1,367 matches
-
termenului de comunicare, și funcțiile comunicării pot să se întindă pe un palier extrem de larg; astfel, s-ar putea face apel, în determinarea acestor funcții, la extinderea pe care am operat-o în teoriile comunicării, după care comunicarea se poate conjuga cu integralitatea tuturor proceselor sociale. Pentru a avea însă un instrument de lucru util, vom porni de la cele trei funcții pe care ni le propun T.K. Gamble și M. Gamble (1993): 1. Prima funcție se referă la înțelegere și cunoaștere
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
a axat în special pe modul în care profesorul, în calitatea sa de emițător, poate să construiască și să transmită eficient un mesaj; fără a face aceeași greșeală, observăm că receptorul capătă astăzi un rol privilegiat în procesul de comunicare - conjugând cele două direcții, devine din ce în ce mai importantă relația de interacțiune dintre partenerii comunicatori. Iată de ce o perspectivă eficientă asupra comunicării trebuie să răspundă unei echilibrări dinamice între toate componentele comunicării. 2.1. Emițătorul și receptorul - o perspectivă interacționalătc "2.1. Emițătorul
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
oferă astfel o formă a mesajului, iar vorbitorul (fie el cadru didactic ori alt tip de vorbitor public) se va centra pe folosirea unui nivel optim de redundanță pentru ca atât înțelegerea mesajului, cât și captarea și menținerea interesului să fie conjugate în acțiunea sa. Există la nivelul mesajelor două efecte importante, aparent contradictorii, însă foarte utile în structurarea comunicării educaționale (Steers, 1988, p. 97; DeVito, 1988, p. 50): efectul de întâietate, care precizează că, în reținerea unor elemente de conținut cu
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
lesne să observăm, în ceea ce privește relevanța didactică a demersului nostru, aceasta trebuie să se constituie într-o viziune sistemică, deoarece barierele întâlnite la ambii comunicatori se află într-un echilibru al complementarității și trebuie deci să fie dezvoltate modalități de soluționare conjugate; • Barierele acceptării sunt singurele văzute de cei doi autori ca acționând la nivelul tuturor indicatorilor implicați (emițător, receptor și mediu); astfel, dacă la nivelul emițătorului acestea sunt definite de caracteristicile personale, comportamentele disonante, atitudini și opinii, credințe și valori, la
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
cauzele care conduc la polarizarea grupului: - în primul rând, este vorba despre influența informațională; exercitarea unei anumite puteri de expert (despre care am vorbit deja) poate conduce la o astfel de tendință; - influența normativă este un al doilea factor important, conjugându-se cu un fenomen de escaladare a pozițiilor adoptate de către membrii grupului (desfășurarea efectivă a acestui fenomen de escaladare urmează tipicul escaladării conflictului; mai precis, dacă cineva își exprimă un punct de vedere foarte îndepărtat de o medie a discuției
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
sine, asumarea performanței și succesului răsfrângându-se asupra relațiilor dintre membri prin intermediul satisfacției. Consecințele acestor stări de lucruri produc necesitatea unei noi provocări, dezvoltarea - atât la nivelul sarcinii, cât și la nivelul relaționărilor -, iar procesul devine, în acest mod, ciclic. Conjugând diverse cercetări și perspective, accentuând toate aceste caracteristici, Laurie Mullins (1993) ne oferă un evantai de elemente structurante ale coeziunii grupului: cele referitoare la calitatea de membru (mărimea grupului, compatibilitatea membrilor, permanența), cele referitoare la mediul de lucru (natura sarcinii
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Bojan alege cutia frustă, impersonală și fără amintiri proprii, dar ale cărei disponibilități trec dincolo de simpla evocare culturală. Ea devine, prin sine, prin conținut și prin context, o reprezentare a lumii însăși în care natura și artificialitatea se întîlnesc, se conjugă și se contopesc. Obiectul se transformă în receptacol, interiorul în microunivers, detaliul umil sau glosa pe marginea kitschului în semne ale unei inteligente ironii și ale unei irezistibile duioșii. Scoase în exterior, rătăcite în peisaj și afundate în vegetație, aceste
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
nouă existență, care îi aparține. A fi duce, prin a face, la a avea. De la asemenea speculații metafizice, convorbitorii ajung (cu incitante ocoluri) la teoria textului. Textele (operele), demonstrează Mai Știutorul, sunt de două feluri: „născute” și „făcute”. Primele „se conjugă” cu a fi, celelalte cu a avea. În ambele cazuri există o „structură pre-textuală”. În primul caz, autorul textului (operei) este acea structură. Structura nu preexistă în sens propriu textului, ci se constituie pe măsura făuririi acestuia, dar prefigurează textul
SORA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
primit de trei ori titlul de Cavaler al Coroanei României. A fost membru al Societății Oamenilor de Litere din Franța și membru de onoare al Universității din Grenoble. Contribuțiile de istorie literară ale lui Ș. gravitează în jurul mai multor teme, conjugând atât interesul pentru literatura și cultura franceză, cât și perspectiva comparatistă, la care curând se adaugă subiectele legate de preocupările didactice. Începutul este marcat de monografia despre Leopardi în Franța, studiu care îi oferă și posibilitatea publicării, în același an
SERBAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289632_a_290961]
-
la „Revista Fundațiilor Regale”), confrați scriitori și ziariști, coreligionari, ambianță literară, autorități, urmărind cu încordare evenimentele istorice, climatul politic, starea de spirit a grupurilor sociale cu care vine în contact. Episoadele de roman psihologic (intelectual și erotic) din jurnal se conjugă, astfel, cu momente ale unui virtual roman de familie, încadrabil, împreună cu elementele de frescă socială în care e cuprins, într-un vast roman-cronică, o „saga” pe care S. chiar intenționa să o scrie. Biografia interioară evoluează pe fundalul circumstanțelor de
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
rezuma doar la crearea situațiilor în care elevii să răspundă la întrebări teoretice, ci îi va determina pe aceștia să intoneze, să recunoască, să exemplifice. De aceea, metoda conversației va fi folosită împreună cu exercițiul și demonstrația. 5. ÎNVĂȚAREA PRIN DESCOPERIRE conjugă efortul personal al elevilor cu cel al învățătorului în dobândirea de noi achiziții. Îmbinată cu metoda conversației, cu demonstrația intuitivă și cu algoritmizarea, metoda se poate folosi în predarea tuturor elementelor de limbaj: durata sunetelor muzicale, înălțimea, nuanțele, tempoul etc.
CÂNTĂM ŞI COMUNICĂM by ELENA SIMINA () [Corola-publishinghouse/Science/493_a_864]
-
mai adânci, privitoare la transformări istorice și de conștiință, schimbări de mentalitate. Mai cu seamă eseurile publicate în revista „Contrafort” și adunate în volumul Bunul simț impun în primul rând o conștiință dramatică. Disocierea rece, sceptică, uneori chiar fatalistă, atroce, conjugată cu ardența nevoii de repere călăuzitoare și orizonturi deschise, individualizează și reflecțiile de aici. Spirit sagace, Ț. este dublat în poezie de un vizionar vibrând la pragul limită al trăirii. Versurile din Cămașa lui Nessos aparțin unui autor sofisticat, pesimist
ŢURCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290306_a_291635]
-
singur mori”. Solitudinea este, așadar, altă temă asociată cu dramatismul trecerii. Ciclul de inedite Drumul ierburilor din volumul omonim (1995) acutizează obsesia tanatică, a „cărării albastre” spre „cunoscutul plai / unde-s de toate: și nimic, și rai”. Poezia întrebărilor ultime conjugă, cum observă Dumitru Micu, tragismul răspunsurilor cu un „umor lugubru”, ca în aceste versuri în care cioplitorul de sicrie este îndemnat să „ia bine măsura”: „La umeri vezi haina să nu strângă, / simtă-se bine mâna dreaptă, stângă, / Dă-mi
UTAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290395_a_291724]
-
cu seamă în prima parte, rememorând copilăria și adolescența, au un timbru special, poate datorită figurilor și locurilor descrise, cât și distanței temporale ce îl separă pe autor de satul Rudari, topos al vârstei aurorale, centru spațio-temporal în care se conjugă energiile stirpei oltenești arhaice cu zguduirile teribile ale civilizației și ale istoriei: răscoala țărănească din 1907, motorul cu aburi și petromaxul luminând la mari distanțe, cocoțat pe un stâlp în curtea casei părintești, prăvălia orientală și invazia mașinilor agricole germane
VANCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290422_a_291751]
-
de a reprezenta, cum s-a afirmat, o direcție opusă realismului, „naturalismul întregește realismul”, îl „îngroașă”, îl „amplifică”. Demonstrația, plauzibilă, nu elucidează însă pe deplin chestiunea. Preocuparea istoricului literar de a evidenția cuantumul de realism cuprins în naturalism nu se conjugă cu aceea de a preciza statutul propriu, individualizant, al curentului. Informația și considerațiile privind naturalismul românesc sunt reluate și dezvoltate în Estetica imperfecției (1979). O încercare de a defini „condiția” poeziei românești postbelice prin surprinderea „tensiunilor” ce îi „potențează întregul
ZALIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
în ronde-bosse (Lespugue, Tursac, Sireuil) sau în basorelief (Laussel, Abri Pataud), stilul este uniform: sunt, în cea mai mare parte reprezentări, cu regiunea bazinului, abdomenului și feselor hipertrofiate, în timp ce capul, bustul și membrele sunt neglijate sau atrofiate; aceste caracteristici se conjugă pentru a determina construcția rombică și izometrică specifică statuetelor feminine. Una din cele mai vestite statuete care, de altfel, se înscrie perfect în canoanele descrise anterior, este cea de la Lespugne. Realizată în fildeș, prezintă următoarele trăsături: capul mic, de forma
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
o mănăstire scufundată într-un iezer, / ca o lacrimă în ochiul din creștet, / Înmulțeam peștii din albiile moarte, / Pâinea din grâul de piatră, / Și sângeram cu inima sfârtecată prin care trecea, / Pe gura vântului, câinele pământului” (Exodul de nouri). Lirismul conjugă interiorizarea ideilor cu apetența pentru sensurile etice și valorizează atât sursele foclorului, cât și modele poetice moderne. Voce înzestrată cu o anume gravitate, S. cartografiază traseele ascunse prin care lirismul epic, cu ecouri din Walt Whitman, transformă realitatea într-o
SURU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290023_a_291352]
-
cauzele acesteia, și de a institui tratamentul cel mai corect, iar în al doilea rând, de a înțelege sensul suferinței bolnavului, starea sa emoțional-afectivă și morală în condițiile create de boală. Din aceste considerente apare ca absolut necesar să se conjuge efortul medicului cu cel al psihologului, în acțiunea de susținere morală a bolnavului, în actul de restaurare terapeutică. Or, acest dublu aspect nu poate fi realizat decât dacă se cunoaște boala și personalitatea bolnavului. Aceste două aspecte nu pot fi
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
hlamida care exhala miros de tămâie a creștinismului; și, în plus, acest „veșmânt” punea „chingi epistemice” școlilor bisericești. În următoarele două secole acestea s-au răspândit însă cu repeziciune, cucerind noi teritorii pentru creștinism. Iar când interesul religios s-a conjugat cu cel politic, acest învățământ ecleziastic a cucerit întreaga Europă. Aceasta s-a întâmplat când visul de renaștere și reconstrucție a Imperiului Roman a cuprins mintea și sufletul unui principe de sorginte barbară: Carol cel Mare. Opera politico-religioasă carolingiană a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
au antrenat liber în discuțiile pe tema contactelor cu Securitatea, iar restul de 6 (27,3%) s-au exprimat într-un mod mai degrabă reticent, ocolind pe cât posibil acest subiect de discuție. Conform descrierilor, controlul social era efectuat în mod conjugat prin intermediul cadrelor specializate și al informatorilor serviciilor de securitate. 17 persoane (77,3%) au mărturisit că au fost anchetate după ieșirea din închisoare, fie de câteva ori - 12 (54,5%)-, fie periodic - 5 (22,7%). În majoritatea cazurilor, anchetele au
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
bună stare podgoria, ultima dovadă a trecutei ei stări sociale. Scrisă cu câțiva ani înaintea declanșării celui de-al doilea război mondial, cartea e traversată de ideea absurdității războiului și de necesitatea conviețuirii în pace și înțelegere universală. Această idee, conjugată cu cea a combaterii răului de toate felurile, oriunde și oricând, în numele binelui ce trebuie săvârșit fără ezitare, se prelungește și mai evident în următoarele două romane, Republica disperaților (1935; retipărit în ediție definitivă în 1946 cu titlul Republica disperaților
VLADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290605_a_291934]
-
este format din organizații neguvernamentale naționale reprezentative ale persoanelor cu dizabilități, precum și din alte organizații apolitice cu activități și preocupări în domeniu. Principiile după care acționează CNDR au în vedere: respectul pentru demnitatea umană și independența persoanelor cu dizabilități; nondiscriminarea, conjugată cu acțiunea pozitivă în vederea incluziunii sociale; garantarea participării depline, cu drepturi, obligații și șanse egale a persoanelor cu dizabilități în toate domeniile vieții; promovarea unei societăți în care persoanele cu dizabilități să‑și găsească locul în mod firesc. 1.5
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
la popularizarea poeziei române în Italia. Pe de altă parte, profilul de italienist al autorului se întrevede și în celelalte lucrări ale sale. Astfel, cu excepția debutului, cărțile de poezie - Știința veselă (1993), Magna Impuritas (1999), Scrisori către lady Di (2003) - conjugă hiperrealismul și livrescul, lumea conturându-se ca un mozaic de topoi culturali prin corodarea cărora poetul încearcă să realizeze o epurare a concretului brut. Ca „poet posttextualist”, el urmărește reziduurile textului „într-o lume desfigurată de semnele apocalipsei” (Marin Mincu
POPESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288932_a_290261]
-
victoriilor” poporului sovietic în construirea socialismului, eșaloanele de tineri (foști mineri ilegaliști, foști ocnași) plecând la studii în URSS, imnuri pentru Hristo Botev, Iannis Ritsos sau Nazim Hikmet, imprecarea Wall-Street-ului, ura de clasă („și versul tău să fie fără milă”), conjugată cu „alianța dintre clasa muncitoare și țărănime”, chipul hidos al speculantului, al chiaburului („...vor chiaburi să-ndese-n cota lor/ nisip și grâu hoțește, la grămadă”; „Dar iată-ți scărmănarăm noi cojocul,/ Mineri, strungari, mulțimea de țărani”), mai apoi țăranul
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
sale: în locul explorării intensive, în adâncime, care duce la specializare, activitate extensivă, care duce la enciclopedism”. Istoricul literar urmărește cum, sub eclectismul și disparitatea suprafețelor diverselor scrieri, se încheagă comandamentele ce conferă operei o unitate de adâncime: ideea de naționalitate conjugată cu cea cosmopolită și umanitaristă a „omului evanghelic”, cultul „datelor generale ale sufletului omenesc” și „respectul de regulă și de model”. „Santa Cetate”. Între utopie și poezie, studiul din același an, având în centru poemul heliadesc, este de fapt o
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]