674 matches
-
formularea și trec mai departe. Dincolo de asemenea etichete și de altele mai grave, lansate, de astă dată, în gol (nu îmi dau seama cine sunt acei „alții”, care, în opinia lui Paul Cernat, „mai scriu doar despre prieteni, aliați ideologici, congeneri sau concitadini”) încerc să-i înțeleg criticului poziția de fond. Din rumoarea creată, s-ar zice că ea e una radicală și că ar fi echivalentă cu o abjurare. Am citit textul de mai multe ori, în lung și-n
Absolut nimic despre struguri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2484_a_3809]
-
colocvii, simpozioane și sesiuni la institute culturale din Italia și din alte centre leopardiene ale lumii. "Am constatat, participînd la unele dintre aceste manifestări, că îndeosebi s-a pus accentul pe nivelul înalt, reînnoit al receptării și interpretării operei poetului congener al lui Eminescu, pe actualitatea și viabilitatea mesajelor sale literare și existențiale". Chiar dacă obligativitatea de a scrie săptămînal a dat, inevitabil, un caracter oarecum aleatoriu însemnărilor (multe dintre ele țin de incidente întîmplătoare, de agenda culturală a momentului respectiv sau
Bolile culturii în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11854_a_13179]
-
prin resemnare în spiritualitatea tinerei generații). În dreptul tinerei generații, ideologizarea trebuie privită ca un halou al propriilor posibilități, epura ca traseu permanent al unor idealuri rămase până atunci în virtualitate. Mircea Vulcănescu le contabilizează frenetic, împarte verdicte, citește în discursul congenerilor săi tendințele tutelare (istorismul prin resemnare și activismul prin disperare), găsește generației sale locul în istoria autohtonă și-i trasează parcursul în universalitate. Expusă lucidității vulcănesciene, demitizată, tânăra generație pare a avea nevoie în ochii cititorului de astăzi de o
"Tânăra generație" și tentația demitizări by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12559_a_13884]
-
a publicat versuri în România literară, Luceafărul, Viața Românească, Curierul Românesc, Convorbiri literare etc. Format la Cenaclul de Luni care a dat impulsul inițial mișcării optzeciste, poetul Liviu Georgescu debutează abia acum, într-o manieră discordantă față de poetica practicată de congenerii săi. Singură Mariana Marin, membră a aceluiași cenaclu, își mai elaborase o strategie scriitoricească aparte în anii '80, depășind consensul stabilit de M. Cărtărescu, T.T. Coșovei, Ion Stratan etc. Lirica lui Liviu Georgescu își găsește resorturile în modelul oferit de
Călăuză în Infern by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16208_a_17533]
-
osîndirea, după cum s-a întîmplat, a romanului, ca o formulă hibridă, artificială, fără viitor? Ne surprinde (pozitiv) faptul că Breban recunoaște acum o latură de nerealizare a autorului Necuvintelor, întrucît îl știam cuprins de o admirație fără rest față de acest congener: "Nichita Stănescu și Preda și-au pierdut simțul autocritic în ultima parte a existenței lor. De aceea au putut produce opere inegale". Evident. Transformîndu-și confrații în personaje de-o relevantă vivacitate, Dora Pavel, așezată (in)confortabil în "culisele scrisului", le
Cum scriu autorii români? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7849_a_9174]
-
cu o dublă valoare, ficțională și autobiografică. Cărțile lui Ion Bogdan Lefter sunt bine venite în contextul în care încearcă să acopere un culoar destul de liber în critica literară. Cum ora recuperărilor a trecut însă, așteptăm din partea profesorului și a congenerilor săi să pornească etapa monografiilor și a studiilor care să redea cezarului ce-i al cezarului.
Din reviste adunate și din nou la lume date by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13565_a_14890]
-
și la peripețiile celor ce o traversează, mai ales dacă aceștia sînt politicieni, oameni de vază, scriitori. Trei par să fie secțiunile volumului: cronicile despre antologiile dedicate poeților români, dicționarelor și istoriilor literare, apoi cronicile la cărțile prietenilor (în general, congeneri) și evocările consacrate unora dintre personajele proeminente ale istoriei literare, pe care, grație vîrstei și mediului de formare le-a cunoscut. Judecînd după numărul antologiilor inventariate aici de Barbu Cioculescu n-am putea crede că literatura română mai suferă, cum
Atingeri cu floreta by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13209_a_14534]
-
de coșmar: „frica naște halucinații/ năluci care mai apoi/ se încarnează/ în ființa tăcută a menhirilor// cum simte asta/ ghionoaia/ iese din bojdeuca ei/ și pleacă/ cu tot satul la subsuoară// rămâne o apă/ care se bea singură”. Frica și congenerele acesteia, panica și spaima, pătrund în carnea multor metafore din poemele lui Suciu, la fel cum pătrunde violența, sugerată prin imaginile sângelui ori ale rănii, o violență însă cu atât mai insidioasă, mai neliniștitoare cu cât se desfășoară, în genere
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
Revista Viața Românească respinge excesele modernității, altminteri, în pofida unor ecouri autohtonist-tradiționale și sociologice, literatura cea mai nouă își găsește aici cale deschisă. Mihail Ralea și G. Ibrăileanu sunt primii care îl aduc în atenție pe Proust și pe alți scriitori congeneri. Și dacă ne referim acum numai la proză, cu deosebire la evoluția romanului, congruențele sunt indiscutabile. În Tiparnița Literară (1930, nr.2-3) mai mulți scriitori ai timpului (Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Mihail Sebastian, Camil Baltazar, Felix Aderca, Ticu Archip, I
Glose pentru Hortensia Papadat-Bengescu by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/2941_a_4266]
-
Faptul că N. Manolescu se referă mereu la preopinenții d-sale e un semn nu numai de corectitudine informativă, ci și de cavalerism, id est de orgoliu. E aci o disociere tacită de G. Călinescu, care foarte rar își cita congenerii. O mustrare implicită adresată acestuia. Dintre poeziile lui Cârlova, "cea mai celebră este Ruinurile Târgoviștei, care a determinat pe Vl. Streinu să considere pe Cârlova unul din poeții monodiști, ca autor adică al unei singure poezii reținute de memoria cititorilor
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
de pe ocolului în dribling, ies prin vlaicu în dacia,/ sprintez/ pe dorobanți, înspre mario plazza/ din dreptul consiliului britanic lansez în adâncime peste/ guvern, dinspre gara de nord un bărbat se înalță, dă cu capul și scutură ceața.” (p. 103) Congeneri de toate vârstele, așadar. De la Cenaclul de Luni, de la Cenaclul Central, de la Cenaclul Litere, de peste tot. Pe banca de rezerve simt totuși nevoia să-i adaug pe nedreptățiții optzeciști Daniel Pișcu și Viorel Padina. Primul, datorită volumului Aide-mémoire (1989), al
Optzecist, afectiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5664_a_6989]
-
mai pasă/ că noi oamenii/ nu mai vrem/ să-l citim" (Cel mai frumos poem). Punerea în pagină a poeziilor, în versuri de mică întindere decupate dintr-un discurs, oricum, deloc amplu îl diferențiază de asemenea pe autorul craiovean de congenerii săi care preferă, în marea lor majoritate, textul-fluviu, compozit și despletit. Ion Maria comprimă și încearcă să esențializeze într-o "cheie a purității" (Gheorghe Grigurcu) ceea ce colegii săi de generație desfășoară și documentează incriminator: o realitate apăsătoare, o existență aproape
Poezie cuminte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8468_a_9793]
-
căreia, rar, i s-au jucat piesele scrise la Paris și reprezentate la Londra sau București. Ca pe o pagină de bună literatură, atractivă la culme, am citit schița Genialoidul, supranumele potrivit lui Stelian Mateescu. A fost acest personaj un excepțional congener al lui Mircea Eliade, și apreciat de acesta fără rezerve, cum se vede în Memorii. Un spirit febril, obosit prematur de o prea mare încordare, poliglot și gânditor original în glosarea filosofiei clasice, religios și agresiv în receptarea suprarealismului etc.
Un fidel al Mnemosynei by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14104_a_15429]
-
oamenii sunt în stare de orice pentru băi, cam în felul proverbialului Leonida Condeescu. Așadar, de ce să fi stricat boanghenul din Lună de miere posibilitatea tinerei de a profita de o slăbiciune pe care venerabilu-i soț o împărțea cu toți congenerii? Împinsă, ca aproape orice în lumea lui Caragiale, în manieră. Deși pare a fi, la început, un tabiet romantic. Ieșind spre Sărindar, detaliu nu lipsit de importanță la Caragialetată l, Pantazi face o confesiune în care băile apar, prin ochii
La băi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4549_a_5874]
-
Constantin Trandafir Interesant, Alecu Russo s-a născut în același an cu Alecsandri, Bălcescu, Bolintineanu (?), Nicolae Filimon și a trăit numai cât Eminescu. Spre deosebire de congenerii pașoptiști, discreția lui este de-a dreptul anormală, n-a avut pretenții de faimă scriitoricească, de vreme ce a publicat, în limba română, un singur text cu semnătura A. Rusu, alte câteva cu inițialele A. R., unul cu pseudonim (Terentie Hora) și
Alecu Russo, spiritul critic și contemplația by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6949_a_8274]
-
deplină încredere și speranța nu numai Ion Negoitescu, Adrian Marino și Ion Frunzetti, dar și Lucian Blaga și Perpessicius, mai toți simțind nevoia confesiei, care să-i ușureze momentan de povară unui prezent potrivnic. Tudor Vianu le era un spirit congener, solidar cu ei, (altfel nu i s-ar fi adresat) și făcând, pe cât a putut, binele, pe care azi unii, din păcate, îl ignoră, văzând numai petele din soare.
Institutia Tudor Vianu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/18167_a_19492]
-
îl ajută, în sensul acesta, alte două calități: perfectul control al „melodiei” frazei (care se remarcă imediat și care hipnotizează stilistic de la un punct încolo, aproape independent de conținuturi) și finețea psihologică (o raritate în ultimul timp, mai ales printre congenerii lui Chiva, care, când n-o sfidează de-a dreptul, o neglijează suveran). Cel mai bine iese în evidență aceasta din urmă în prozele ai căror protagoniști sunt câini: Boddah speriat, Reparație, Ahil Peleianul, viața sa și altele câteva. În
Nord și Sud by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2711_a_4036]
-
poeziei lui Eminescu, din care au rezultat mai multe studii, unele devenite capitole ale recentei cărți, altele utilizate în diverse părți ale ei, topite în substanța unei lecturi repetate ; ele pun în relație figura plutonică a Luceafărului nu numai cu congeneri mai mult sau mai puțin contemporani ai poetului, precum Lamartine, Vigny, Lermontov sau Hugo, ci și cu urmași, contemporani cu noi, figuri comparabile, prin geniu și nefericire, cu Eminescu și cu eroul său tragic. La capătul acestui excurs analitic bogat
Eminescu în lecturi Contemporane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2408_a_3733]
-
și bogate în înțelesuri. E cu totul discutabil că, în opera sa, "istorie" și "utopie" nu sînt defel concepte politice, ci numai figuri semantice ale unei drame personale. Firește că personale, dar nu se poate ignora faptul că, dintre toți congenerii, Cioran a scris cel mai mult timp (opt ani, 1937-1941) în spiritul ideologiei legionare. După cum nu împărtășesc aprecierea că, la noi, în interbelic, ar fi existat alături de modernismul estetic, cel etic, reprezentat de Eliade și Cioran, pentru că, amîndoi, au refuzat
Un naratolog devenit sociolog by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17021_a_18346]
-
generație, împreună cu care a fost un frondeur mereu inflamabil, cochetînd, ca toți ceilalți, cu ambianța literară a anilor treizeci, asociindu-se în grupări efemere precum "Corabia cu ratați" și făcînd multă larmă în jurul lor. Nu s-a alăturat, ca alți congeneri, de mișcarea extremistă de dreapta sau stînga, păstrîndu-se un democrat care știa să țină mijlocia. A mai publicat, în 1941, proza Sînt frate cu un fir de iarbă, apoi, după 1944, a avut parte de slujbe pasagere, după care, renunțînd
Filigranul amintirii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17177_a_18502]
-
cu zgomot de hârtie arsă" și starea "solzoasă" în care se zbate personajul feminin tind să se suprapună, într-un continuum viață-text bine ilustrat de producția generației '80. Ceea ce o distinge însă pe Mariana Marin de majoritatea voioasă, ludică a congenerilor este anume gravitatea ei structurală, pe care o regăsim la poeți ca Ileana Mălăncioiu și Dorin Tudoran. Chiar și atunci când stilul colocvial interferează expresiv cu cel înalt, nu avem în fața ochilor simpatice teribilisme, gasconade textuale, dar o infiltrare perceptibilă a
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
definiri a domeniului de discuție găsesc că este eseul Prietenii care nu cred în reabilitarea ficțiunii, dar o spun pe ocolite, în fond nimic altceva decât un răspuns polemic - de o civilitate exemplară - pe care Ion Simuț i-l adresează congenerului său Dan C. Mihăilescu. Dinspre, adică, un partizan al ficțiunii resuscitate către un apărător al deliciilor memorialistice. Nu ar fi rău să ne întrebăm cât se poate de insistent: cine ești dumneata, domnule memorialist sau domnule diarist, și ce cădere
Idei contagioase by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8695_a_10020]
-
comună a ultimului dorea o confruntare "sportivă" cu orice autoritate în domeniu, așadar și cu cel socotit un întemeietor al disciplinei critice pe aceste meleaguri. Supoziție ce se justifică și prin minimalizările la care G. Călinescu i-a supus pe congenerii săi din a treia generație postmaioresciană și prin opiniile nemijlocite, voit oscilante, asupra lui E. Lovinescu. Ne amintim cu cîtă dificultate a fot repusă în circulație, în anii '60, o imagine onorabilă a lui Titu Maiorescu, începînd cu un articol
Un duel cu aerul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7732_a_9057]
-
a lungul și de-a latul literaturilor, poetul s-a oprit la referințele pisicești cu o duioșie pe care umorul n-o diluează ci o conservă precum o "metodă" de ordin moral. Totul apare proaspăt, ingenuu, îmbiindu-se unor sensibilități congenere. Pedanteria onținută în titlu și în subtilu (Bucăți feline în felii strînse la un loc de...) e un prim pas al ludicului, rimînd cu un grațios comportament - cum altminteri? - de pisică. Ilustrațiile semnate de Andrei Gamarț aduc în nota lor
În obiectiv, pisica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6970_a_8295]
-
standardului obișnuințelor. Pentru definirea subiectului liric sînt relaționate două ipostaze umane: cea a primitivului și cea lirică. Apare astfel ideea originarității liricului și cea a preeminenței acestuia în condiția umană. Condiția poetic-lirică se ghidează și se constituie din activitatea imaginației. Congenere imaginației sînt sensibilitatea și spontaneitatea. Toate acestea au menirea smulgerii aparatului cognitiv originar din automatismul formulelor oferite de imaginea standard. Contrazicerea automatismului figurii lumii se poate produce într-o infinitate de modalități. E modul lui Doinaș de a evidenția încă
Șt. Aug. Doinaș, teoretician al poeziei by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/9324_a_10649]