2,979 matches
-
Dicționarul general al literaturii române" a considerat că-l putea caracteriza mai bine în acești termeni: "Ca gazetar are vână și o doză de ferocitate, punctând apăsat prin violența sarcasmelor cu care îi izbește pe aceia care îi cad sub condei. Mereu încruntat, pus pe cârcotă, arțăgosul se arată, în articolele lui, ba scârbit, ba mânios, iar răutatea aceasta conține parcă și un grăunte de ură. " Tot atâtea aprecieri ce nu prea pot stârni curiozitatea iubitorului de literatură. Mai nuanțat în
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
dacă vrei să trăiești cinstit din meșteșugul tău?... Ori din numărul din 13 mai, articolul de fond, în chenar gros, cu titlul "Dreptul la critică": "Am rămas pesemne cu o spaimă în oase, care ne încleștează încă degetele ce poartă condeiul, ori de câte ori vrem să așternem pe hârtie, fără părtinire și fără gând de sabotare, cutare lucru necugetat, cutare treabă pripită, cutare greșeală asupra căreia, în loc să se revină, se stăruie". Pentru Nichifor Crainic, care nu-l agrea deloc pe Mircea Damian și
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
perfect obișnuinței protocolare cu care își întocmesc scrisorile. Și Martin și Hannah își construiesc scrisorile ca pe un edificiu, ridicîndu-le propoziție cu propoziție. Dar în nici un caz nu le aruncă pe pagină cum le-ar veni la primul imbold al condeiului. Te izbește la ei grija migăloasă privind inserarea amănuntului discursiv, precuparea atentă pentru formulele introductive sau pentru încheierile politicoase, și mai ales tonul civilizat cu care își leagă frazele. Iar impresia stăruitoare este că acești oameni, scriind scrisori, fac cultură
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]
-
analize brute, e oarecum simplă, centrată aproape muzeal în jurul câte unui obiect intim (nu neapărat indecent) proiectat în amintiri cât se poate de limpezi, cu un anume dozaj de umor și cu o concluzie scăpată parcă din vârful delicat al condeiului. Și totuși, în ciuda tuturor acestor rigori formale, naturalețea - și numai ea - dă tonul. Categoria artificiului se autoexclude încă de la primele pagini, fără a da semne de minimă revigorare pe parcurs. Un gen similar de îmbinare paradoxală e de urmărit - dacă
Același Sorin Stoica by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9073_a_10398]
-
inclusiv sub raportul informației. Dar, cu toate că dispune de o strînsă documentare, aidoma unei mașinării care funcționează în subsolul unei clădiri pentru a o încălzi, aceasta nu e niciodată dată în vileag. Nimic ostentativ, nici o pedanterie nu-și face loc sub condeiul lui Nicolae Manolescu, alert, discret, ușor monden. Criticul plutește pe valul adesea tulburat al unor timpuri îndepărtate fără a-și pierde vreodată echilibrul, cu o abilitate grațioasă, cu o energie ce se contrage în eleganță. încercînd a descoperi elementele viabile
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
a stabili afinități ale înaintașilor cu aceștia. Aparent simplu, plutind în aerul unei perioade în care conștientizarea factorilor creației, interpretarea lor opulentă din unghiuri dintre cele mai variate au devenit o marcă a sa, o atare inovație aparține totuși unor condeie care au pus-o în practică. Pe urmele glorioase ale Călinescului, N. Manolescu își poate aroga meritul de-a o ilustra într-o amplă construcție de istorie literară. Unul din capitolele Istoriei d-sale, avîndu-i ca obiect pe poeții primei
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9119_a_10444]
-
trăgea cu ochiul spre Occident, îmbătîndu-se cu muzica europeană și cu literatura romantică. O tardivă încercare de a depăși lumea mahalalei bucureștene întreprinde Filimon abia în pragul vîrstei de 40 de ani cînd, probabil, după multe ezitări, îndrăznește să ia condeiul în mînă și să dea formă de cronici muzicale opiniilor sale despre muzică și despre interpretarea ei. Era în decembrie 1857, în ziarul "Naționalul" al lui Vasile Boerescu. Prima și ultima dată cînd Filimon iese, fizic, din perimetrul îngust al
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
ia spune-mi, cum mergi cu alișverișurile? - După vremi, cocoane Dinule. - Știi la ce te-am chemat? - Nu știu, dar îmi închipuiesc că pentru răfuirea socotelelor dintre noi. - Bravo, Kir Costeo! Ai ghicit. Să începem dar! Să paravalisim mai întîi condeiele ca să vedem dacă se potrivește catastihul meu cu al dumitale. Ia spune-mi acum, cît o să-mi ceri la sută pentru că ai luat parte la acest alișveriș prefăcut? - Să împărțim pe din două. - Dar bine, asta-i furtișag, nu mai
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
și a moralei laice înseamnă să faci ceea ce stînga franceză se pricepe de minune să facă: să deformeze trecutul în așa fel încît prezentul să pară prelungirea lui firească; să legitimeze un prezent ilegitim pe baza unei istorii aduse din condei. Unde bate Paul Hazard nu e greu de intuit: o Europă fără națiuni al cărui conglomerat amorf trebuie obligatoriu să fie văduvit de singura religie din al cărei spirit a luat de fapt naștere: creștinismul. Aproape că te apucă tristețea
Stupul neprihăniților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9224_a_10549]
-
și relativ, după 1965, ele n-au putut elimina linia fundamentală, de sorginte maiorescian-lovinesciană, a exercițiului critic. Noua critică, avînd izvoare eterogene, din deceniile 7-8, orientarea structuralist-semiotică, spre a nu mai vorbi de grilele sociologice sau psihanalitice, au ispitit unele condeie, însă nu le-a fost dat a absorbi ansamblul criticii autohtone reînviate, rămînînd în ipostaza de "cazuri" ale ei. Citiți cu interes și asumați pînă la un punct, Mihail Bahtin, Jean-Pierre Richard, Roland Barthes, Umberto Eco, Tzvetan Todorov, Gianni Vattimo
Despre "stilul critic" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9229_a_10554]
-
Mama m-a îmbrăcat într-un șorțuleț de pânză, gri cu picățele, care se încheia pe la spate, mi-a legat la gât o fundă albastră și mi-a pus în spinare un ghiozdănaș în care se afla o tăbliță, un condei, un abecedar și un burete care atârna pe dinafară, legat fiind cu sfoară - era din soiul natural ce se culegea de pe fundul mărilor. Pe tabliță zgâriam cu condeiul linioare paralele - pe cât cu putință - ușor aplecate spre dreapta. Colegul de bancă
Old merry school by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9265_a_10590]
-
pus în spinare un ghiozdănaș în care se afla o tăbliță, un condei, un abecedar și un burete care atârna pe dinafară, legat fiind cu sfoară - era din soiul natural ce se culegea de pe fundul mărilor. Pe tabliță zgâriam cu condeiul linioare paralele - pe cât cu putință - ușor aplecate spre dreapta. Colegul de bancă, Vică, scrâșnea și vorbea pentru sine: Nu se mai inventează odată pixul, să scăpăm de scârțâitul ăsta de condei." Pe la jumătatea anului la zestrea mea școlară s-a
Old merry school by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9265_a_10590]
-
se culegea de pe fundul mărilor. Pe tabliță zgâriam cu condeiul linioare paralele - pe cât cu putință - ușor aplecate spre dreapta. Colegul de bancă, Vică, scrâșnea și vorbea pentru sine: Nu se mai inventează odată pixul, să scăpăm de scârțâitul ăsta de condei." Pe la jumătatea anului la zestrea mea școlară s-a mai adăugat o sticluță de cerneală albastră marca Günther Wagner, prin care, spontan, se creă o distanță între mine și ceilalți colegi, găieșteni de baștină, care foloseau cristale violete de amestecat
Old merry school by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9265_a_10590]
-
se și contează. în Capitală, unde sunt mai multe universități particulare decât case de schimb valutar, a nu deține titlul de doctor se consideră gest de indecență: ca și cum ai pleca pe stradă, deschis la pantalon. O, și ce mai scârțâia condeiul, pe tăbliță!
Old merry school by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9265_a_10590]
-
Gheorghe Grigurcu Cît privește celelalte personaje ale Jurnalului, care contextualizează spontanul portret de căpetenie, cel auctorial, ele posedă ca numitor comun o incisivitate, nu doar o agerime a condeiului critic ci și o anafectivitate. Mihail Sebastian e un excelent observator rece al deficiențelor omenești, un colector al nuanțelor deriziunii, sub semnul unei inteligențe stilate, al unei detașări caligrafice. Nedispus a admira, avînd mai curînd o nostalgie a umanității simple
Sebastian ca personaj (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9292_a_10617]
-
tot dumnealui îi veni ideea. - Filosoful?... îți trage o prolegomenă... Sau ceva... contra lichelelor...; ori să torni nițică afecțiune peste ură... să scoți capra... Poetul național proceda altfel; ...el venea atunci întâia oară să modifice lucrurile... să schimbe... sapa-n condei și brazda-n călimară... Alfabetizare generală. Nu, să nu o luăm de la început, că între timp am mai evoluat. Trebuie stil, finețe... Aaaa, mi-a venit o idee. îl rugăm pe domnul Pleșu!... - Care și-a dat anu' trecut demisia
Fatali României... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9311_a_10636]
-
conștiința lui Sebastian prevala postura romancierului, aparent stînjenită de exercițiul critic deschis spre infinit, ca de o substanță informală, de un hybris ce s-ar opune creației obiective. N-ar fi nepotrivit a vedea aci un mic răsfăț al unui condei ce excelează tocmai în "observații critice", în "examene neîncetate". Poate că e însă și o saturație de sine, o insatisfacție a propriului discurs analitic, o tînjire a introvertirii către extrovertire. în orice caz, Jurnalul dă o satisfacție nescontată a unei
Centenar Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9331_a_10656]
-
A dat peste un editorial intitulat " Paradoxul vremurilor noastre", plasat în fruntea revistei și semnat Octavian Paler. O colecție de platitudini agramate despre care Cronicarul nu putea să creadă că ar fi fost emise de regretatul scriitor, un om de condei care nu se juca cu vorbele și un stilist remarcabil. Am cercetat: articolul nu-i aparține, într-adevăr, lui Paler, nu l-a scris niciodată! Altcineva l-a scris și l-a pus în revistă fără să-l fi avertizat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9369_a_10694]
-
tineri sau mai puțin tineri, dar care cu greu ar putea fi asimilați sferei meritocrației talentuoase sau unei îndelung statornicite celebrități cîștigate pe drept, să-și vadă numele adulat la cub și la pătrat nu numai prin aducerile proprii din condei, primite repetitiv cu brațele deschise de diferite publicații onorabile, dar și prin reverențele, ditirambii și genoflexiunile unor terți? Comuniunea simțămintelor patriotice în slujba unor nobile idealuri? Donații generoase pentru cauze individuale și colective? Presiuni, insistențe, interferențe? Poate că însăși obrăznicia
Despre nombrilism by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/9384_a_10709]
-
e iremediabil"), ambiția de a forma tineri, de a deveni lider al unei "opoziții", al unei grupări care să lupte sub comanda sa, reprezintă reflexe condiționate ale adevăratei autorități pe care Camil Petrescu o caută în lumea literaturii: Prin delicatețea condeiului, prin frumusețea melancolică a subiectului, prin analiza subtilă a cîtorva momente simple altfel, Adela e desigur o operă de frunte a scrisului românesc. Totuși, de ce Ibrăileanu nu a putut-o scrie decît cînd Ultima noapte... a autorizat acest soi de
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
rezultat, astfel o lucrare și frumoasă și utilă celor legați sufletește de „orașul dealurilor albastre”. Ar fi inutil să insist asupra unuia sau altuia dintre obiectivele la care s-a oprit Vasile Ilucă cu al său penel și al său condei. Cititorii vor observa cu ușurință că este o prezentare „ciclică” în sensul acelor de ceasornic. Închei cu observația banală: în Vasile Ilucă coexistă trei fațete ale unuia și aceluiași om: a pictorului, a publicistului și a poetului. Aș vrea să
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
scrierii unei lucrări cu acestă temă, mi a venit în timp ce vizionam un film istoric, legat de tumultoasa perioada a expansiunii turcești către sud-estul și centrul Europei. M-am așezat la masa de scris și am pus, mai întai, mâna pe condei pentru a fixa titlul cărții. Nu mi-a fost greu, fiindcă prin sertarele lăcașului cugetării mi-a venit ca un obiect teleghidat ideea titlului lucrării de față. M am gândit la grandoarea militară și politică a acestor conducători otomani și
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
toate dorința de a fi cât mai util, într-un domeniu în care acumularea de noi cunoștințe este rapidă și deosebit de necesară. Lurcarea se înscrie în preocuparea constantă a autorului de a fi mereu prezent acolo unde se cere un “condei” avizat din punct de vedere profesional. Prof. univ. dr. Vasile Stan FORMAREA RASELOR DE OVINE Cunoașterea formelor inițiale, din care au derivat actualele rase și populații de ovine, este utilă atât pentru procesul de ameliorare prin selecție, cât și pentru
Rase autohtone de ovine ş i caprine by Pascal Constantin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91660_a_93181]
-
datată 21 iulie 1645, spre a o vindeca: îi propune să o fami liarizeze cu „mijloacele pe care filozofia ni le oferă ca să dobândim fericirea suverană, fericire degeaba așteptată dinspre partea avuției de către sufletele vulgare“. Și dintr-o trăsătură de condei scrie Tratatul despre pasiunile sufle tului. Mai târziu, într-o altă scrisoare, filozoful se justifică: „Este adevărat că, de regulă, refuz să-mi trec pe hârtie ideile pe care le am în privința moralei (...). Unul dintre motive este acela că nu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
își poate publica, în sfîrșit, "articolele vitriolante și iconoclaste", iar autoarea }ării fetelor, dîndu-și probabil seama că o colaborare a la longue cu regimul comunist n-ar putea fi rentabilă, își modulează vocea "pe linie vag opoziționistă". Oricum, cele două condeie ilustrează două lumi radical deosebite. Și totuși o ciudată întîmplare le apropie într-un chip inopinat: "Printr-o mecanică celestă al cărei resort ne scapă, Maria Banuș și Cornel Regman au trecut în aceeași zi pragul nevăzut. în îndepărtații ani
Epistolar portughez by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9448_a_10773]