775 matches
-
sau de voință politică (din hedonism, pretins spirit tineresc sau demagogie electorală); ă În sfârșit, putem izola acest cuvânt (care este bun la toate și permite orice) dintr-o serie elocventă de alți termeni, abandonându-l unei subiectivități confuze, dar consensuale („mediere” sau „transparență” au astăzi aceeași soartă). Ascunderea, eludarea sau „eufemizarea” cauzelor precise ale violenței permit adoptarea succesivă sau chiar simultană a unor discursuri contradictorii, cu privire la aceleași fapte, În funcție de interlocutori (părinți, factori responsabili, aleși, elevi) și de perioadă: este posibil
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
profilul unei societăți date, modul său de a se prezenta În interacțiune, În raport cu un anumit număr de valori Împărtășite. Așa se va face distincție Între societăți cu un „etos” mai mult sau mai puțin distant sau apropiat, egalitar sau ierarhic, consensual sau conflictual, caracteristici ce se bazează pe un anumit număr de marcatori pertinenți. Până la urmă, aceste descrieri ar trebui să permită degajarea părții relative a universaliilor, precum și a variațiilor culturale În funcționarea unor astfel interacțiuni (Kerbrat-Orecchioni, 1994). Metoda de Învățare
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Revendicările, Însoțitenude puține ori de dezbateri furtunoase, tind uneori să repună În discuție Însăși unitatea statelor. Dar dacă apărarea și promovarea limbilor regionale sau minoritare se fac sub paravanul unui discurs care scoate În față necesitatea salvării unui patrimoniu relativ consensual sau diversitatea culturală „amenințată de globalizare”, ele tind și să treacă sub tăcere instrumentalizarea luptelor lingvistice uneori În scop comercial sau, În orice caz, cu scop politic și de cucerire a puterii. Exemplul patrimoniului lingvistic al Franței Cu prețul unor
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
semnarea acestui document. Dacă, În plan politic, linia de demarcație dintre cei care sunt pentru și cei care sunt contra unei „ajustări constituționale” transcende marile diviziuni dintre partide, În schimb recunoașterea caracterului patrimonial al acestor limbi și culturi pare destul de consensuală, În ciuda opoziției ferme a anumitor cercuri sau mișcări filosofice „laice și republicane”, deosebit de influente. Anumiți participanți, deși Își afirmă atașamentul față de aceste limbi, le consideră totuși niște „relicve contestabile ale unui mozaic spart”, „marginale” În raport cu „provocarea culturală a Europei”. În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și cultura acesteia. Întâlnirile care s-au desfășurat la Teatrul Chaillot, la Paris, În 6, 7 și 8 ianuarie 1997 au permis evidențierea faptului că patrimoniul poate suscita pasiuni identitare. În acest sens, el constituie un element federalizator și adesea consensual pentru grupurile umane implicate. Poate deveni și o miză sau chiar o țintă În sine, În cazul conflictelor sau crizelor politice majore. De altfel, este folosit ca pretext al dezlănțuirilor regionaliste și naționaliste. Uneori, aceste pasiuni se dovedesc devastatoare, când
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
9-20, 55-56, 75, 408-411). Lévi-Strauss merge și mai departe (Lévi-Strauss, 1983, p. 47): „Orice creație veritabilă implică o anumită surzenie față de chemarea altor valori, putând merge până la refuzarea, dacă nu chiar negarea lor”. Ne aflăm aici la antipozii actualului elogiu consensual adus „metisajului”, ca și ai tezei „antirasiste” conform căreia orice creație artistică ar fi datorată schimburilor și amestecurilor. Aceste propoziții ale lui Lévi-Strauss pun bazele unei critici radicale a Înseși ideii de comunicare Între culturi și a idealului de dialog
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
formă de sancțiuni și de pedepse, cel mai adesea gradate prin cutumă sau drept, de la avertisment la blam, de la stigmatizare la excludere. Reglementările la care se ajunge, fie ele specifice sau globale, „Încrucișate” sau „legate Între ele”, nu sunt neapărat consensuale și pot fi repuse În discuție În diferite moduri. Înțelegerea lor, așa cum a arătatJean-Daniel Reynaud În Les Règles du jeu, necesită o analiză aprofundată nu doar a mecanismelor de control și a tipurilor de legitimitate, ci și a efectelor de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
fizică. Ne-am obișnuit să vorbim despre „mentalitatea” englezilor, despre „caracterul” germanilor sau americanilor, ca și cum ar fi vorba despre grupuri omogene. Ceea ce i-a tulburat cel mai mult pe primii cercetători (cf. Avigdor, 1953) a fost existența unei anumite regularități consensuale și a unei coerențe În definirea anumitor trăsături ale diferitelor naționalități. Stereotipurile privind asiaticii, fie ei chinezi, vietnamezi, khmeri sau japonezi, sunt un bun exemplu În privința acestui gen de constanță: „harnici, politicoși, curați, Îngrijiți, liniștiți și dovedind un puternic spirit
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de inventar și de apărare a patrimoniului și, prin aceasta, a identității. Noi identități În discuție Această nouă arhitectură instituțională, născută din decupaje care depășesc uneori frontierele departamentale, n-a fost Întotdeauna realizată Într-o concertare echilibrată și pe deplin consensuală. În consecință, o serie de actori locali, ca și anumiți aleși, diferit poziționați pe eșichierul politic, au ajuns să denunțe crearea unor „ținuturi de drept seniorial”, sub pretextul apărării democrației locale care, după ei, este supusă astfel „dorințelor prințului”. Rămâne
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
economice occidentale) se contrazic cu adepții "populismului economic" (care se îngrijesc să asigure controlul statului asupra producției și schimburilor pentru a menține sectoarele fragile ale economiei pe linia de plutire). Țările în care s-a putut dezvolta un "comunism național consensual" (national-accomodative) formează o a treia categorie (Polonia, Ungaria, Slovenia): aici conducătorii au permis exprimarea unei contestări interne concentrate asupra unor probleme precise în schimbul supunerii globale la regulile sistemului; trecerea la economia de piață a fost pregătită și negociată începând cu
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
de bază își propune să nuanțeze schema prezentată mai nainte și să avanseze o grilă de lectură proprie care să explice dificultatea aplicării noțiunii de clivaj ca reperare a proiectelor locale de partid. 2. Partidele politice românești și proiectele politice consensuale în mod automat Trei perioade istorice jalonează grila noastră de lectură personalizată, distingând două cicluri medii și unul scurt. O primă perioadă este cea care se întinde de dinainte de 1831-1832 și se oprește brusc în 1947. Îi succede o alta
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
agriculturii, în orientarea către piețe privilegiate de schimb, nu face decât să reîntărească ceea ce noi numim un automatism generat de ambiguitatea unei etichete naționale. Ca urmare, identificarea unor veritabile clivaje nu este observabilă în raport cu niște partide care valorizează în principal consensual național, evitând traducerea unor conflicte subnaționale. În acest cadru generic considerăm că, din punct de vedere socio-istoric, un singur clivaj poate fi identificat. Este vorba de cel al opoziției centru periferic, generat de simultaneitatea transformărilor începute în secolul XIX. Alte
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
identități multidimensionale. Acest automatism al etichetei naționale și efectele sale generate de un consens aparent reprezintă, într-un anumit fel, una din explicațiile posibile ale stabilității sistemului comunist românesc care este o moștenire a pasivității electoratului, obișnuit cu o viziune consensuală în mod fals, în ciuda unor conflicte societale importante. Efectul pervers al deficitului democratic al partidelor politice din perioada monarhiei românești constă așadar în contrucția unei viziuni politice care a facilitat implantarea "mitului destinului colectiv" imaginat de regimul comunist 31. Din
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
apară disensiuni în legătură cu intenția FSN-ului de a ne prezenta la alegerile din mai 199047. S-a produs atunci o sciziune între cei care văzuseră FSN-ul ca o etapă intermediară și pe durată determinată și cei care recuperau legitimitatea consensuală a FSN-ului pentru a începe o carieră politică independentă. Această distincție, structurată aparent sub forma FSN-ului și nu sub cea a fondului real al poziționării față de trecut, evoluează și este mai nuanțată, începând cu luna martie 1990, de
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
suplimentare, distincția partide naționale/partide ale minorităților rămâne centrală pentru viața politică românească. E vorba de o prelungire a logicii ambiguității naționale ilustrată în mod egal de valoarea onomastică a partidelor care fac aproape obligatoriu referință la aceasta. Celălalt automatism consensual privește valorizarea identității ortodoxe văzute ca formă de consens, aflată în legătură în mod direct cu cea expusă anterior, iar aceasta cu atât mai mult cu cât, așa cum am menționat la începutul acestui capitol, Biserica se bucura de o foarte
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
209 Substitutele clivajelor pe durată determinată sau generalizarea unui consens ex ante în spațiul partidelor politice românești (Sorina SOARE) / 221 1. Provocarea metodologică a abordării socioistorice a Europei de Est /222 2. Partidele politice românești /227 3. și proiectele politice consensuale în mod automat /245 4. Consensul ca mesaj inevitabil al partidelor /246 5. Note /246 Există clivaje în minoritatea maghiară din România? (Réka HORVÁTH) / 251 1. Teoria rokkaniană a clivajelor se aplică comunității maghiare din România? /251 2. Opoziții în
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
nesiguranță politică, în timp ce elitele care au supraviețuit sau care au apărut unelteau pentru a ajunge la putere. Un al treilea tip de criză și care a fost pe larg studiat este "revoluția". Ghilimele sunt necesare deoarece nu există o definiție consensuală a revoluției 7. Însă indiferent de sensul care este dat termenului, majoritatea istoricilor și a comparativtilor cad de acord asupra faptului că modernitatea politică a fost periodic marcată de revoluții. Așa cum arată istoricul american Crane Brinton 8 în ale sale
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
poziții de vârf. Relațiile dintre elite și comportamentele lor Pentru a estima schimbarea în funcționarea elitelor ce are loc ca o consecință a crizelor, sugerăm să se facă distincția între elitele politice care sunt fundamental divizate și cele care sunt "consensuale" sau "unite ideocratic". Elitele divizate se caracterizează prin neîncredere și teamă generală. Grupurile care le alcătuiesc aderă la coduri de comportament politic diferite, consideră politica în termeni de "câștigătorul ia totul", contestă valoarea instituțiilor politice și sunt angrenate în lupte
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
-i curăța pe cei care cauzează "probleme". Conform celei de-a doua configurații a elitelor unite, grupurile aderă la partide, mișcări sau credințe rivale, dar sunt de acord asupra regulilor și codurilor competiției politice moderate. Astfel de elite politice "unite consensual" s-au format în urma unor compromisuri și aranjamente negociate de liderii diferitelor tabere de elite aflate în competiție. Așa cum arată Burton și Higley 31, astfel de "înțelegeri între elite", rapide și deliberate, au loc numai în timpul unor crize acute care
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
în opinia noastră, factorii determinanți pentru regimul dintr-o țară. Există, firește, alți factori determinanți pentru regimuri, dar niciunul nu este la fel de important precum configurația elitelor. Acolo unde structura elitelor se schimbă numai gradual, iar grupurile de elite sunt unite consensual, regimurile democratice stabile durează perioade foarte lungi (de exemplu, democrațiile anglo-americane și scandinave); acolo unde structura elitelor se schimbă chiar mai încet, dar unde grupurile de elite sunt unite ideocratic, regimurile totalitare relativ stabile durează și pot, eventual, intra într-
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
impetuos. Tabelul 13 Itinerarii ale schimbării de regim și tipurile asociate de schimbare a elitelor Itinerariul regimului Structura/funcționarea elitei Cazuri tipice De la tradițional la democratic stabil De la notabilități la politicieni de profesie, aleși prin alegeri libere din ce în ce mai frecvente/ Unificare consensuală a elitelor Anglia, 1688-1689; Suedia, 1808-1809; Olanda, 1813-1814 De la tradițional la autoritar Distrugerea clasei dominante/ Noile elite sunt dezunite Turcia, 1922; Egipt, 1952; Etiopia, 1974 De la tradițional la totalitar Distrugerea clasei dominante/ O elită nouă, ideocratic unită preia puterea Rusia
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
dezunite Turcia, 1922; Egipt, 1952; Etiopia, 1974 De la tradițional la totalitar Distrugerea clasei dominante/ O elită nouă, ideocratic unită preia puterea Rusia, 1917-1922; Iugoslavia, 1945; Iran, 1979-1981 De la democratic instabil la democratic stabil Distrugerea unei clase politice/ O elită unită consensual începe să se formeze Franța, 1958-1962; Italia, 1992-1994 De la democratic instabil la autoritar Înlocuirea politicienilor de către armată și de către birocrați/Elite dezunite Portugalia, 1926; Spania, 1936-1939; majoritatea țărilor est-europene, 1919-1939 De la democratic instabil la totalitar Continuitatea elitelor birocratice și economice
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
O nouă elită politică unită ideocratic reprimă elitele din opoziție Italia, 1922-1926; Germania, 1933 De la autoritar la nou autoritar Elitele din opoziție distruse/Elitele de la putere rămân dezunite Indonezia, 1965 De la autoritar la democratic stabil Liderul autoritar este răsturnat/ Unificare consensuală a restului elitelor Costa Rica, 1948; Columbia, 1957-1958; Venezuela, 1957-1958 De la autoritar la totalitar Distrugerea elitelor de la putere/ O elită nouă, ideocratic unită preia puterea Majoritatea țărilor est-europene, 1945-1948 De la totalitar la post-totalitar Ascensiunea elitelor technoratice/Elita ideocratic unită începe să
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
est-europene, 1945-1948 De la totalitar la post-totalitar Ascensiunea elitelor technoratice/Elita ideocratic unită începe să se fragmenteze Ungaria, anii 1970-1980; URSS, anii 1970-1990; China în anii 1990 De la post-totalitar la democratic instabil sau stabil Elita dominantă, ideocratic unită face implozie/ Fuziune consensuală sau fragmentarea elitelor care supraviețuiesc Ungaria, 1989; URSS-Rusia, 1991 Capitolul 8 Parlamentarii "curieri" în Franța, Marea Britanie și Statele Unite Imaginea tradițională a parlamentarului așa cum apare de obicei înfățișată în tratatele constituționale este aceea a unui legislator, a unui cenzor al guvernului
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
unei ordonanțe; ... e) dispoziția cuprinsă la art. 1 lit. h), referitoare la reglementări în domeniul sponsorizării, este constituțională, întrucat reglementările în domeniul sponsorizării nu țin de regimul proprietății, care se reglementează prin lege organică; sponsorizarea fiind un contract bilateral și consensual; ... f) prevederile art. 1 lit. i), referitoare la domeniul nuclear, și cele referitoare la cabinetul demnitarului sunt constituționale, deoarece domeniul nuclear nu face parte din materiile ce se reglementează prin lege organică, iar cât privește cabinetul demnitarului, materia reglementării nu
DECIZIE nr. 718 din 29 decembrie 1997 referitoare la constituţionalitatea unor prevederi ale Legii privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/119578_a_120907]