864 matches
-
pereții acoperiți de tablouri cu strămoșii gazdei, pictați de artiști celebri. I-am ascultat cu voluptate pe el și pe Sergiu filozofând până adânc în noapte. Mai era un mare regizor italian care, împrietenindu-se cu Sergiu, i s-a confesat odată: „Sunt îndrăgostit de trei ani de nevasta ta.“ — De bună seamă că Maestrul s-a enervat, am pre supus eu. — Știi ce i-a răspuns Sergiu? „Și eu sunt îndrăgostit de ea!“ — Minunat! am exclamat, visătoare. Așa frumoasă cum
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
de fațadă? Sau a pus deja la cale o strategie pentru a mă distruge, iar acum doar joacă teatru, ca să mă inducă în eroare? Tăcerea ei mă deranjează și simt că nu o mai pot îndura mult. Încep să mă confesez: îi spun că împăratul Hsien Feng își petrece nopțile cu mine. O implor pe Nuharoo să mă ierte, dar sunt îngrijorată de faptul vocea mea ar putea părea lipsită de sinceritate. — Nu ai greșit cu nimic, rostește ea pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ce ne considerăm, vom aprecia totul și poate vom vedea unde și cine a greșit în conturarea acestui Destin. În acest scop mă voi folosi de unele însemnări sincere, nude, ale autoarei care a citit confesiunile lui Rousseau și se confesează sincer, dar a citit și pe Freud și Nietzsche, care au influențat-o în mod pregnant - pesimist. Pentru a da posibilitatea fiecărui viitor cititor al Jurnalului să-și facă o părere cât mai apropiată de adevărul celor gândite și spuse
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Hristoase, Marie cea Făcătoare de Minuni și Sfinte Iosif, a strigat ea dându-și ochii peste cap. Arăt ca o epavă! Evident, nu arăta deloc așa. Arăta imaculată. —E foarte important să arăți bine pentru soțul tău, mi s-a confesat ea în timp ce îmbrăca fusta de la costum și un pulover cu mărgele și alte chestii aplicate pe piept. Ceva oribil! După care s-a apucat să se pieptene cu niște mișcări violente. Era agitată, cu-adevărat agitată din cauza vizitei lui Dermot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
scaune metalice și o atmosferă generală de călătorie în spațiu. Era foarte, foarte șic. Brigit s-a așezat cu precauție pe o canapea gonflabilă din plastic transparent. —Nu sunt sigură că chestia asta rezistă la greutatea mea, mi s-a confesat ea îngrijorată. Nu! mi-a strigat atunci când am încercat să mă așez lângă ea. Nu era deloc de acord. Dacă stăm amândouă, o să explodeze cu siguranță, mi-a explicat ea. Of, Doamne! a exclamat după ce s-a instalat confortabil. —Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Să-l legitimeze, neapărat să-l legitimeze. Ține în mână un dreptunghi de carton maro. — Ce mai, eu sunt... fotografia e veche. Cât de vechi poate fi chipul unui atât de tânăr condotier? Ședea deja în fotoliul din față, se confesa deja, viclean, umil, prost plătit. Sper că nu v-ați supărat. Voiam să vă cunosc. De fapt, semănați cu un unchi al meu. Tată n-am, amcrescut prin orfelinate. Să-l dea afară sau doar să adoarmă, să adoarmă, pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
invenții fonetice, câștigase printre tinerii orientali o popularitate fulgerătoare. Nervoși, izbucnind brusc dintr-un soi de somnolență jilavă, intraseră până la urmă sub stăpânirea acestei calme forțe domestice. Uimiți la început, agasați, batjocoritori, tot mai atenți, însă, supuși, gata să se confeseze acestui oracol casnic, funcționând imperturbabil. Mărturisiri dezlânate, fragmentare, de o intimitate abruptă. Mătușica își făcea de lucru la bufet, șchiopătând alene printre scaune, ca și cum n-ar fi bănuit că studentul mai întârzie în cameră. Peste mai multe săptămâni, gazda readucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ei de vrăjitoare, legănat, liniștit, renăscut în mâinile reci și sărate, între buzele marine. Picioarele ei lungi lungi tremurau pe tavanul care tremura, ca și zidurile și ferestrele și podeaua. „O, Irina“, expia expira, în sfârșit orfanul. „Irina, Irina“, se confesa, izbăvit, clovnul, masca înlăcrimată pe sânii ei electrizați, capul învins pe pântecul cosmic, să prindă ecoul, confirmarea, și mai jos, să-și lipească, ultimă gratitudine, buzele mincinoase, de floarea canibală. Vindecat, muri, adormi somnul ultim. Avionul se apleca spre stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mie, unui străin! Apoi, discuții literare, la care nici nu mă pricep. De clasici n-am timp destul, așa spune, iar pe ăștia noi nu-i pot suferi, par confuzi, mediocri, snobi, așa spune. Înjură, plânge, glumește, se vaită, se confesează, se căiește, ca un adolescent. Acest ton confesiv, la arogantul Tolea! Poate doar se distreaza, cine stie...sa ma provoace si pe mine la confesiuni. Urme, traiectorii, contradicții... traseele confuze ale mascaradei. Un înlocuitor? Reperul unui loc, emblema anapoda, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dar nu a făcut-o. Cu o expresie extrem de solemnă pe chip, s-a întins peste masă și m-a bătut ușor pe mână. — Știu exact ce simți, Nathan, mi-a spus. E îngrozitor. Era rândul lui Tom să se confeseze. Era rândul meu să îmi ascult nepotul spunându-mi că și el era îndrăgostit de o femeie inaccesibilă. O numea M.F.P. Inițialele veneau de la Mama Frumoasă Perfectă și nu numai că nu schimbase niciodată vreun cuvânt cu ea, dar nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
binecuvântată în plus cu o acustică tolerantă, care îți îngăduia să te auzi chiar și când vorbeai în șoaptă. Pentru Harry, locul trebuie să fi avut ceva din confortul și intimitatea unui confesional. În orice caz, aici prefera să se confeseze - mai întâi față de Tom și acum față de mine. În ce-l privea, cunoștințele mele despre existența lui prebrooklyniană se limitau la câteva lucruri: născut în Buffalo, fostul soț al lui Bette, tatăl Florei, perioada petrecută la închisoare. Nu știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
care defilează în niște chiloți mulați și încercăm să nu pufnim în râs. Sunt destul de veselă acum și în principiu râd din orice. Sunt destul de tentată să îi spun lui Debbie despre Adam, dar din fericire mă abțin. Mi se confesează că s-a culcat cu unul dintre piloții însurați ultima oară când a stat peste noapte în Kerry, și eu sunt atât de șocată. Mă pune să jur că nu o să mai spun nimănui. Apoi mă simt așa de prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
și la o baie cu spumă. —Chiar așa? Sigur că nu. Nici nu m-am gândit la Crăciun încă. De ce ești așa obsedată de asta? — Păi... e vorba că... vreau să-i iau ceva extraordinar prietenului meu anul ăsta, se confesează. Așa că mă gândeam să-i iau ceva din State, pentru că totul e mult mai ieftin aici, nu? Cred că așa e, dacă vrei să-i iei haine. — Păi, mă gândeam că aș putea să mă duc în Beverly Hills mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
închipuia singurul val pe suprafața mării, păr care, îndată ce l-a udat apa, a prins un ton ultramarin ca pletele Eriniilor. De lângă mine, doctorul privește și el scena cu un aer complice. Alice, studenta de la Arte Frumoase, tocmai i se confesase despre gândurile ei de viitor, care începeau cu plecarea din România, și odată și-a aruncat de pe ea tricoul, șortul fraise, sandalele... Dacă n-ajungi pân’ la turci n-ai făcut nimic, i-a strigat Doc-ul pe când se îndrepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cea mai grea din viața ta, nu? După moartea lui Hermann, ți-a fost mai greu chiar decât după bombardamentul În care au murit mama și sora ta? * Se vede că, În ciuda atâtor momente de slăbiciune când i s-a confesat, el nu s-a apropiat nici măcar cu un pas de ea, cu adevărat, dacă e În stare să compare Între ele reacțiile ei În momentele când Își putea pierde mințile de durere, de parcă ar fi reacțiile cobailor la experimentele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de două secunde ca să-și dea seama că are cine să-l înțeleagă și-i un moment cât de poate de prielnic să se vaite. Oricui, deh, și tocăturii de paie și până și dudului ăstuia i s-ar putea confesa, și deja îi e bine spunându-i lui Mărgărit că se cam zbate ca peștele pe uscat, prietene, o duc destul de greu, iar Mărgărit îi promite că o să-l ajute în vreun fel, să se gândească, iar promisiunea asta parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
tăică-său, Petre, trăgând nădejde că în felul ăsta i-ar intra pe sub piele bătrânului și l-ar îmbuna ca s-o ajute, cum o ajutase, de altfel, și cu Mugurel, Mirelo, în părinți ne e toată nădejdea. După ce i se confesă lui frate-său, din toată inima, despre tărășenia cu Velicu, Vlăduț le povesti, la rându-i, bătrânilor cum se pricopsiră cu încă un nepot. Inimile lor se împietriră - Vlăduț îi transmise soră-sii că bătrânii nu mai vor să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ta, da, o târâi după tine, n-ai încotro, asta e, n-ar fi suportat ca ea să se scape cu povestea aia care o stigmatizase în ochii lumii și care o cam debilizase, răscolindu-i pornirea de a se confesa oricui s-ar pune la mintea ei. Oh, lui Rafael chiar nu-i trebuia. Parcă ar fi dat să fugă. Să faci pe indiferentul, să dai să fugi de lângă un astfel de specimen pursânge, ar fi fost un semn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Crucea-i în om și-i chiar omul, și orice ar povesti omul despre el însuși nu se compară și nu poate întrece greutatea crucii. 21. Când s-au întâlnit a treia sau a patra oară, ea i s-a confesat că și-ar dori foarte mult să plece în străinătate. Păi, cum naiba, își punea mari nădejdi în chestia asta. În Italia, da, îi povestise ei Getuța că-n Italia îți găsești mai ușor de lucru decât în alte părți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
supere, dragostea mea, să n-o sperie tocmai acum, când a-nceput și i s-a făcut, oh, pulsa, exploda, te rog, și uite că rugămintea-i fu ascultată, complimentul îi pică bine și-i zgândări dorința de a se confesa, iar de-acum o asculta și o pândea, sorbind-o laolaltă cu confesiunea ei piezișă, alunecoasă, țâfnoasă, cum că-i sătulă. Cât de pornită, dragostea mea, câtă ură, ea, una, nu așteaptă chiar nimic de la bărbați. Aha, asta e, dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
împărtășește toate aceste detalii, ca și cum aș fi confesorul său, dar imediat încep să îmi imaginez, era atât de excitant, în ciuda consecințelor triste, apoi îmi dau seama că tocmai din acest motiv mi-a povestit, nu o făcuse pentru a se confesa, ci pentru a mă excita, încerca să îmi spună că este tot timpul amator, că, dacă mă voi fâțâi în jurul lui fără chiloți, asta se va întâmpla. În prima clipă mă enervez, ce părere are el, că asta îmi lipsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
iar eu, asemenea unei bestii îmblânzite de la circ, cresc sărind prin cercurile de foc pregătite de el, îngenunchez la picioarele lui, îmi aștept pedeapsa ca și cum aș aștepta o recompensă. Nu a văzut nimic, cum ar fi putut să vadă, mă confesasem înainte chiar ca el să întrebe, mă încarcerasem în pripă, îi dăruisem o putere fantastică, atât de tare mă temeam de puterile mele. Așa îmi aminteam treptele acelea, înalte și tocite, punând în pericol piciorul cuprins de emoție, iată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
era la locul ei și porumbeii se retrăgeau la cuiburile lor. — Cum ți s-a părut Africa? — Foarte sălbatică, tată. — Noi avem iluminare nocturnă acum. — VĂd, răspunse leul cel bun ca un fiu Îndatoritor. — MĂ deranjează puțin la ochi, se confesă tatăl. Și acum unde te duci, fiule? — La barul lui Harry. — Transmite-i salutările mele lui Cipriani și spune-i că o să trec și eu zilele astea să-mi achit nota. — Da, tată, spuse leul cel bun aterizînd ușor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nostru și se ridică. Într-o clipă îmi dau seama că mi-e groază să-l aud pe prietenul meu vorbind. Nu vreau să-l văd deschizându-și sufletul în fața tuturor acestor oameni. E înspăimântător să-l ascult pe Davey confesându-se în felul acesta. Mă simt foarte jenată și încep să mă foiesc pe scaunul de plastic, încrucișându-mi picioarele la fiecare cinci secunde. Nici măcar acest lucru, care-mi dă prilejul să-mi admir minunatele ghete, nu mă ajută să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și niște reguli care să ne ajute să ne simțim bine. Pentru început, Finn va fi cel care va lua cuvântul și ne va vorbi despre fosta sa iubită - în termenii preluați de la Alcoolicii Anonimi, acest mod de a te confesa se numește a susține. Cine vrea să urmeze are la dispoziție cinci minute. Dacă nu doriți să luați cuvântul, nu sunteți obligați să o faceți. Nu trebuie să-i întrerupem și nici să-i judecăm pe ceilalți. Însă, după fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]