1,079 matches
-
țelul. Diferența între grupuri și echipa ar putea fi reprezentată schematic astfel: Echipa Grup Mărime Limitată Medie sau mare Selecție Esențială Irelevanta Leadership Partaj sau prin rotație Singular Percepție Înțelegere reciprocă a cunoștințelor Concentrare pe lider Stil Coordonare a rolurilor Conformism pe lider Spirit Interacțiune dinamică Oponenții sunt persecutați de majoritate Aceasta îmbunătățire poate fi definită în termenii unor rezultate palpabile, de pildă creșterea vitezei și calității deciziilor luate și acțiunilor întreprinse de echipa. Poate fi definită și în termeni mai
ANALIZA RELA?IILOR DINTRE STILUL DE MUNC?, IMPLICAREA ?I SATISFAC?IA PROFESIONAL? A CADRELOR DIDACTICE by VERGINA ?ERBAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83885_a_85210]
-
fi mai bine sè nu ne mai vedem, prezența ei acolo, conferind, astfel, relației dintre ei, un sens mai profund, înèlțètor și poetic, mai presus de plècerea arzètoare a simțurilor sau de nevoia unei femei mèritate de a evadă din conformismul și plictisul conjugal, N-am fost la târgul de mașini, explicându-i Matei, am intrat în baza de date a poliției și am cèutat mașina ta, îmi doream s-o cumpèr! Cu 400 de euro în plus peste prețul mașinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ar fi ucis-o pe Linda nu dăduse dovadă de atare lașitate, căci gantera o nimerise În plină figură. * * * Presupusesem că avocatul lui Derek, Gavin Pritchett, era un ins excentric, dar adresa firmei sale se dovedi Întruchiparea fără cusur a conformismului Însuși. Biroul se afla Într-o curte mai largă decât multe din cele cu care s-ar fi putut mândri colegiile din Oxford și Cambridge, dar tot atât de Încărcată de tradiție, atmosferă și toate celelalte atribute uzitate de cei ce apără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
asemănător. Aceasta are loc fie în modul de a gândi puterea politică, fie în relație cu exercitarea puterii și cu exercițiul puterii culturale care, sub anumite aclamații ale libertății și egalității, le sacrifică pe ambele ideologiei, transformând astfel consensul în conformism. Angajarea anti-ideologică Dacă am vrea să sintetizăm rezultatul cercetării făcute și am intenționa să-l focalizăm pe raportul dintre filosof și putere, am putea folosi expresia inspirată cu care Jean Lacroix își intitula articolul său: Le personnalisme comme anti-ideologie. Bineînțeles
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
noii filosofi» francezi, este reprezentativ pentru modul în care a fost îmbinat imanentismul sistematic, mândria filosofiei moderne, cu ideologia și rezultatele depersonalizante, pur funcționaliste ale concepției științifice a gândirii, așa cum s-a configurat ea începând cu iluminismul. Ideologie, depersonalizare, aplatizare, conformism, dictatură și revoltă irațională, toate acestea par să marcheze apusul dramatic al unei gândiri apărute la începuturile eliberării omului. În tot cazul, filosofia nu se identifică cu filosofia iluministă și cu consecințele expansiunii ei, nu întotdeauna evidente; filosofia se reîntoarce
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
morții lui Rufus, alții o condamnau pe Stella, alții pe Alex și câțiva pe Alan. Totuși mai existau și alte teorii care vedeau în George un homosexual inhibat sau o victimă a unui complex oedipian sau un protestatar individual împotriva conformismului burghez. Figura pe multe drapele care fluturau în vânt. Și, cu toate că George nu și-a dat niciodată osteneala de a-și justifica în vreun fel comportamentul, se bălăcea în propriu-i fel de a fi, încercând ici-colo să confere exceselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
poate de academic: "Ambivalența presei față de astrologie". Juriul prezidat de Serge Moscovici nu-i acordă cea mai bună mențiune și îi aduce critici majore. Indignarea este generală. Este legitimată de un articol, pe prima pagină, în "ziarul de referință" al conformismului francez, care aruncă oprobriul asupra celor care s-au pretat la o asemenea mascaradă. Autorul articolului recunoaște ulterior că nu a citit teza. Dar să nu ținem cont de asta! Este bine plasat pentru a da lecții, pentru că, într-o
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
empirică se face cu calm. Este propriu unui spirit tragic care știe că nu există mântuire și că poate deci atinge serenitatea. Departe de războiul pe care îl poartă conceptele abstracte și generale. Acestea sunt conceptele pe care se bazează conformismul intelectual al acestor suflete protejate de certitudini și de aroganță. Aceia pe care Charles Fourier îi califica drept "contrabandiști științifici care știu să adopte tonul academic, pașaportul erorilor și al jongleriilor"4. Revenind la lucida și serena prezentare empirică, putem
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
tot (i.e. nimic despre nimic) are succes. Exotericul este regula; deși el nu e mare lucru dacă nu e fondat pe un substrat ezoteric. Știm acest lucru. Inutil să ne mai lamentăm. Căci dincolo de un astfel de spectacol histrionic, dincolo de conformismul intelectual despre care L.-F. Céline spunea cu luciditate că este "sloganizat, blablatizat, gargară", se prefigurează exigența și practica unei gândiri meditative. Împotriva unei vorbării utilitare sau abstracte, ceea ce este totuna, necesitatea unei adevărate "cun(o)așteri" care să știe
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
trebuie să știi să o decriptezi în efervescența fenomenelor explozive sau în banalitatea vieții cotidiene. În acord cu simțul comun, gândurile cele mai penetrante știu bine că ideile sunt cele care conduc lumea. Nu rămâne decât să ne îndepărtăm față de conformismul intelectual. Chiar să-l disprețuim, într-atât evidențele lui aplatizează bogăția realului, reducând multiplicitatea diferențelor la unitate. De aici, necesitatea de a pune în ordine o heterologie, adică o cunoaștere a multiplului, singura capabilă să recunoască bogăția trăirii. "Ceea ce este
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
numi "pelagianism" modern. Călugărul Pélage, negând păcatul originar, poate fi considerat, fie că o știm sau nu, ca fondator al pedagogiei raționaliste care s-a impus progresiv în organizarea socială a lumii occidentale. Prin urmare, fondator al moralismului și al conformismului social. Pentru care partea de umbră a naturii umane, aceea care face apel la sensibil, va fi ineluctabil depășită 13. Moralism pedagogic ce face din societate și apoi din toate instanțele spirituale: universitate, presă, editură, o imensă fabrică de angajați
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
puțin, relativizate. Și o astfel de relativizare este reperabilă, în particular, în saturarea imperativelor morale. Desigur, acestea din urmă continuă să fie promulgate. Fac parte din obișnuitele incantații care, în cărți întregi, articole, predici sau alte discursuri oficiale, difuzează învățătura conformismului ambiant. Dar empiric, exact contrariul este trăit. Într-adevăr, ar fi o listă lungă de stabilit cu aceste noi practici sexuale, eșanjisme, concubinaje, "perversiuni" diverse care își afirmă cu dezinvoltură dreptul la existență. Același lucru în ceea ce privește munca, proiectele pe termen
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
studiu întreprins de Consiliul Internațional al Artelor "Publicul și arta modernă" a identificat faptul că vizitatorii au tendința de a prefera și de a se aduna în jurul operelor consacrate, cu valoare patrimonială de excepție. Pornind de la acest fapt putem explica conformismul gusturilor, subliniat mai ales atunci cînd este vorba în a aleage o lucrare considerată a fi cea mai îndrăgită de respectivul vizitator sau de un anumit grup. Urmărind comportamentul publicului în muzee, atît în Europa, cît și în America, Marshall
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
și explicabile stări de frustare. Ei i-au furat moralitatea și e normal să-i urască. Așa cum îi urîm noi ceilalți pentru că datorită lor am fost condamnați la o apăsătoare lașitate. Eșecul moral îi încarcă pe unii de lașitate și conformism. Pe alții de ură pozitivă. De neîmpăcare. În fond asta e toată problema: câți dintre cei care au fost cu ei nu mai pășesc în aceeași formație și nu mai ascultă de aceleași comenzi. Atrag atenția că lucrurile nu sunt
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
vieții sociale (Dicționar de Psihologie, coordonator U. Șchiopu, 1997). Conduită, conduite purtare, comportare (Dicționarul Limbii Române Contemporane, V. Breban, Editura Științifică și Enciclopedică București, 1980). Conduită altruistă este comportamentul de ajutorarea altora, satisfacția personală fiind cîștigarea unei astfel de atitudini. Conformism acceptare mecanică, necritică a unor idei, hotărîri sau convingeri ale altora (Dicționarul Limbii Române Contemporane, V. Breban, Editura Științifică și Enciclopedică București, 1980). Conștiință (engl. consciousness, fr. conscience) vizează domeniul vieții interne și se exprimă prin stări psihice (încordare, bucurie
Metodica predării Educației Fizice și Sportului (ediția a II-a) by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]
-
puțin problematic ideologic : în Tintin au Congo, criticii lui Hergé au văzut doar elogiul ordinii coloniale și profilul caricatural al populației africane. Și poate că Hergé este marcat de retorica ce exaltă virtuțile civilizatoare ale Belgiei. Dincolo de acest nivel al conformismului datat istoric, Tintin nu este europeanul rasist pe care ni l-am putea imagina. Ceea ce predomină este evocarea unui fabulos geografic și uman, ca și înfruntarea cu răul ai cărui agenți infernali ajung până în inima Africii. Citit după decenii, sejurul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
marketing. Citește restul. Deși echipa franceză nu a afirmat că forma normală a genei stăpânului reprezintă o boală genetică - o „dependență de apartenență“, cum s-a exprimat Narcejac-Boileau - savanții au sugerat, totuși, că presiunile evolutive împing rasa umană spre un conformism din ce în ce mai mare. — Incredibil, spuse Josh. Tipii ăștia din Toulouse țin o conferință de presă și toată lumea vorbește despre povestea lor cu „gena stăpânului“? Au publicat în vreo revistă, undeva? Nu, doar au ținut o conferință de presă. Fără nici o publicare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
reveneau. Nu va fi ușor, omul nu e un lucru pe care-l lepezi într-un loc și-l lași acolo, omul se mișcă, gândește, întreabă, se îndoiește, cercetează, vrea să știe, și, dacă e adevărat că, silit de obișnuința conformismului, pare, mai devreme sau mai târziu, că s-a supus obiectelor, să nu se creadă că supunerea este, în toate cazurile, definitivă. Prima problemă pe care noii locatari vor trebui s-o rezolve, cu excepția lui Marçal Gacho care-și va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Nimic comparabil - ca forță, virulență și articulare - cu formismul polonez sau cu activismul maghiar din aceeași perioadă (spre exemplu). Și totuși: anumite cercuri și grupuscule literare și artistice, racordate superficial la pulsul sensibilității novatoare occidentale și reactive față de inerțiile și conformismele locale, întrețin un microclimat cultural efervescent, „înghețat” de război înainte de a fi atins masa critică. Defazajul artelor plastice față de experiențele occidentale (zutiste, fauviste, expresioniste, primitiviste, raioniste sau cubiste) este cel puțin la fel de mare ca în literatură. Actul oficial de naștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a nu da atenție decît lucrurilor prin care un om se deosebește de altul. Dacă tradiția literară găsește revoluționară culoarea acestor jaloane, fie - noi o primim! Să nu se uite niciodată, crimele de cari au fost acuzați scriitorii uitați sînt conformismul, imitația și supunerea oarbă“. Pe urmele aceluiași Rémy de Gourmont, este aruncată mănușa criticii instituționalizate, incapabilă să discearnă valoarea inovației: „Ce s-ar fi făcut literatura franceză fără inovatori? În locul lui Ronsard, am fi avut pe Pontus de Thyard; în locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
marele critic va recunoaște că opțiunea sa modernistă a înlocuit - treptat - originarul său „moldovenism” conservator, de gust clasicizant... Artist cu gust educat și spirit critic, tînărul Vinea îi contestă lui Lovinescu autenticitatea opțiunii estetizante, suspectate de didacticism burghez și de conformism. Atitudinea pamfletară din „Literatura, Lovinescu etc.“ uzează de procedeul fiziologiei: „un tînăr, burghez de tînăr, gras de tînăr și probabil moale”; „un burghez și un prost superior”; „nu se mulțumește să fie dascăl, chiar universitar, prefect, deputat sau șef de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
critici ai secolului al XIX-lea, autorul le identifică atent „metoda”: „critica, ce participă într-un fel chiar la crearea, la producerea operei artistice”. Aversiunea tînărului Vinea față de instituția criticii dogmatic-magisteriale („clasificatoare”) și față de activitatea Societății Scriitorilor Români, sarcasmele la adresa conformismului revistelor de promovare a literaturii române în străinătate trebuie privite și din această perspectivă. Tînărul Vinea nu face de fapt figură de critic, ci de publicist și „artist” avizat, comprehensiv și exigent cu afinii, drastic cu adversarii. Un comentariu despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și extremiste sînt elemente constitutive ale discursului acestor intelectuali. Într-un articol intitulat „Recunoștință futurismului“, în Cuvîntul din 7 august 1928, tînărul furios Mircea Eliade își asumă un „futurism personal”, înțeles în sens larg ca revoltă împotriva sentimentalismului, slăbiciunii și conformismului. Capitolul V. Aventura românească a Dadaismului Revista Chemarea (1915) Prima revistă condusă de Ion Vinea, un preludiu al avangardismului autohton, a apărut în două numere, între 4 și 11 octombrie 1915. Efemera publicație s-a bucurat de mai puțină atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui G. Călinescu însuși. În mai sus-citatul articol, Nicolae Manolescu observa că literatura acestuia „fiind în cea mai mare parte convențională în sens superior (și poezia, și Cartea nunții, și Enigma Otiliei, și Șun), cunoaște totuși anume momente de îndoială. Conformismul scriitorului (care este totuna cu clasicismul lui) face, în asemenea momente, loc ironiei față de convenții. Criticul abstracționismului este, el însuși, un abstracționist. Acest aspect al operei lui G. Călinescu n-a fost luat suficient în considerare” (p. 43). În sprijinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Bruno continuă: — E greu să-ți imaginezi ființă mai imbecilă, mai agresivă, mai insuportabilă și mai plină de ură decât un preadolescent, mai ales când e cu alți băieți de vârsta lui. Preadolescentul e un monstru dublat de un imbecil, conformismul lui este aproape incredibil; preadolescentul pare cristalizarea subită, malefică (și neașteptată, dacă-l avem În vedere pe copil) a tot ce e mai rău În om. Iar atunci cum să te Îndoiești că sexualitatea e o forță absolut funestă? Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]