711 matches
-
autorului în circuitul editorial, după un sfert de veac de tăcere, prin volumul De n-ar veni noaptea... (1969). Poetul se fixează în ipostaza unui „bard ostenit”, elegiac, meditativ și melancolic. Versurile păstrează solemnitatea dicțiunii, însă într-un registru preponderent confesiv, interiorizat, uneori cu inflexiuni psalmice, atitudinea dominantă fiind aceea, productivă liric, de resemnare senină, ca în poemul Din când în când: „Din când în când mă adumbrește,/ așa din senin,/ câte o pală de nor./ Din când în când bătăile
BUCSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
aceleași teme până în 1957, când, odată cu apariția volumului Dincolo de iarnă, rezultat al revizuirii radicale a viziunii autorului față de lirism, se observă o adevărată metamorfoză: pastelurile sale, deși mai păstrează urme ale vechii atitudini, aduc în lumină un lirism de tip confesiv, ale cărui note dominante sunt melancolia și visarea: „Frunze metalice cad,/ Oglinda apei e spartă -/ Frunze metalice cad,/ Le-nvăluie apa, le poartă./ Dragostea ta m-a strigat?/ Vântul îmi bate în poartă.” Cu Fluxul memoriei (1957), Imn către zorii de
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
mai puțin apăsat de canoane, mai expansiv și „vulnerabil”. Lirismul e difuz, evanescent, versul lăsat să vibreze acum și pe coarde intime. Întrebările conduc meditația (moartea, vanitatea vieții și a creației) în texte cu turnură vag argheziană, alteori B., discret confesiv, secondându-i pe Otilia Cazimir sau pe Demostene Botez. SCRIERI: Pământ și soare, Iași, 1927; Anotimpuri, îngr. Gr. Bărgăuanu și I. Magnea-Potopin, București, 1980; Poezii, îngr. Gr. Bărgăuanu, pref. Const. Ciopraga, Iași, 1997. Repere bibliografice: Scrisori-Ibrăileanu, IV, 7, 93, 100, 214
BARGAUANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285641_a_286970]
-
și Transplantul de albastru (1976), trădează o structură eminamente romantică, spontaneitate și capacitate retorică. A. stăpânește verbul și nu doar atât, îl domesticește și îi insuflă o sensibilitate poetică și un dramatism care se transmit uneori cititorului. Lirismul nu e confesiv, ci spectaculos, poemele (majoritatea de dragoste) au o armonie formală desăvârșită. Versificând cu ușurință, poetul adoptă poze și se lasă deseori furat de inspirație. Abandonându-se unei atitudini grav sentimentale, el reface un univers tradiționalist fixat în evenimentele vârstei. Dorul
AVRAMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285507_a_286836]
-
jucăușă, mai decorative și mai artificiale. Drumeț în anotimpuri (1939) dezvoltă linia pillatiană a poeziei tradiționaliste, descriptiv-intimiste, cu influențe vizibile din Fr. Jammes, în timp ce Căutătorul de comori (1939) reprezintă sinteza unor formule poetice diverse: de la poezia tradiționalistă, bucolică, elegiacă ori confesivă, cu înclinație spre artificiu din ciclul Stele căzătoare și arghezianismul psalmilor din ciclul Pre Tine te lăudăm la melodicitatea, simplitatea și puritatea poemelor de dragoste din ciclul Fata din ierburi. În câteva poeme, „duritatea viziunii”, „asperitățile” limbajului, pe alocuri frust
BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
fals descriptive ori narative, de fapt deghizări ale sentimentului de melancolie, însingurare, neîmplinire, ceea ce îndreptățește eticheta de „imagist sentimental” pe care i-a aplicat-o Dumitru Micu. Poemele poetului singur (1980), antologie a poemelor scrise în perioada 1970-1980, cuprinde poezii confesive, autobiografice; universul se transformă într-o lume interioară, profund personală și mai ales românească, probabil leacul poetului „singur” împotriva alienării. Se configurează profilul paradoxal al unui poet pe cât de cosmopolit, pe atât de român (Autobiografie...), amestec de Don Quijote și Ulise
BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
și bicicleta, peregrin prin țară, cu fesul turcesc pe creștet, are și el ceva din destinul rătăcitor al personajelor din Chira Chiralina sau Neranțula. În genere, narațiunile sunt simple, fără paranteze sau planuri secundare, modalitatea cea mai frecventă fiind cea confesivă. Scrise la persoana întâi, ele par mai curând mărturisiri autobiografice. Aceeași modalitate o folosește B. și în povestirile sau nuvelele având ca personaje șoferi ce călătoresc prin țară și devin eroii unor întâmplări senzaționale, uneori de factură detectivistă. Narațiunile sunt
BALACEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285557_a_286886]
-
În care Surorile Mari le inițiau pe Surorile Mici În lumea maturității, dându-le flori și brățări aurii. Mai era și Dansul Caierelor, ținut În primăvară, când se roteau - numai fetele - În jurul unui stâlp de Armindeni. Mai erau și Întâlnirile confesive bilunare „Inimă-pentru-Inimi“ organizate de capelanul școlii, care se terminau invariabil cu Îmbrățișări paroxistice și Înlăcrimate. Cu toate acestea, etosul școlii rămânea militant heterosexual. E drept, colegele mele de clasă se mai pisiceau În timpul zilei, dar băieții erau activitatea numărul unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
spuse lui Bangs, încercând să-mi dau seama cât de probabil era ca el să spună și altora. În după-amiaza în care am îngropat-o pe Portia, m-am întors în apartamentul meu și am compus cel puțin trei scrisori confesive către Sheba, pe toate sfârșind prin a le arde în chiuveta din bucătărie. Depresia mi se întorsese acum, revigorată serios de vină. M-am trezit copleșită de o mulțime de mici probleme de sănătate. Noaptea, când mă băgam în pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cu poezia e o predispoziție existențială. Reuniunea lor la „Confluențe lirice” nu are scopul formării unei comunități, ci al unui climat creativ ce se contrapune durității „realității imediate”, indiferent dacă acești poeți sunt eminamente lirici sau cerebrali, dacă își exteriorizează confesiv sau reflexiv sentimentele, dacă dau putere mai mare sau mai mică conotației, dacă trăirile lor sunt mai mult sau mai puțin spiritualizate. Intruziunea poeziei în cotidian, făcută prin „Confluente lirice”, este binevenită și antologia prezentă o dezvăluie. Editarea ei este
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de fiecare dată, izbucnind în hohote de râs: „Iar te-am avut!“. Îl înțelegeam, dar îl rugam să-l înțeleagă și pe Bumbu. Se simțea bine și nu se dădea dus. În cele din urmă am prins un moment mai confesiv al profesorului și i-am spus că a telefonat Puica și a întrebat dacă și-a luat pastilele. Atunci Bumbu a tresărit: „Așa-i, puiule, la ora asta trebuie să fiu acasă. Iau pilulele și mă bag la pat. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nici nu mă pricep. De clasici n-am timp destul, așa spune, iar pe ăștia noi nu-i pot suferi, par confuzi, mediocri, snobi, așa spune. Înjură, plânge, glumește, se vaită, se confesează, se căiește, ca un adolescent. Acest ton confesiv, la arogantul Tolea! Poate doar se distreaza, cine stie...sa ma provoace si pe mine la confesiuni. Urme, traiectorii, contradicții... traseele confuze ale mascaradei. Un înlocuitor? Reperul unui loc, emblema anapoda, când adevărul și trucajul se înlocuiesc și se ajută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dezamăgită. Nu poți să amâni pentru altă zi? — Mi‑e teamă că nu, spun. E ceva ce îmi doresc cu disperare să văd de... de când aveam șase ani. — Zău? spune Kent, făcând ochii mari. — Da, spun aplecându‑mă spre ea, confesiv. De când am văzut o fotografie în albumul de artă al bunicii mele, ăsta a fost marele meu vis, să vin la New York să văd această operă de artă. Și acum că sunt aici... pur și simplu nu mai pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Pusă, prin titlu, sub semnul bibliofiliei, placheta de versuri Cartea cu anluminură - Editura Pământul, Pitești, 2010 -, semnată de Paul Aretzu, a fost premiată, așa cum se precizează de la început, la Concursul Național „Literatura modernă”, Ediția a II a, 2010. Aparținând liricii confesive, poezia lui Paul Aretzu pune, încă din primul poem - fără titlu, ca și celelalte din volum -, cititorul în relație cu arealul spiritual al poetului și, bineînțeles, cu „obiectele” aflate în contiguitatea eului și viețuind, ca și acesta, sub ineluctabila tiranie
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
îl înalță și îl lovește, concomitent, însă pilonii pe care se sprijină - dragostea, credința, arta - îi dau imboldul de a continua această luptă, fără sfârșit, cu o lume a cărei strâmbătate pare incurabilă ori care, în direcția răului, inovează permanent. Confesive, poemele lui Ștefan Doru Dăncuș configurează un relief sufletesc vulnerabil, dar care se vrea cazemata ființei, al cărei statut e impus de contactul cu o realitate contondentă, cu o lume ale cărei rigori / absurdități îi creează disconfortul din care îl
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
bucuria de a vedea rostul și chipul / mișcării înseși, până-n viscerele realului, plăcere recompensată, în plus: Dar plata mea care va fi? Unghiul / căderii frunzelor, nuanțele mistuirii unor boabe de siliciu. Privită în ansamblu, cartea Simonei-Grazia Dima cuprinde o poezie confesiva, o poezie-jurnal, în care eul, urmărind spectacolul cotidianului, face continuu bilanțul viețuirii, punctat de câte o emoție a istoriei, izbucnită din săpături banale, pentru noi / clădiri. Periplul însă prin spații străine, dincolo de hotare, la Domul din Milano, prin înalte clădiri
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
susține, de pildă, printr-o perpetuă aplecare spre armonie, căutată în afara sinelui și în sine, și printr-o solemnitate vizibilă în plan formal, la nivel prozodic, unde domină alexandrinul românesc, la nivelul expresiei și în conținut, unde răzbate din elanul confesiv al eului liric, redat, de obicei, prin monolog adresat, concentrând frământările artistului creator, determinate de aspirația spre instaurarea și permanentizarea unui echilibru interior, dezvăluite iubitei în special, destinatarul cuvintelor poetului, pentru care aceasta e o ipostază a femeii ideale, pe
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
trup rămân. În mod firesc, peste sentimentul neplăcut al trecerii inexorabile a timpului se suprapune cel al zădărniciei oricărei zbateri umane, frecvent sugerat în volum. De pildă, într-unul dintre sonete, din 2004, deci de la începuturile acestui periplu, făcându-și, confesiv, bilanțul sau, mai degrabă, analizându-se în acel moment, poetul se referă la dihotomia propriei vieții: pe de o parte, are putința de a identifica frumosul, oriunde ar fi, ceea ce e harul artiștilor, dar, pe de altă parte, intuiția zădărniciei
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
câmpuri semantice, asociate, al existenței și al timpului, sunt foarte bine reprezentate în carte, printr-o avalanșă de cuvinte, dintre care amintim: etate, clipă, moarte, a trăi, a îmbătrâni, noapte, a înnopta, toamnă, veac, temporalitate etc. Această lirică subiectivă, preponderent confesivă, este manifestarea unei sensibilități exacerbate a poetului care pendulează, cu luciditate totuși, între a-și asuma statutul de conștiință / purtător de cuvânt pentru acea latură a omenirii, care constituie masa pe care șefii „guvernului universal” vor s-o manipuleze, pro
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
nu mă cunoaște îndestul iarba de leac, dar această disfuncție a ființei poate fi vindecată, însă numai de iubire, „neterminarea” unuia unindu-se cu „neterminarea” celuilalt. Și, dacă sentimentele se scufundă - Atlantidă! - în adâncul sufletului, invocația către divin e doar confesivă, deloc revendicativă, nici măcar nu așteaptă leacul, pentru că eul e resemnat cu fragmentul de vreme consacrat, asumându-și-l, cu toate ale lui. În felul acesta, poemele sunt, mai ales, documente constatative, rod al contemplației viețuirii, în momente, de cele mai multe ori
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
aducându-l pe Liviu Ciulei în două emisiuni din seria „Înapoi la argument“, despre care artistul a și spus că vor fi cele din urmă apariții ale sale. Un spectacol amuțitor, de nobil echilibru, căldură a discreției, rafinament firesc, substanță confesivă, plus o grațioasă, surprinzătoare fragilitate exprimată în tăceri, grimase și zâmbete strălucitoare, ghiduș alintate. Unic, la noi, în lumea scenei - actor, regizor, scenograf, dar inițial student la arhitectură și fost rugbist (v. albumul dedicat de Nicolae Șt. Noica lui Liviu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
îmi place mu zica lui Adamo și visez să ajung ziarist. Acum, la 60 de ani, în loc să mă apuc de stupărit, simt că m-a pălit nostalgia sintezelor de istorie literară. Uite că nu am avut parte de plănuita retragere confesivă. Și nici de-o ieșire aprigă din arenă cu o filipică la adresa nefericitului proiect sculptural gorduziano-dacoroman de pe treptele Muzeului Național de Istorie, incredibila oroare de care, mă credeți sau nu, abia zilele trecute am dat stupefiat cu ochii. Întâmplarea (mai
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de ce. Însă chef nu avea absolut deloc, era „în afara serviciului“, dovadă că n-avea chipiul, ci șapca, venise ca să se joace cu soldații lui Jacques, dar uite că iar nu-l lăsau treburile. — Matale ești ocupat și paraocupat, îi spuse confesiv unui câine de stradă, n-ai un moment de liniște și odihnă. Mii de treburi... Câinele dădu din coadă vesel și se ținu o vreme după el, apoi îl părăsi, de parcă ar fi ajuns la o vamă nevăzută a lumii
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mai radical-demitizante, cu tentă avangardistă mai pronunțată - tipărite în Punct, 75 HP sau, accidental, în unu (lettristul „Eleonora“) - poemele din Contimporanul nu au, cu puține excepții, nimic agresiv: cele mai multe sînt în nota obișnuită a lui Vinea: lirism fantast, nonfigurativ, discret confesiv, lamentouri angoasate, elegii crepusculare, maladiv interiorizate. Colajul „simultaneist”, în flash-uri al versurilor e mai degrabă static, infuzat de melancolii și spaime. Prin sistemul lor nervos circulă crispări expresioniste, apocaliptice. „Acroșul” la linia revistei se manifestă fie prin procedeul - des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu un fragment introductiv de Ov.S. Crohmălniceanu). Sumarul mai include o Addenda cu o parte din textele apărute în Contimporanul și neincluse în prima culegere, un poem-portet al lui F.T. Marinetti din Facla, IX, 358, 19 mai 1930, un „epitaf” confesiv despre Contimporanul apărut în Reporter, II, 47, noiembrie 1934, și fragmentele narative publicate între 1946-1947 în Revista Fundațiilor Regale sub titlul „bucolic” „Plăcerile cîmpului“. Postfața „Jacques frondistul“ a lui de Geo Șerban sintetizează multe dintre informațiile disponibile despre viața și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]