377_a_16702]
-
Constantin Țoiu Pe vremuri, în publicații, exista o rubrică intitulată astfel și care mai târziu avea să se numească prozaic, diverse... Constat cum evoluția limbii, și nu numai a noastră, o apucă întotdeauna pe căile din ce în ce mai îndepărtate față de concretețea observației ca și a pitorescului ei. E ce spunea odată un lingvist, anume că substantivele, mai ales, au tendința de a se desprinde de originele lor naturale sau spontane, abstractizându-se din ce în ce mai mult până la pierderea identității veritabile. Nu-mi mai
Fel de fel by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15070_a_16395]
-
consacrate, Ștefania Plopeanu vădește și o seamă de recăderi în condiția sa primordială. Decorporalizarea, în beneficiul estetizării, e un fenomen relativ. Regretînd, în unele clipe, corporalitatea pierdută, poeta încearcă a o repune în drepturi, privind și palpînd realul, care, în concretețea-i halucinantă, ține în cumpănă extincția. Viața și moartea își amalgamează "direcția": "Filmul real/ palpez și văd totul/ nenorocirea, moartea/ sînge curat, îl gust/ nici un grăunte/ de certitudine/ ah, totul, totul/ este real;/ de-aș putea scoate/ un deget, o
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
ne captivează. Zholdak nu-și construiește imaginile - imagini atât de personale! - cu ajutorul tehnologiilor moderne, al virtualului ori al sistemelor numerice. Imaginile lui prind în vârtejul lor trupuri, folosesc elemente (pământ, apă) sau materii (laptele mai ales), uluindu-ne cu forța concreteței lor. Materiale și derutante, ele nu se bazează pe descoperiri de ultimă oră, ci pe resursele străvechi și artizanale ale teatrului. Puternicul lor efect poetic se datorează permanentei deturnări de la întrebuințarea știută, consacrată a resurselor scenei. Zholdak procedează ca un
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
spațiu devenit prin rutină și secarea inevitabilă a ideilor demne de interes, înspăimântor de mare. Contrastul este mai evident în cazul cotidianelor unde, foarte adesea, tabletele de autor par un soi de lălăială cu ifose, fără obiect în raport cu densitatea și concretețea informațiilor din celelalte articole. În ce mă privește arunc un ochi peste ele, dacă tema mă interesează citesc începuturile de paragrafe să văd cum se dezvoltă demonstrația și, eventual, finalul pentru concluzii. Doar în situația fericită în care mă interesează
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7040_a_8365]
-
unei dizgrații generale, e îndeajuns să apară un vizitator care să smulgă pînza de pe busturi ca totul să iasă la lumină. Deodată vedem fizionomii, bănuim biografii și intuim împrejurări istorice. Abstracțiunea fără chip a relicvelor dispare și în locul ei apare concretețea vie a figurilor reale. Asta e impresia pe care ți-o face teza de doctorat a lui Mihail Fărcășanu, susținută în februarie 1938 la Berlin, sub coordonarea lui Carl Schmitt, avînd ca titlu original über die Geistesgeschichtliche Entwicklung des Begriffes
Rex sacrorum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6819_a_8144]
-
Un film trăznit și provocator, plin de energie demolatoare, dar mai ales plin de profunzime și de toleranță. După ce vezi acest Bye Bye Blue Bird, insulele Feroe - care pînă acum îți evocau doar ceva vag, pe o hartă - capătă, brusc, concretețe și densitate emoțională. E puterea cinematografului. Altă secțiune interesantă a fost Forumul independenților (filme de pe glob produse fără umbrela unor mari studiouri, filme nonconformiste, sfidînd rigorile comercialului). Sau secțiunea Filmelor cehe produse în ultimul an. Sau secțiunea Din Estul Vestului
Karlovy Vary - Festivalul internațional al filmului: LA EST DE VEST by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16900_a_18225]
-
Cuvântul aburind se supune de îndată oricărei deformări, oricărei presiuni din afară: Dumnezeu e zeul Dumne, calamburul e asinambur, contemplativul - contemplagiu, dăscălia - puericultură, vârful - vârfete, Parlamentul - Parlavrament, gazetarii - osârduitorii plaivazului etc. Sensul se instalează în sonoritățile cele mai pline de concretețe. O comedie a limbajului se desfășoară într-un roman oral, de o neobosită inventivitate și imprevizibilă vivacitate. Verva se substituie epicului fără să dea nici o clipă impresia lipsei de mișcare. Densitatea romanului vine și din aglomerarea faptelor de limbă, angajate
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
roșie din birouri" se retrag, la sfârșitul unei zile de muncă, ,,nu în case, ci într-un fel de cuiburi mai mari, undeva în câmpie, lângă gară". Un astfel de cadru pare potrivit pentru ca fantasma din mintea copilului să capete concretețe. În fața lui și a altor zeci de oameni întorși de la seceriș și cocoțați pe acoperișurile vagoanelor de marfă, dropia se arată ,,în iluziile de ape de la marginea miriștilor arse și late vărsate în orizont". Măreția momentului face ca între privitori
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
unei geometrizări care, developată în scrierile examinate, ni se recomandă ca o performanță a textului critic însuși. Dacă ironia e în esență dincolo de subiect și de obiect, irealizînd ambii termeni, aici ea se reduce considerabil cu concursul celui din urmă. Concretețea, fie și pitagoreică, îi alungă excesul, pînă la urmă apăsător ca orice exces, o împinge în starea de contemplație: Această progresie în miraj a cotidianului nu e opera unei sintaxe miracolistice, ci efectul unei intensități a privirii ce descifrează deodată
Legenda ironiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14354_a_15679]
-
fie și pitagoreică, îi alungă excesul, pînă la urmă apăsător ca orice exces, o împinge în starea de contemplație: Această progresie în miraj a cotidianului nu e opera unei sintaxe miracolistice, ci efectul unei intensități a privirii ce descifrează deodată concretețea, ca epifanie vegetală, și principiul sau codul cosmic care o informează. Dumitru Mureșan e un pitagorician ce vede în exultanța florală manifestul unei geometrii invelate, percepînd în pitorescul grădinii euritmia beatudinală a numerelor ca principii". Ca și, despre M. Ivănescu
Legenda ironiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14354_a_15679]
-
conspiraționist securistică, mulți se vor mărgini, probabil, să vadă numai butaforia livrescă (de un comic acaparator, e adevărat). Sub decorurile de carton însă, trebuie spus din capul locului, se află aici ziduri adevărate. Cărămida e cărămidă, cimentul e ciment. Iar concretețea e concretețe. După ce săptămâna trecută m-am ocupat cu precădere de artificiile formale ale Florinei Ilis, voi încerca astăzi să intru mai în adâncime, în substanța solidă a acestei cărți. Către finalul Vieților paralele (adică la p. 459), există o
Visuri trecute, uscate flori (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4070_a_5395]
-
mulți se vor mărgini, probabil, să vadă numai butaforia livrescă (de un comic acaparator, e adevărat). Sub decorurile de carton însă, trebuie spus din capul locului, se află aici ziduri adevărate. Cărămida e cărămidă, cimentul e ciment. Iar concretețea e concretețe. După ce săptămâna trecută m-am ocupat cu precădere de artificiile formale ale Florinei Ilis, voi încerca astăzi să intru mai în adâncime, în substanța solidă a acestei cărți. Către finalul Vieților paralele (adică la p. 459), există o notă din
Visuri trecute, uscate flori (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4070_a_5395]
-
prea supus emoțiilor de tot felul. Iată de ce statutul actorului trebuie să devină neapărat obiectul unei dezbateri. În ceea ce-l privește, Craig opune corpului viu al actorului supramarioneta, aptă să reunească în ea mișcarea și imobilitatea și sub a cărei concretețe se ascunde un adevărat joc al forțelor invizibilului, forțe venite dinspre zei ori dinspre moarte, oricum de undeva de dincolo de viață. Supramarioneta lui Craig - metaforă a unui actor capabil să înainteze până la hotarele morții, în interstițiul ce desparte animatul de
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
lângă un lac sărat. E o vară toridă, când începe această deplasare controlată, iar șatra va avea de îndurat la locul îngăduit o iarnă năprasnică. Ni se amintește insistent că e vreme de război. Putem bănui, dacă vrem să dăm concretețe întâmplărilor, că e vorba de vara anului 1943 și că șatra urmează un traseu prin câmpia de sud-est, trece Prutul sau Dunărea, într-un port, cel mai probabil la Galați, și se îndreaptă, fără să știe, undeva spre Bug, în
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]
-
de temă, sonetele se înscriu, astfel, perfect în universul livresc brumarian. Erotizarea obiectelor sau a regnului vegetal lasă loc aici, firesc, fantasmelor erotice fără perdea ale bărbatului, sclav excitat & explorator în detaliu al voluptuosului corp feminin. Metafora erotică își recapătă ,concretețea": chiloții sînt ,drapel", curul ,strugure", sperma e ,rouă", ,ulei" și ,alifie". Intimitatea este acum a camerei și mai puțin a grădinii, fereastra larg deschisă stîrnind pofte exhibiționiste, în timp ce miraculosul se retrage din dulapuri și cămări în pat. Femeia se insinuează
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
tot am alăturat fetișismul elogiului, să spun că nu există la noi versuri mai frumoase închinate fundului iubitei decît cele din Sonetul XXVII. Dacă fantezia este transcenderea limitei eroticului, dăruirea/primirea plăcerii este un ritual al cărui secret ține de concretețea și unicitatea detaliului corporal. Aceasta ar fi poetica & erotica acestor sonete. Lăsînd ipocrizia la o parte și fără a fi cinici, să recunoaștem că astăzi ne închipuim cu greu dragostea fără sexualitate. Filozofii au remarcat că în sexologie trebuie căutat
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
cu argintul crud încă/ pe ele/ neivite așteptate în zori// le recompun în tăcere/ vii le fac/ le adaug posibile/ netrăite întîmplări/ sînge din sîngele meu// pînă mă absorb în pată lor/ orbitoare/ pînă mă stîng" (Drumuri în alb). Respingînd concretețea culorii, în favoarea unei nădejdi incorporale, respinge, printr-un gest aparent antiliric, si ceremonialul specular: "ființă culorii nu-mi poate răspunde/ nimic/ înlăuntrul ochiului meu/ caut speranța și adîncime// cît despre suflet/ el e un alt înțeles/ gol/ fără nici o oglindă
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
culori e în așa măsură divers? Întrebări gratuite, desigur, întrebări menite însă să perceapă modelul după care e lucrată cusătura scrisului, nu doar să se entuziasmeze de melodrama peliculară. În general, însă, aici, Brumaru e prozator. Unul extraordinar, obsedat de concretețe, comparabil deopotrivă cu Radu Cosașu (în paragrafele analitice) și cu Mircea Horia Simionescu (în cele livresc fantaste). De altfel, o fasciculă din aceste Opere, III, e dedicată corespondenței cu un alt târgoviștean, Radu Petrescu, al cărui Ochean întors îl găsește
Un mare scriitor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4187_a_5512]
-
te îmbogățește. Îți dăruiește o șansă către un tip de experiență, de trăire. Și dacă lucrurile nu stau chiar așa de la început - inerțiile atîrnă greu, de multe ori - poți să-ți inventezi stări, întîlniri, imagini. Iar ele își vor căpăta concretețea. Întotdeauna mă gîndesc așa și ca să-mi diluez pesimismul, să-l temperez, să mă pornesc la drum. Cît de scurt. Să mă bucur de forme ale libertății, de mici evadări din șabloanele inevitabile ale programului zilnic, să-mi amăgesc oboseala
Șoaptele măștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10023_a_11348]
-
Zumthor în încercare de poetică medievală 2, "textul" face corp comun cu epoca și pentru noi rămîne de fapt singurul mijloc "fierbinte" de comunicare cu ea. Visul fiecărui istoric este ca, folosindu-l, să poată aduce la viață, în deplină concretețe, lumea dispărută de care se ocupă: finalitatea ideală a unui astfel de studiu ar fi să-i permită unui cititor din secolul nostru să decodeze textul medieval potrivit propriului său sistem, dar fără anacronisme. în adevăr, repet, cel mai mare
Cum să învii un "text mort" by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/7994_a_9319]