13,648 matches
-
sus pe o cracă, cu ghearele bine fixate, aruncând săgeți din ochii ei negri. Doar situația pur și simplu dificilă în care se afla domnul J.L.B. Matekoni făcea ca imaginea să-i apară atât de vie dinaintea lui; ca unui condamnat la moarte care aruncă o privire scurtă pe fereastra celulei, în ultima lui dimineață din viață, ca să vadă pentru ultima oară lumea familiară lui, pe care urmează s-o părăsească. Își plecă privirea și văzu că Mma Ramotswe e tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cadă. Oberlus ridică Încet brațul și Îl ținu așa o clipă, dînd de Înțeles fără să fie nevoie de vorbe că urma să Îl lase În jos dintr-o clipă Într-alta, considerînd Încheiată prima perioadă de cinci minute. Trupul condamnatului se Încordă și mai tare, dacă era cu putință așa ceva, și deodată, ca asaltat de o panică de nestăpînit, Dominique Lassa se năpusti asupra macetei, o luă cu ambele mîini, făcu un pas hotărît Înainte și, dintr-o singură lovitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Înverșunare și deznădejde, să fie Înăbușit. Originea sa ca și rangul familiei sale vor fi admise de judecător ca circumstanțe agravante și ca o trădare nu doar a monarhului, ci chiar a condiției sale sociale. Pedeapsa trebuia să fie exemplară. Condamnatul abia dacă deslușea câte‑o vorbă din torentul monoton al silabelor care Îi bubuiau În ureche precum răpăitul tobei. Timpul se oprise‑n loc. Trecutul, prezentul și viitorul se amestecaseră, Își simțea tâmplele zvâcnind din pricina pulsului agitat, iar tobele duduiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
era să‑și păstreze demnitatea care se pretindea unui Esterhazy În astfel de momente. Își petrecuse noaptea În stare de veghe, dar cu ochii Închiși, cu respirația stăpânită, Încât străjerul, cu ochiul lipit de vizetă, s‑a putut Încredința cum condamnatul dormise buștean, de parcă‑l aștepta nunta, nu moartea. Chiar și el, Într‑o scurgere ciudată a timpului, auzise deja cum acel ofițer povestise la popotă: „Domnilor, tânărul Esterhazy a dormit buștean astă‑noapte, fără suflare, de parcă‑l așteapta Însurătoarea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nu‑i tremura mâna mai mult decât Îmi tremură mie, când țin paharul ăsta. Cin! Cin!“) În lumina răsăritului, soarele cădea pieziș, ca‑n cripta unui sfânt dintr‑o ilustrată veche, iar fumul brumăriu al țigării se Înălța precum zorile. Condamnatul simți cum fumul, superbă iluzie, Îl moleșea pentru o clipă, auzind parcă din depărtări sunetul taragotului care se prelingea peste câmpie, și atunci aruncă țigara pe podea și o stinse cu cizma sa de husar căreia Îi fusese desprins pintenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Joly va fi adus În fața justiției În ziua de 15 aprilie 1865. Din pricina unei ploi torențiale de primăvară, ca și a tăcerii presei, la proces participară câțiva curioși ocazionali. Prin sentința tribunalului cartea va fi interzisă și confiscată, iar Joly condamnat - „pentru provocarea urii și a disprețului față de guvernarea suveranului“ - la o amendă de două sute de franci (prețul acidului și manoperei) și la cincisprezece luni de Închisoare. Însemnat cu pecete de anarhist, alungat de prieteni, dar neînduplecat, va pricepe că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
la orice pas, simțea nevoia unui loc numai al ei în care să se adune și să-și găsească liniștea sufletească de care avea imperioasă nevoie. Au intrat în sălile de clasă cu inimile strânse, cu fețele palide, ca niște condamnați la moarte. Jumătate dintre ei, dacă nu luau examenul, nu aveau altă opțiune decât școala profesională. Pentru elevii liceului de matematică-fizică, cu renume prin oamenii iluștri pe care îi oferise țării, aceasta era o avertizare rușinoasă aruncată de profesori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
doar Îngrijorată pentru tine, asta-i tot. — Fiți fără grijă, a zis Adam. Nu din vina dumneavoastră s-a Întâmplat totul În felul ăsta. Margaret voia să creadă că e așa cum spune, că ea nu era În nici un fel de condamnat pentru faptul că Adam devenise cu adevărat orfan, de vreme ce absența lui Karl putea să fie definitivă și mai mult ca sigur nu mai era În viață. Nu putea să scape de gândul că tot ce se petrecuse era În bună
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pălăvrăgelii naționale. Sunt convins că n-ai uitat oarece sfaturi... Sfaturi? Cain sorbi din cafea, puse ceașca pe masă și zise: Ce sfaturi să dai celor care rămân aici? E ca și cum ai spune parașutistului să nu sară fără parașută, sau condamnatului la moarte că nu e cazul să pună la Îndoială priceperea călăului... Adică cum? se miră Gheretă, gata să se Înece. Adică așa, zise Cain zâmbind. E momentul să ne despărțim. Nu e cazul să mă conduceți. Se ridicară În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
iute. Îți ia foc limba, dacă ești prea érzékeny. Ciuli urechile. De undeva venea, anume pentru sufletul său, vocea lui Placido Domingo cântând E lucevan le stele, din Tosca lui Puccini. Era cel mai frumos cântec compus vreodată pentru un condamnat la moarte. Se simțea ușor. Dintr-o dată. Nu-l mai chinuia funia aceea nesuferită care Îl ținea legat de piciorul din spate. Era liber. Ușor și liber. Ușor ca un fulg din moment ce iată-l plutind la o palmă deasupra pământului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și note false, dezacorduri, vreun vibrato prea apăsat. Tai felii subțiri din mărul zemos încă și aromat al vieții amintite: Speak, Memory. Avusese concert la Iași. Era obosit, epuizat nervos ("M-am întins mai mult decît plapoma"), moleșit. Viața de condamnat la glorie nu-i fără suferință. A zăcut zile-n șir. "Nu-mi place să mă culc în patul altuia, dar are un anume farmec să dorm în patul tău, Dințișor". Își pierduse proverbialul autocontrol (febra continuă îl toropea), de vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
că a văzut la Haga un muzeu ciudat, al instrumentelor de tortură. Pe pereți stăteau înșirate săbii ascuțite de oțel și săbii din lemn. De ce din lemn? Pentru că, uneori, suveranul grația în ultima clipă, iar ritualul grațierii era ca gîtul condamnatului să fie atins de trei ori cu o sabie de lemn. Cum blestemata de speranță funcționează și funcționează, mulți deținuți se înșelau, voiau să creadă că au fost atinși cu sabia boantă. Senzația falsă a lemnului pe piele îi euforiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Meals. La prima vedere, corespundea ideii pe care o aveam despre arta contemporană: fotografii cam nasoale cu comentarii lipsite de interes. Iar apoi Sigrid mi-a explicat. Website-ul unei închisori texane divulga ultimele feluri de mâncare pe care le ceruseră condamnații la moarte în ajunul execuției. Intenția cinică a patronilor era de a lua peste picior ultimele vise alimentare ale acestor mari criminali ale căror meniuri erau care mai de care mai naive. Patrick Guns găsise procedeul așa de respingător încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
bucătari cei mai faimoși de pe Tera să realizeze aceste meniuri cu un fast de care cu siguranță că nefericiții nu beneficiaseră. Guns fotografiase apoi felurile de mâncare lângă bucătar, însoțite de o notă privind compoziția exactă a meniului comandat de condamnat, numele acestuia și data execuției. Dimensiunile- un metru pe optzeci de centimetri - îți permiteau să admiri luciul cartofilor prăjiți, care figurau pe cvasi-totalitatea clișeelor. Niciunul nu comandase vin, bere, nici alcool. Băuturile specifice erau la fel de copilărești ca mâncarea: lapte, ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
-l împiedică pe om să dorească să-și reia primele plăceri ale existenței, ca de pildă piureul, apple-pie ori milk-shake. Patrick Guns discuta cu proprietarul galeriei. Mă dusei să-l felicit călduros. -Credeți că ar fi posibil să le servim condamnaților aceste meniuri realizate de maeștri bucătari? -M-am gândit la asta, zise el. Din nefericire lucrul acesta este interzis de autoritățile penitenciare americane. -Prin urmare, nu se pregătesc în zadar aceste feluri de mâncare? -Nu. Este unul dintre rolurile artei: să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
cu lux de amănunte perioadele acelea crunte, cu înflorituri și scorneli, ca să te cîștige de partea lui, să-l privești ca pe un idol. Doi ani și șase luni condamnat în ’36 și deținut la Brașov și Doftana, după aceea condamnat la alți trei ani de Tribunalul Militar București, pedeapsă pe care nu a ispășit-o fiind de negăsit. Ție ar fi trebuit să-ți fi spus pe unde a stat ascuns, pînă ce l-au prins în ’40 și l-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
care nu auzise de „năzbâtii”! -Adică, de ce fel?, Întrebă bunicul Încruntând un sfert din sprinceana care se Îngălbenise de la „tiutiun”. -Am fost În Cociobana! Aneta a tresărit străfulgerată de un nod În gât și l-a fixat cu privirea unui condamnat la moarte pe nedrept. Și? Și-am ținut pe Marțolea de funiuță! Și mai ce? ȘÎ-am pus mâna pe coarnele ei! -Ămâia mătii, Anetî, dacă...! Și mai ce-o făcut nepotu’ meu deștept?, mai Întrebă el pe Va, cu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
îl roagă pe amicul lor să telefoneze la profesor. După multe insistențe telefonul sună la specialist și Gabi aude vorbele puțin repezite, parcă panicate. Ce a zis? se roagă Gabi. Nu primește răspuns, dar i se întinde telefonul. Ca un condamnat la moarte ascultă și nu înțelege. Ca într-un vis urît, necontrolabil, aude "transaminaza 900" sau poate 800, sau poate 500, nu a înțeles prea bine. Dă telefonul posesorului de drept și se pleoștește de tot. Ceilalți au luat poziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
actelor teroriste: Cînd cumpărați rachete, să faceți un contract în care să se scrie obligatoriu și orașul în care are loc tranzacția și numele vînzătorului. Nu mai pierdeți portofele pe stradă! Ele pot alimenta teroriștii cu bani. In închisoare un condamnat la închisoare pe viață, frumos, ce-i drept, este intervievat de o domnișoară slută foc. Și de ce v-au condamnat? Au zis că l-am omorît. Dar n-ați spus că nu l-ați omorît? Ba da. Eu cînd l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
bunicului este ca o păpușă, tremură de plăcere, când te vede, pupă-mi păpușa, te rog. Ține 500, la pensie îți mai dau, lasă-mă să te fut puțin. Ghemul de sub fereastră respira prin epiderma zbârcită a zidului ca un condamnat la moarte, fiecare secundă, o execuție a memoriei, fiecare bătaie de inimă, o treaptă spre adânc. Ce s-a întâmplat cu o clipă în urmă? S-a sufocat într-un vârtej al timpului. Ce urmează să se întâmple? ...moartea leagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mai curată decât moartea cărnii, moartea în afara oaselor este mai curată decât moartea oaselor. Ochii umezi nu sunt ochii milei, ai îndurării, ai cerșirii; ochii umezi sunt ochii cerului; înaintea morții, cerul își ia lumina înapoi. Oare din acest motiv, condamnații la moarte sunt legați la ochi înaintea executării? Nedreaptă-i, Doamne, acoperirea luminii cu pământ. Blestemați fie cei care coboară noaptea în iris, în fântână, în icoană! Zgomotul fiarelor descătușă câteva raze de sore și o umbră aproape transparentă. Petru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu mîinile legate la spate, preț de două ceasuri. Fiecare stîlp era păzit de cîte un soldat pentru ca nu cumva pedepsitul să recurgă la vreo Înșelăciune spre a-și ușura chinul. Toți deportații trebuiau să asiste ca să ia aminte. Cei mai mulți condamnați nu rezistau pînă la capăt, leșinau, dar erau aduși În simțiri cu o găleată sau mai multe de apă rece. Pauza era cronometrată și adăugată celor două ore, iar scripetele Îl trăgea pe osîndit la loc pe stîlp. Nici Costin
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și rămase înmărmurită de uimire și de bucurie, când își văzu fratele intrând pe nepusă masă pe ușă. Trecuse parcă o veșnicie de când îl văzuse ieșind pe aceeași ușă, ridicat de Securitate și cu țeava revolverului între coaste, ca un condamnat la moarte. Copleșită de o adâncă emoție, ea își făcu de trei ori cruce, mulțumind Sfintei Fecioare că-i fusese dat să își revadă teafăr și sănătos unicul frate. Apoi se repezi să îl îmbrățișeze, cu lacrimi în ochi. Vittorio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
le știam despre mulțimea de lagăre și de colonii de muncă din Siberia. În primul rând erau mulți prizonieri de naționalități diferite proveniți încă din Războiul Civil, precum și din al Doilea Război Mondial, dintre aceștia făcuse parte și el. Urmau condamnații politici ruși care "călcaseră strâmb", cum zicea Axel despre cei care se opuneau sau erau doar bănuiți că sunt contra bolșevismului. Aceștia erau cei mai oropsiți, trimiși în lagărele cele mai îndepărtate din Siberia orientală. Veneau apoi sutele de mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Nici n-ai avut de unde s-o afli deoarece în '40 aveai abia un an, iar părinții ți-au tăinuit această crimă, nu ispravă. Fapta odioasă a fost pedepsită cu deportarea la o mină de diamante dincolo de Cercul Polar, unde condamnatul a murit înghețat într-o baracă improvizată alături de alți zece mazili diversioniști. Situația începuse să devină din ce în ce mai serioasă. Lui Emil i s-au muiat genunchii. Falsul în declarații se contura tot mai vizibil, deși tânărul, aproape absolvent, era convins că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]