752 matches
-
din căldura evacuată din motor unui fluid rece (aerul din mediul ambiant). După modul de transfer termic schimbătoarele se împart în "schimbătoare de suprafață", la care transmiterea căldurii se face printr-un perete despărțitor, considerată suprafață de separație, cu o conductivitate termică cât mai mare și "schimbătoare prin amestec", la care transmiterea căldurii se face prin amestecul mediilor. Deoarece sunt mai simple și mai eficiente, schimbătoarele prin amestec sunt preferate în toate cazurile în care fluidele se pot amesteca. Transferul termic
Schimbător de căldură () [Corola-website/Science/318707_a_320036]
-
randamentul nervurilor se obține prin integrare de-a lungul nervurii și este dat de relația: unde: unde: formula 36 este înălțimea relativă a nervurii, unde coeficientul de ponderare formula 37 depinde de forma nervurii, expresiile sale găsindu-se în bibliografie, formula 38 este conductivitatea termică a materialului nervurii, formula 39 este grosimea nervurii. În general, pentru nervuri corect proiectate, cu grosime corespunzătoare, randamentul nervurii depășește 85%, deci nervurarea mărește efectiv suprafața de schimb de căldură. Schimbătoarele de tip regenerativ, cunoscute și sub numele de "recuperatoare
Schimbător de căldură () [Corola-website/Science/318707_a_320036]
-
împreună cu sisteme de bobine pentru compensarea și controlul câmpului magnetic extern. Ecranarea feromagnetică și compensarea activă sunt metode standard utilizate la frecvențe joase. La frecvențe ridicate se folosește metoda de ecranare (absorbție cu curenți turbionari) prin utilizarea unor materiale cu conductivitate electrică ridicată. Pentru camere ecranate din materiale feromagnetice, ecranarea se realizează prin faptul că fluxul magnetic preferă calea cu valoarea cea mai ridicata a permeabilității magnetice. În cazul camerelor ecranate realizate din materiale neferomagnetice (Cu, Al), ecranarea este bazată pe
Magnetocardiografie () [Corola-website/Science/333381_a_334710]
-
Roentgen, ci ozonului generat în contact cu pielea și în parte de acidul de azot. El credea că acestea erau unde longitudinale, că acelea produse de către unde în plasmă. Un “sistem mondial pentru transmiterea energiei electrice fără cabluri” bazat pe conductivitatea electrică a Pământului, a fost propus de Tesla, sistem care ar funcționa prin intermediul transmisiei de energie prin diferite medii naturale și utilizarea secundară a curentului transmis între două puncte pentru alimentarea dispozitivelor electrice. În practică, acest principiu de transmisie de
Nikola Tesla () [Corola-website/Science/302222_a_303551]
-
2008) "Phoenix" a furnizat rezultatele analizei cu informații privind sărurile din sol și aciditatea acestuia. Laboratorul de chimia fluidelor a făcut parte din suită de instrumente denumite MECA (prescurtare de la "Microscopy, Electrochemistry and Conductivity Analyzer"—"Analizor de Microscopie, Electrochimie și Conductivitate). Rezultatele preliminare au arătat ca solul de la suprafața este moderat alcalin, cu un pH între 8 și 9. S-au găsit ioni de magneziu, sodiu, potasiu și clorura; nivelul total de salinitate este modest. Nivelul ionului clorura este scăzut, si
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
apă în acest eșantion; totuși, deoarece el a fost expus atmosferei câteva zile înainte de a fi pus în cuptor, orice gheață care ar fi existat inițial în solul testat s-ar fi pierdut prin sublimare. Analizorul de microscopie, electrochimie și conductivitate (în , MECA) este un pachet de instrumente proiectat inițial pentru misiunea din 2001 Marș Surveyor Lander, care a fost anulată. El constă dintr-un laborator de chimia lichidelor, un microscop optic și unul cu forța atomică și o sondă de
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
în , MECA) este un pachet de instrumente proiectat inițial pentru misiunea din 2001 Marș Surveyor Lander, care a fost anulată. El constă dintr-un laborator de chimia lichidelor, un microscop optic și unul cu forța atomică și o sondă de conductivitate electrică și termică. Jet Propulsion Laboratory a construit MECA. Un consorțiu elvețian condus de Universitatea Neuchatel a contribuit cu microscopul cu forța atomică. Utilizând MECA, cercetătorii au examinat particule de sol cu diametrul de până la ; în plus, ei au încercat
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
Universitatea Neuchatel a contribuit cu microscopul cu forța atomică. Utilizând MECA, cercetătorii au examinat particule de sol cu diametrul de până la ; în plus, ei au încercat să determine compoziția chimică a ionilor solubili în apă din sol. Au măsurat și conductivitatea electrică și termică a particulelor de sol cu ajutorul unei sonde aflată pe brațul robotic. Acest instrument aduce 6 din 69 de suporturi de eșantioane la o deschidere din instrumentul MECA la care brațul robotic aduce eșantioanele pe care le preia
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
electrodul. Primele măsurători au indicat că stratul superficial conține săruri solubile în apă și are un pH între 8 și 9. Analizele adiționale efectuate asupra compoziției solului au relevat prezența percloraților, si a agenților oxidanți. MECA conține o sondă de conductivitate electrică și termică (în , TECP). TECP are patru ace scurte și groase și un port pe cealaltă parte a carcasei și efectuează următoarele măsurători: Trei dintre cele patru sonde au mici elemente de încălzire și senzori de temperatură montați înăuntru
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
timp cu care se disipează căldură de pe sonda. Acele adiacente detectează sosirea impulsului de căldură. Viteza cu care se deplasează căldură de la sonda, precum și viteza cu care se deplasează de la o sondă la alta permite oamenilor de știință să măsoare conductivitatea termică, dar și căldura specifică și difuzivitatea termică (viteza cu care se propagă o perturbație termică în sol). Sondele măsoară și permitivitatea dielectrica și conductivitatea electrică, care pot fi folosite pentru a calcula gradul de umezeală și de salinitate al
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
cu care se deplasează de la o sondă la alta permite oamenilor de știință să măsoare conductivitatea termică, dar și căldura specifică și difuzivitatea termică (viteza cu care se propagă o perturbație termică în sol). Sondele măsoară și permitivitatea dielectrica și conductivitatea electrică, care pot fi folosite pentru a calcula gradul de umezeală și de salinitate al regolitului. Acele 1 și 2 funcționează conjuncție și măsoară sărurile din regolit, încălzesc solul pentru a măsura proprietățile termice ale acestuia (difuzivitate și conductivitate termică
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
și conductivitatea electrică, care pot fi folosite pentru a calcula gradul de umezeală și de salinitate al regolitului. Acele 1 și 2 funcționează conjuncție și măsoară sărurile din regolit, încălzesc solul pentru a măsura proprietățile termice ale acestuia (difuzivitate și conductivitate termică, și căldura specifică), si măsoară temperatura solului. Acele 3 și 4 măsoară apă lichidă din regolit. Acul 4 este un termometru de referință pentru acele 1 și 2. Portul 5 măsoară umiditatea relativă. Stația meteorologică (MET) a înregistrat date
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
și ale rezistivității aparente asociate. O serie de lucrări ulterioare (1930-1950) sunt dedicate analizei detaliate a procedurilor curente de prospecțiune electrică în curent continuu și alternativ. Mai târziu, în "teoria mediilor alpha" a prezentat o serie flexibilă de modele ale conductivității solului, care permit un calcul rapid al câmpului electric și facilitează interpretarea măsurătorilor. O altă preocupare perenă, originând în problemele de prospecțiune electrică și încurajată de succese neașteptate, a fost studiul liniilor de câmp magnetic pentru diferite configurații de curenți
Sabba S. Ștefănescu () [Corola-website/Science/304007_a_305336]
-
K. Mantaua lui Neptun este echivalentă cu 10-15 mase ale Pământului și este bogată în apă, amoniac și metan. Deși este un fluid dens cu temperaturi ridicate, în planetologie acest amestec este caracterizat drept „ghețos”. Acest fluid, care are o conductivitate electrică ridicată, este uneori numit și "ocean de apă-amoniac". La o adâncime de 7000 km în manta, există posibilitatea ca metanul să se descompună în cristale de diamant care se precipită înspre nucleu. Mantaua poate consta dintr-un strat de
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
Comparând câmpurile magnetice ale celor două planete, cercetătorii consideră acum că orientarea lor extremă ar putea fi caracteristică unor fluxuri provenite din interiorul planetei. Acest câmp poate fi generat de mișcările fluide convective dintr-o pătură subțire de lichide cu conductivitate electrică (probabil o combinație de amoniac, metan și apă) rezultând astfel un efect de dinam. Componenta dipolară a câmpului magnetic de la ecuatorul magnetic al lui Neptun este de aproximativ 14 microtesla (0,14 G). Momentul magnetic dipolar al lui Neptun
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
dintre plasma creată și electrozi generează fotoni cu raze ultraviolete, care aprinde stratul de fosfor din partea din față a ecranului. Xenonul mai este utilizat ca "starter de gaz" în lămpile de mare presiune cu sodiu. Acesta are cea mai mică conductivitate termală și cel mai mic potențial de ionizare dintre toate gazele nobile neradioactive. Ca gaz nobil, xenonul nu reacționează în timpul iluminării cu substanțele aflate în lampă. Conductivitatea termală mică minimalizează pierderile de căldură din lampă pe durata stării operaționale, iar
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
gaz" în lămpile de mare presiune cu sodiu. Acesta are cea mai mică conductivitate termală și cel mai mic potențial de ionizare dintre toate gazele nobile neradioactive. Ca gaz nobil, xenonul nu reacționează în timpul iluminării cu substanțele aflate în lampă. Conductivitatea termală mică minimalizează pierderile de căldură din lampă pe durata stării operaționale, iar potențialul mic de ionizare are drept consecință un nivel scăzut pentru în starea rece, ceea ce permite lămpii să fie pornită mai ușor. În 1962, un grup de
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
dintre mașinile termice cunoscute, motorul Stirling poate atinge cel mai mare randament, teoretic până la randamentul maxim al ciclului Carnot, cu toate că în practică acesta este redus de proprietățile gazului de lucru și a materialelor utilizate cum ar fi coeficientul de frecare, conductivitatea termică, punctul de topire, rezistența la rupere, deformarea plastică, etc. Acest tip de motor poate funcționa pe baza unei surse de căldură indiferent de calitatea acesteia, fie ea energie solară, chimică sau nucleară. Spre deosebire de motoarele cu ardere internă, motoarele Stirling
Motorul Stirling () [Corola-website/Science/309545_a_310874]
-
în condițiile frecării semiuscate; rezistență la coroziune, pentru a atenua efectul atacurilor chimice și electrochimice; proprietăți mecanice ridicate și stabile la temperaturile înalte de funcționare; modúl de elasticitate superior la temperaturi relativ mari, invariabil în timp, pentru a preveni vibrațiile; conductivitate termică ridicată.Nu există materiale care să satisfacă simultan cerințele enunțate. Norma ISO 6621-3 clasifică materialele destinate fabricației segmenților de piston în 6 clase, simbolizate cu cifrele 10, 20...60. Categoriile de materiale pentru segmenți sunt următoarele: a) fonta cenușie
Segment de piston (motor) () [Corola-website/Science/315009_a_316338]
-
C sau 1,472 °F și formează azotură de titan, care cauzează pierderea ductilității). Titanul este rezistent la acizii sulfuric și hidrocloric diluați, clor gazos, soluții clorice și la majoritatea acizilor organici. Este paramagnetic (slab atras de magneți) și are conductivitatea electrică și termică relativ scăzute. Demonstrat experimental, titanul natural poate deveni radioactiv după ce este bombardat cu nuclei de deuteriu, emițând în principal pozitroni și raze gamma. Când este încins, metalul se combină cu oxigenul, iar când ajunge la , se combină
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
C. Forma beta se formează la temperatura camerei și are o structură cristalină cubică cu fețe centrate, în timp ce forma gamma (ce se formează la temperaturi înalte) are o structură cristalină cu volum centrat. În mod normal forma beta are o conductivitate electrică asemănătoare metalelor, dar devine un semiconductor când este expus la aprox. 16,000 atm (1.6 GPa). Rezistivitatea electrică a yterbiului este de 10 ori mai mare la aprox. 39,000 atm (3.9 GPa), iar apoi scade dramatic
Yterbiu () [Corola-website/Science/305267_a_306596]
-
mai mari, însă nu produce distorsionarea vocii ca heliul. Argox este încă foarte rar utilizat și testat ca și gaz pentru respirație, argonul fiind cel mai adesea utilizat în stare pură pentru umflarea costumelor uscate de scufundare pentru că are o conductivitate termică mai scăzută (68% față de aer) și un preț de cost relativ ieftin. Heliul nu se pretează pentru costumele uscate din cauza conductivității termice mai mari. Se mai numesc și Trimix și sunt alcătuite din oxigen, azot și heliu sau oxigen
Amestec respirabil () [Corola-website/Science/313835_a_315164]
-
argonul fiind cel mai adesea utilizat în stare pură pentru umflarea costumelor uscate de scufundare pentru că are o conductivitate termică mai scăzută (68% față de aer) și un preț de cost relativ ieftin. Heliul nu se pretează pentru costumele uscate din cauza conductivității termice mai mari. Se mai numesc și Trimix și sunt alcătuite din oxigen, azot și heliu sau oxigen, heliu și hidrogen acesta din urmă numindu-se Hidreliox. Trimix este utilizat în aparatele recirculatoare pentru scufundări la adâncime mare în peșteri
Amestec respirabil () [Corola-website/Science/313835_a_315164]
-
Carburile de samariu sunt preparate prin topirea unui amestec de grafit-metal într-o atmosferă inertă. După sinteză, acestea sunt instabile în aer și așadar sunt studiate doar sub atmosfere inerte. Monofosfura de samariu SmP este un semiconductor asemănător siliciului cu conductivitate electrică mare de tipul n. Aceasta poate fi preparată prin coacerea la 1100 °C a unei capsule de cuarț ce conține un amestec de pudre de fosfor și samariu. Fosforul este foarte volatil la temperaturi mari și poate exploda, astfel
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
de timp, energia de puls este absorbită într-un strat superficial subțire, a cărui grosime corespunde adâncimii de penetrare optică (~10 nm). Efectele de difuzie termică în matricea materialului în stare solidă sunt aproape irelevante. În plus, teoria clasică asupra conductivității termice, bazată pe presupunerea că un material poate fi caracterizat de o singură temperatură, nu mai este valabilă. În schimb, trebuie luate în considerare interacțiunile electroni matrice, tratând separat temperaturile aferente ambelor părți. Pentru intensități foarte ridicate (I > 1016 Wcm-2
MARCAREA PRIN MICROPERCUŢIE ŞI CU FASCICUL LASER A UNOR MATERIALE by ŞTEFAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1607_a_2906]