4,658 matches
-
grațioase Întâlniri nocturne”. Se apropie de sicriu și așeză câteva garoafe roșii la căpătâiul bunului său prieten. Apoi, cu palma apăsată pe inimă, Începu să clatine mustrător din cap, În timp ce lacrimi mari i se răsfirau pe barbă. De afară răzbăteau confuz voci aglomerate și din când În când motorul unei mașini pornite rupea neîndurător Înserarea. Când nea Gore Începu să povestească același vis, identic, pe care l-a avut În ziua morții tatălui meu, domnul Martin simți un jet de greață
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Împietriți În Învălmășeala lor, și trecu vioi prin culoarul format de aceștia, ieșind afară cu un mers țopăit și dispărând În noaptea care-i deveni imediat complice. Deasupra scenei, fluturând ușor, atârnau sforile rupte și Încâlcite, ca niște mari și confuze semne de Întrebare. Pe păpușar Îl găsiră prăbușit În spatele cortinei. Chircit, cu spinarea Încovoiată și o grimasă urâtă, care-i strâmba gura Întredeschisă. Chipul său, cu privirea Încremenită, Împrumutase Într-un mod neverosimil trăsăturile pronunțate ale lui Grimmi, fapt care
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cearșaful boțit ca o apă groasă, ieșită din matcă. Corpurile lăsau un fel de magmă cleioasă, albicioasă, care se amesteca cu propria lor ființă, unindu-le Într-o formă incoerentă, Într-o zbatere nedefinită. Se auzeau zgomote ciudate: un amestec confuz de râgâituri Înfundate și sâsâieli, urmate de gemete prelungi, tot mai stinse. O duhoare puternică, dulce-animalică Îl izbi În față. Se retrase Îngrozit când surprinse capul bătrânei Întors spre el, cu o privire languroasă, satisfăcută. Începu să alerge din nou
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
la o chemare, Oboseala. Nu știu dacă s-a datorat infirmității mele, autosugestiei, singurătății impuse ori altui fapt. Cert este că o senzație perversă, neștiută, a Început să-mi devoreze, cu fiecare secundă scursă, energia, metamorfozându-mă Într-un individ confuz, lipsit de vlagă, epuizat. Mă subjugase, Îmi lichefiase oasele, transformându-mă Într-un gasteropod uriaș și neputincios. Într-o vietate ce lăsa În urmă un miros de aer putred, care umilește și Îndepărtează. Am aflat de la Lisaveta, femeia de serviciu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
a spus că trebuie să se schimbe și să se culce. Am dispărut umilit În bucătărie, unde Îmi improvizasem, din taburete, un pat destul de bun. Ce se Întâmpla cu mine? De ce devenisem dintr-o dată atât de... nestăpânit? De imprevizibil? Eram confuz, agitat, tulburat, ca și cum aș fi luat un drog ușor. Hotărâsem, doar, pe la vârsta de treizeci de ani, după „experiențele” avute, să stau departe de tot ceea ce Însemna viața cu o femeie. Să „nu mă mai bag”, cum Întărise și Valeriu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
sau discutând politică, apoi aria de interese se extinse și spre educație, afaceri și dragoste. Treptat părerile fiecăruia se schimbau pe măsură ce aflau mai multe lucruri despre ceilalți, în locul indiferenței se instaurară înțelegerea, compasiunea și respectul. Apoi sentimentele începură să fie confuze. Pe secretară nu o mai deranjau privirile bătrânului, fetița a fost lăsată să apese pe butoane de câte ori dorea, iar puștiul putea să înjure de câte ori simțea nevoia. Li se părea firesc să își imagineze că sunt ultimii supraviețuitori ai unui război
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
să se chinuie atât? — Am zis numai că poate să țină mai mult. Ne priveam unii pe alții. Aveam impresia că până acum urmăriserăm pe întuneric un film și că brusc cineva a aprins lumina. În ceață privirile ne erau confuze și parcă burta unchiului se umfla și mai tare și toată perna era îmbibată de sudoare, iar noi atât de bătrâni acolo, în dormitor, lângă el. Vocea mătușii răzbătea de pe hol, acum nu mai plângea, vorbea la telefon. Mâine pe la
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
opiu putea să mă ajute și să-mi ofere liniște spiritului. Am fumat tot ce-mi mai rămăsese din opiu, așeptând ca drogul să-mi risipească toate dificultățile, îndepărtându-mi vălul de pe ochi și dizolvându-mi amintirile îndepărtate, cenușii și confuze. Speranța nu se lăsă așteptată, ba mai mult: gândurile deveniră în curând exacte, imense, fascinante. Mă găseam într-o stare comparabilă cu aceea pe care o încerci între somn și luciditatea trezirii. Apoi, a fost ca și cum mi s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
picioarele, am închis ochii și am continuat să-mi urmez gândul. Șiruri compunând destinul meu sumbru, trist, teribil și extrem de plăcut - locuri unde viața se amestecă cu moartea și unde se nasc imagini deformate, locuri în care refulări antice, dorințe confuze, reprimate, se manifestă din nou, strigând răzbunare. Mă consideram rupt de natură și de lumea sensibilă, gata să mă pierd în curgerea eternă. Rostii în șoaptă, o dată și încă o dată: „Moarte, moarte... unde ești?“ Asta mă calmă. Închisei ochii. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Ar fi fost suficient un simplu gest, un efort de voință pentru a respinge tentația asta, dar cercul de foc ce-mi încingea craniul se făcuse și mai strâmt, și mai arzător, încât m-am scufundai subit într-un ocean confuz unde pluteau oribile fantome. Era încă noapte când am fost trezit de gălăgia unei bande de gardieni beți, care trecea pe stradă. Se înjurau grosolan și cântau în cor: Hai să bem, Vinul orașului Rey să-l bem! Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
rica). M-a surprins să văd, În Capitala mondială a pă pușilor ( numai În centru există, aproape lipite, zece maga zine care expun și comercializează asemenea „jucării” !) și spectacole mediocre - vreo două, chiar jignitor de proaste : unul catalan ( Trei momente - confuz, lung, aglomerat ), altul unguresc (Crăciunul lui Punch - de un prost gust inhibant), unul infantil & desuet (Jujik, Ucraina), altul polo nez (Etcetera - repetitiv, previzibil după cinci minute, În ca re fiecare păpușă era mînuită-n fel și chip de trei artiste, apoi
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
din umbra Iozefinei nu se mai vedea nimica. Ca și cum n-ar fi fost până acuma, și ea acolo, tupilată la picioarele umbrei lui. Stinse lumina și umbra lui fusese pe loc înghițită de umbrele cele mari ale pereților fosei, luminați confuz de tot abia, de un fascicol de lumină ce pătrundea timid pe geamlâcul de deasupra culoarului și a fosei, aflat aproape de acoperișul lăcașului de cultură. Stete așa minute în șir amintindu-și de o experiență unică în viața lui, când
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să se identifice cu personajul preferat. De multe ori, reajuns după o odisee somnambulică în pat, cu ochii închiși, ore în șir, încerca să depene pas cu pas, cele petrecute cu minute în urmă, începând de la ridicarea mai mult decât confuză din așternut și până la ieșirea în curte cu plapumă sau cu o pernă în brațe. Era și acesta un mod de defulare, de echilibrare a psihicului, ar fi putut explica, de bună seamă, un medic de specialitate. Oricum, ceva asemănător
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de promoroacă. Îi spuseră că l-au dus la spital cu salvarea chemată de miliție și că n-or să-i dea drumul acasă până nu i-or face autopsia. Karin-tante nu-și mai reveni zile întregi din starea aceea confuză. Indiferent ce-o întrebai, răspundea: A fost... Nu mai este...; Să-l ierte...; Dar Epa a ajuns, în sfârșit, în Ithaca... e fericit... De fapt nu vorbea aproape deloc. Când ajunsesem și eu abia în ziua înmormântării și-o văzusem
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pentru plecare. Cercul nu se mai închide - replică gratuit Gerard. De fapt prin definiție cercul e o curbă care merge până la capăt. Dacă acea curbă nu se închide, nu devine cerc. Nu se mai închide - repetă Gerard. Pe mai departe confuz. Da. Nu va fi cerc. Ce-i cu d-ta? - se miră Valy. Ce se vede... - preciză vag Gerard. 10. Atunci se auzi un ciocănit la ușă. Aceasta se deschise și apărură abia aplecâdu-se, directorul Sima și Regizorul. Iozefina! - făcu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
a mandibulei - Trăim timpuri generoase, cu tot cutremurul.... Văzându-l din cale afară de necăjit, funcționarul îl sfătui să-și spună necazul tovarășului primar, care-l va primi, chiar dacă nu are zi de audiențe. Deși se vedea plutind într-o atmosferă confuză ca cea proprie Castelului lui Franz Kafka, Gerard primi hapul. Primarul, Coriolan Jina, îl primi oferindu-i loc pe unul din fotoliile de epocă și ordonă să i se facă o cafea. Gerard, cucerit de onestitatea excesivă, afișată de primar
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mulți ani scormonind și torturând propriul meu corp. M-am oprit la un moment dat, am trasat imaginar linia mea, m-am gândit bine și cu deosebit curaj am pășit peste acea linie, lăsând în urma mea un trecut zbuciumat și confuz. M-am uitat în trecutul meu l-am acceptat și am înțeles că este ireversibil, deci nu mă mai poate afecta. A fost ceva fantastic, după patruzeci de ani am reușit să înlocuiesc propoziția NU M| SIMT BINE, cu propoziția
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
confuzie care mă ducea la ideea că aș avea ceva grav. Deja programul minții mele era instalat cu această idee, se instalase starea de panică la gândul că voi muri și nu îmi voi respecta atribuțiunile de mamă. Eram tânără, confuză și panicată, iar puterile îmi scădeau din ce în ce mai mult, simțeam că mi se terminase benzina. Durerile erau din ce în ce mai puternice chiar dacă făceam mereu tratamente. Nimic bun nu se întrezărea în viața mea și eram din ce în ce mai disperată, acceptând în final ideea ca nu
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
fost teamă. Așa eram eu, când m-am lepădat de dureri și nu știam cum să mă comport, nu știam cum să mă manifest, nu știam cum să valorific acea eliberare, mă simțeam diferită și nu înțelegeam nimic. Am fost confuză ceva timp, ca și cum nu era adevărată acea stare, mi era frică să-mi asum responsabilitatea pentru acea stare de bine, nu reușeam să spun DA, acelui moment, nu înțelegeam că luasem contactul cu o altă parte din mine, acea parte
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
deosebit de sensibile, cum ar fi Înarmarea nucleară, relațiile americano-sovietice, sau războiul din Vietnam. Chiar dacă nu vom acorda Întregul credit acestei Înregistrări, s-ar putea dovedi utilă analizarea cu atenție a datelor ce rezultă din ea. Miza conversației este, la Început, confuză. Pare că nici unul din cei doi șefi de stat nu se hotărăște să spună lucrurilor pe nume. Minute În șir, ei se complac În a comenta, de pe poziții ideologice opuse, performanțele industriei americane. E bine știut că Ceaușescu nu vorbea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
incomozi. Și un surîs ușor crispat pe chipul nu neapărat frumos - simpatic. Ușor absentă, poate prea absorbită de propriile gînduri, pășea ferm, dar la Întîmplare, ca și cum nu ar fi știut În ce direcție să apuce. De aceea, poate și ușor confuză. O provincială conformistă pînă În măduva unghiilor din așa-zisa specie Domestica. Încă nu se hotărîse să ia un taxi. Fiindcă nu se grăbea, Întîlnirea cu misionarul american era programată abia peste o oră și jumătate, iar vremea plăcută Îndemna
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Unii se legănau pe picioare, alții căzură de-a binelea și răma seră pe brînci, uimiți de ce li se Întîmplă. Numai cei de la coada spiralei se desprinseră cu oarecare greutate din rînd și plecară care Încotro, tulburați de o emoție confuză. Alții mai sprinteni o luară Însă la fugă. Se auzi mai Întîi un strigăt scurt, subțire, ca un guițat de purcel. — Doamne, Dumnezeule, ce-i asta?! mumură una din femeile anarhisto-comuniste, făcîndu-și cruce. — Doamne, Dumnezeule, Doamne Dumnezeule! repetară mai multe
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
un altul meșterește ceva la un plug, să-l repare; pe mare, pescarul aruncă năvodul la pește, pe străzi prăfuite gonesc camioane; un soare enorm se ridică și crește În miros de grele miasme umane; acolo jos e-un tumult confuz și bizar, vorbesc mult și fac gesturi degeaba, aleargă-n zadar - spre ce, nu se știe; se-ntrec să ajungă degrabă În locuri În care nu au nici o treabă; undeva sau niciunde; un trist joc de-a nimica, o farsă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
extraordinară tensiune psihică, propagată rapid prin contagiune și care a cuprins În scurt timp Întreaga populație. Pe un fond de anxietate, Însoțită, ca și În cazul Timișoarei, de migrene și diaree, bucureștenii au intrat curînd Într-o stare de agitație confuză asemănătoare În multe privințe sindromului Tourette, pe care neurologul american Oliver Sacks l-a descris astfel În The Man Who Mistook His Wife for a Hat: „un exces de energie nervoasă și o mare bogăție de mișcări și comportamente bizare
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
veți scoate pe David din peșteră și vă veți Îndrepta spre țărm. Christina și cu Kiki vor veni și ei cu voi. Trebuie să părăsiți cît mai repede insula. În sfîrșit, lucrurile Începeau să se limpezească, rămînÎnd totuși suficient de confuze pentru a-l lăsa nedumerit. Totuși, de vreme ce Como avea Încredere În el, Pablo socoti că trebuie să aibă, la rîndul său, Încredere În Como. — Atunci, e-n regulă, voi pleca la Baakho! Dar promite-mi că nu-i faci nici un
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]