3,867 matches
-
lărgirea și ambiguizarea sensului său. Pe de o parte, în limbajul tinerilor, termenul circulă destul de mult pentru a desemna nu numai un stil muzical, ci și o manieră vestimentară. Din cauza antipatiilor violente dintre diversele grupuri juvenile, cuvîntul se încarcă de conotații peiorative, justificate în mod confuz și contradictorii. Din mulțimea de citate de pe internet, se poate deduce că vestimentația minimalistă e în primul rînd una simplă, individualizată doar prin detalii "acum toată lumea e pe trendu minimal. M-am săturat frate de
Minim, minimal, minimalist... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9008_a_10333]
-
erau urmăriți pe stradă și bătuți", Anna atribuie un caracter cvasi-miraculos legăturii amoroase dintre Bille și Dejan. îl incită pe Carlo să-i furnizeze tot mai multe detalii despre cei doi și, pe măsură ce le obține, pe trama narativă se grefează conotații cultural-ideologice. Sybille Sundermann (în germană numele de familie trimite la noțiunea de păcat, "Sünde") provine dintr-o foarte înstărită familie de industriași. în timpul celui de-al Treilea Reich bunicul, proprietar pe-atunci, a recurs la forța de muncă a deținuților
Un roman pe o temă fierbinte by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/9016_a_10341]
-
aroganță", cum și-a catalogat singur isprava" (Evenimentul zilei, 19.07.2006); "unul dintre scopurile principale ale cumpărării a fost faptul că lui îi place să facă "aroganțe" (9am.ro); "unele "aroganțe", cum frumos le zice nea Gigi insultelor cu conotații rasiale, pe care patronul Stelei le lansează pe la TV" (Gândul, 14.09.2005); "Gigi Becali continuă să se țină de "aroganțe", numai ca să atragă atenția opiniei publice" (liviuman.de). Evoluția semantică se îndepărtează în acest caz și mai mult de
Populisme și aroganțe by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9033_a_10358]
-
atât de departe cum o face Todorov. LP: La ce trimite expresia critică impură? Dumneavoastră o folosiți în cartea La raison poétique...4. MD: Este din cauza Criticii rațiunii pure. Titlul kantian alătură critica (pură) și rațiunea. Gestul meu are, desigur, conotația modestiei: este un fel de a spune că rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc "impură". Deplasare: o critică impură, așadar non-kantiană, o critică fără rigoarea kantiană, fără arhitectonica acesteia. Dar o critică instituind însăși rațiunea
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
distant. Critica ideilor literare e creatoare, în cazul său, nu prin aceea că sunt produse idei inedite, ci prin "redescoperirea ideilor consacrate, a modului propriu în care ele revin". Însă limbajul critic al lui Marino, cum însuși recunoaște, generează "alte conotații, alte aproximații, în serie infinită, într-o adevărată rostogolire și avalanșă de sensuri progresive și tot mai greu controlabile" (p. 147). Așadar, deși, dintre toate straturile operei, ideile se pretează cel mai bine sistematizării (motiv pentru care criticul le ridică
Despre obiectivitate (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9118_a_10443]
-
un termen popular, vechi împrumut din limbi slave (bulgară, sîrbă), în vreme ce tanti e un franțuzism ceva mai recent, apărut în limbajul colocvial orășenesc, adaptat și răspîndit rapid, nu mai are importanță: deosebirile istorice se atenuează în fața unificării registrului și a conotațiilor comune. Cu aceste sensuri, cele două cuvinte nu se mai folosesc doar ca termeni de adresare, ci și pentru desemnare; e de aceea nevoie să aibă o flexiune completă. Ca aproape toate cuvintele din limbajul copiilor transferate în alte contexte
"Nene" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9123_a_10448]
-
programul propriu-zis muzical sau extramuzical nu funcționează așa cum afirma, de pildă, Leonard Bernstein despre planul narativ al unei muzici - cam ca muștarul peste crenvurști -, ci dă un înțeles suplimentar muzicii grație, vorba lui Adorno, unor gesturi solidificate capabile să comunice conotații, precum și o pluralitate de sensuri ce depășesc intenția și voința compozitorului, ignorînd chiar programarea auctorială. Existența componistică presupune însă și altfel de "programări". Bunăoară, Remus Georgescu însuși a fost parcă planificat să ducă povara unor roluri administrative pe care nu
La o aniversară... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9147_a_10472]
-
săru' mîna = sărut mîna) au o marcă familiară, uneori glumeață. În domeniul politeții verbale, efortul de a construi o formulă mai lungă e un mod tipic de a indica un grad mai mare de deferență. Mersi, în mod special, are conotații ambigue: probabil și din cauza asocierii sale cu jargonul franțuzit, a trezit destule antipatii, reacții negative ("Mie să nu-mi spui mersi!"). E cert că se află, statistic, pe o treaptă mai jos decît mulțumesc, chiar dacă unii vorbitori nu au această
Mersi - mersici! by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9233_a_10558]
-
nu au această percepție și îl folosesc curent, nonșalant, uneori pur și simplu alături de mulțumesc sau în alternanță cu acesta ("mersi, mersi, mulțumesc pt aplauze", pirateparty.ro). În plus, mersi intră în destule expresii în care sînt activate mai ales conotațiile sale negativ-ironice - cutare e bine mersi ("Fidel Castro e bine mersi !", adevarul.ro), să zică mersi dacă... ("Steaua să zică mersi dacă face patru puncte în grupă", roportal.ro). În fine, e interesant că mersic nu este prima modificare a
Mersi - mersici! by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9233_a_10558]
-
motivului prin schimbarea unghiului de lectură și maxima eficientizare a limbajului. Formele sale pure, fie ele obiecte, lucrări de pictură sau de sculptură, decupate armonios și identificate fără echivoc, trimit în mod fals către model și către cîmpul său de conotații. De fapt, Nicodim nu oferă imagini de-a gata, el nu prelucrează preexistențe, ci facilitează doar accesul la desfășurarea unui discurs. Înrudit, pînă la un punct, cu Ion Bitzan, el defuncționalizează, golește de orice conținut previzibil obiectele pe care le
Alte radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9280_a_10605]
-
genul liedului ce exhibă acele sensibilități micronice dintre sunete și foneme, dar și subtilitățile formale, macrocosmice de la nivelul profilului unui text poetic și arhitecturii sonore aferentă; Vasile Spătărelu (La mort de Guillaume Apollinaire pentru bariton și pian) fructifică în special conotațiile metaforei abrupte, colțuroase, mai puțin eufonice ale inspiratului poem omonim tristantzaresc; Cristian Misievici (Chanson retardataire pentru cor mixt și percuție) adoptă o alcătuire binară în care cele două paradigme sintactice sunt prezentate în relație de consecuție, pentru ca în final să
Muzici pentru Tristan Tzara by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9340_a_10665]
-
ne iubim limba pe care o vorbim din moși strămoși" (forum Gândul). În al doilea rînd, se confirmă faptul că în discursul politic raționamentele contează mult mai puțin decît formulele șocante, cuvinte-emblemă, cu încărcătură afectivă, prinse într-o rețea de conotații, mituri și tensiuni. În cazul de față, strigătul de luptă a fost provocat de formula aparent paradoxală - "româna-limbă străină". Dramatizarea si-tuației a fost obținută, ca de atîtea alte ori, în paginile ziarelor, mai ales prin titluri compuse cu intenția clară
Limbi străine by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9357_a_10682]
-
catolice, Ungaria și Polonia, în menținerea acestora ca entități de sine stătătoare, în calea invaziilor otomane spre centrul Europei. Se poate vorbi, în momentul de față de așa numitele state tampon, în calea invaziilor otomane? Sigur, dacă luăm în considerație toate conotațiile istorice. Interesul economic al Imperiului Otoman pentru Țările Române este un alt motiv al păstrării identității naționale și culturale. Considerate „cămară de alimentare” a Imperiului Otoman, Țările Române furnizau cereale, produse animaliere, furaje marelui stat expansionist. Să nu uităm că
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
În acest caz, forma s-ar răspîndi chiar independent de clipul publicitar. Așadar, paradoxal, roacăr poate fi în același timp un semn de rostire populară și un semn de perfectă familiarizare cu termenul din engleză: o marcă ironică sau autoironică. Conotațiile ambigue ale unei mărci minimale sporesc șansele de impunere a formei roacăre în limbajul actual al tinerilor.
"Roacăre" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9545_a_10870]
-
ca sursă a răului, în diversele lui forme (necunoscutul ostil, delațiunea, moartea, trecutul obscur) și azilul psihiatric (imagine de coșmar a unei societăți alienate, bântuită de absurdul kafkian). Noaptea totalitară (fără a fi numită astfel în roman, metafora primește atât conotații politice, cât și existențial psihologice) se asociază cu pierderea rațiunii și dezechilibrele de comportament. Individualitățile debusolate, persecutate, deformate, se transformă în măști și roluri. Așa se întâmplă cu Anatol Dominic Vancea Voinov, numit Tolea între prieteni sau colegi. A fost
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
nimic nu este mai expresiv decât un mic incident de viață. Oamenii pot fi cunoscuți din faptele lor mărunte, dar niciodată din gesturile lor solemne"18. Prin urmare, dintre marile evenimente ale zilei, alege un biet fapt divers, cu adânci conotații. La Londra, o fată bagă mâna în geanta ei ca să scoată banii necesari pentru achitarea biletului de tramvai și o cutie de chibrituri ia foc înăuntru. Speriată, fata scapă geanta jos și chibriturile aprinse se împrăștie pe dușumeaua tramvaiului. Călătorii
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
puterea de a transcende "patimile care domnesc în adîncurile omului", de a "înfrîna tainicele forțe rele" care îndeamnă la ură și răzbunare. "Să nu porți vrajbă celui ce te-a oprimat", adăuga el, dînd astfel libertății interioare a omului o conotație suplimentară.
Între dragoste și ură by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/9599_a_10924]
-
a fi fost purtat (probabil ca supranume) doar de Ștefan Răzvan, cel care ajunge pentru cîteva luni pe tronul Moldovei. Fără celebra dramă a lui Hasdeu, Răzvan și Vidra, numele nu s-ar fi răspîndit ca nume de botez cu conotații romantice. De asemenea, pare foarte posibil ca răspîndirea în mediul citadin, educat, a formei hipocoristice Oana a numelui feminin Ioana să datoreze mult piesei lui Delavrancea, Apus de soare, în care Oana e numele fiicei ilegitime dar foarte iubite a
Onomastica și moda culturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9611_a_10936]
-
altfel nu "știu cum". Edițiile curente au: E totuși altfel, "nu știu cum". Cine și de ce mută ghilimelele în revistă, de ce nu le pune deloc Maiorescu? E greșeală? - Cred că aici "cineva" vrea să evite suprapunerea peste expresia "a fi nu știu cum", cu conotații privind insanitatea, vezi "e cam așa", "e cam nu știu cum" etc. Deasupra se putea spune că în făptura Ei e un nu știu ce și un nu știu cum - dar a se exprima direct despre cineva că "e nu știu cum" duce la asemenea conotații. Astfel, schimbarea
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]
-
nu știu cum", cu conotații privind insanitatea, vezi "e cam așa", "e cam nu știu cum" etc. Deasupra se putea spune că în făptura Ei e un nu știu ce și un nu știu cum - dar a se exprima direct despre cineva că "e nu știu cum" duce la asemenea conotații. Astfel, schimbarea ghilimelelor se explică, dar de ce nu păstrează și Maiorescu la fel? Mai mult, criticul pune acea virgulă care apozitează altfel prin nu știu cum, atenuând acel "e nu știu cum" - dar nu anulându-l. Ibrăileanu păstrează identic - dar, atenție, într-un studiu
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]
-
viguroasă și dinamică memorie culturală, artistul urmărește cu predilecție eficiența limbajului. Formele sale pure, fie ele obiecte, lucrări de pictură sau de sculptură, decupate armonios și identificate fără echivoc, trimit în mod fals către model și către cîmpul său de conotații. De fapt, Nicodim nu oferă imagini de-a gata, el nu prelucrează preexistențe, ci facilitează doar accesul la desfășurarea unui discurs. Chiar dacă formele, tehnica și materialele invocă, de multe ori, protoistoria și universul etnografic, orice implicare simbolică sau metafizică este
Rememorări de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7717_a_9042]
-
corporal, proiecții cu blocuri și ferestre infinite care îmi stîrnesc valuri de emoții și de șoapte interioare, zgomote, bruiaje, rafinamentul punerii în pagină care poartă amprenta eleganței regizorului Alexandru Dabija - aflat într-un moment profund al creației sale, cu infinite conotații ale umanului - vibrațiile lui Bach, subtilul investigațiilor în poveștile din noi, ascunse în uniforma blocului, schelă care sugerează structura unui bloc, mațele lui pe vertical, care adună energiile unui du-te vino, du-te vino. Zile și nopți. Și vieți
Vă place Bach? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9615_a_10940]
-
a valorilor. E un Bolintineanu "clasic", îmbogățit prin retușuri semnificative de imagine, atât prin adaosurile de poezii, cât, mai ales, prin reproducerea celui de-al treilea roman, puțin cunoscut, și prin reeditarea tuturor însemnărilor de călătorie, multe dintre ele având conotații politice semnificative pentru rolul jucat de scriitor în epocă. Pe de altă parte, sunt nemulțumit de această selecție, pentru că l-aș vrea mai bine reprezentat pe personajul de epocă Bolintineanu. De aceea, aș fi adăugat un al treilea volum în
Farmecul vetusteții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9748_a_11073]
-
în excusivitate, realizatorii. Pictorul însuși refuză datarea, sfidează cronologia și, finalmente, își scoate în mod tacit opera de sub presiunea timpului. Ridicînd absența datării de la înțelesul ei tehnic, imediat, la unul mai general sau, pur și simplu, abstract, dar cu o conotație morală și axiologică mai profundă, se poate spune despre întreaga pictură a lui Țuculescu, fără nici o precauție, că este o pictură nedatată. Cu alte cuvinte, că arta sa nu numai că nu trădează nici un semn de oboseală, dar este și
Ion Țuculescu sau despre ieșirea din timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9759_a_11084]
-
fi rău dacă unii tenori ar muri, Înainte de-a cînta!”. Îtr-o seară, jucîndu-l pe Hamlet, celebrul Daniel Day Lewis a ieșit din scenă după 45 de minute și a refuzat să reintre. Motivul? Văzuse fantoma ...propriului tată! Gestul, dincolo de conotația psihiatrică, denotă și lipsă de profesionism. Căci unde am ajunge dacă-n finalul Jocului ielelor ne-am gîndi la tata, și am folosi gloanțe adevărate? Sau, În Macbeth, am Înnebuni Încercînd să ștergem pata de sînge? Ori ne-am sinucide
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]