1,852 matches
-
lor plural ("sestra" „sora” - "sestara" „al/a/ai/ale surorilor”) și genitivul singular de genitivul plural al masculinelor care au acest a la nominativ singular ("boraca" „al/a/ai/ale luptătorilor”), sau ale celor de origine străină terminate în două consoane la nominativ singular: "student" - "studentă" „al/a/ai/ale studentului” - "studenata" „al/a/ai/ale studenților”. Unele cuvinte au forme alternative, una terminată în consoana, cealaltă cu o vocală suplimentară: Vocală finală este facultativa în primele două cazuri, dar devine
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
boraca" „al/a/ai/ale luptătorilor”), sau ale celor de origine străină terminate în două consoane la nominativ singular: "student" - "studentă" „al/a/ai/ale studentului” - "studenata" „al/a/ai/ale studenților”. Unele cuvinte au forme alternative, una terminată în consoana, cealaltă cu o vocală suplimentară: Vocală finală este facultativa în primele două cazuri, dar devine uneori obligatorie în celelalte, anume la dativ-locativul singular masculin al adjectivelor substantivate și al pronumelor care pot fi și adjective pronominale: "Obraćam se dobrim ljudima
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
lošima" „Mă adresez oamenilor buni, nu celor răi”, "U jednim slučajevima uspeva, u drugima ne" „În unele cazuri reușește, în altele nu”. Desinența cazului instrumental singular al substantivelor masculine are două variante, "-om" și "-em". Varianta "-om" este prezentă după consoanele finale de rădăcina altele decât c, z, č, dž, š, ž, ć, đ, nj, j și lj, de exemplu în "să čovekom" „cu omul”. Varianta "-em" este folosită în mod normal după consoanele finale de rădăcina menționate (de exemplu în
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
și "-em". Varianta "-om" este prezentă după consoanele finale de rădăcina altele decât c, z, č, dž, š, ž, ć, đ, nj, j și lj, de exemplu în "să čovekom" „cu omul”. Varianta "-em" este folosită în mod normal după consoanele finale de rădăcina menționate (de exemplu în "bičem" „cu biciul”, "s mišem" „cu mouse-ul”, "spanaćem" „cu spanac”, "s kraljem" „cu regele”), dar dacă înaintea consoanei finale este vocală e, se produce în general disimilarea lui e din desinența, care trece
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
de exemplu în "să čovekom" „cu omul”. Varianta "-em" este folosită în mod normal după consoanele finale de rădăcina menționate (de exemplu în "bičem" „cu biciul”, "s mišem" „cu mouse-ul”, "spanaćem" „cu spanac”, "s kraljem" „cu regele”), dar dacă înaintea consoanei finale este vocală e, se produce în general disimilarea lui e din desinența, care trece în o, în cuvinte că "mesecom" „cu luna”, "s Bečom" „cu Viena” "s koledžom" „cu colegiul”, "s muzejom" „cu muzeul”. Accentul care cade pe una
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
a fost cândva l (vezi mai sus Alternanta l ~ o): "orao" „vultur”, "pepeo" „cenușă”. Nominativul plural al acestora se termină în "-i": "jeleni „cerbi”. Masculinele monosilabice și mare parte din cele bisilabice primesc de regulă la plural sufixul "-ov-" (după consoana postalveolară, alveolopalatală sau palatala "-ev"-): "stanovi" „locuințe”, "orlovi" „vulturi”, "muževi" „bărbați”. Sunt și substantive masculine terminate cu "-a", ca femininele: prenume masculine ("Nikola), nume de profesii ("sudija „judecător”). Cu acestea acordul se face la masculin. Femininul se caracterizează în general
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
cu "-a", ca femininele: prenume masculine ("Nikola), nume de profesii ("sudija „judecător”). Cu acestea acordul se face la masculin. Femininul se caracterizează în general prin terminația "-a" la nominativ singular ("ruka „mâna”), dar sunt și substantive feminine terminate cu o consoana: "radost „bucurie”, "stvar „lucru”. Nominativul plural al celor în "-a" este cu desinența "-e" ("ruke „mâini”), iar al celor în consoana "-i": "radosti „bucurii”, "stvari „lucruri”. Neutrul este genul numelor de inanimate cu "-o" (în afara celor cu "-ao" și cu
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
caracterizează în general prin terminația "-a" la nominativ singular ("ruka „mâna”), dar sunt și substantive feminine terminate cu o consoana: "radost „bucurie”, "stvar „lucru”. Nominativul plural al celor în "-a" este cu desinența "-e" ("ruke „mâini”), iar al celor în consoana "-i": "radosti „bucurii”, "stvari „lucruri”. Neutrul este genul numelor de inanimate cu "-o" (în afara celor cu "-ao" și cu "-eo") și al celor cu "-e" la nominativ singular: "kolo „cerc”, "polje „câmp”. Nominativul lor plural se termină cu "-a": "kola
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
sunt grupate în trei sau patru clase de declinare, după terminația de la nominativ singular. Declinarea I este cea a masculinelor (în afară de cele terminate în "-a") și a neutrelor. Declinarea a II-a cuprinde femininele și masculinele în "-a". Femininele în consoana aparțin declinării a III-a. Există și numeroase substantive cu declinare neregulata. Iată declinarea a trei substantive regulate din primele două clase de declinare, care conțin numărul cel mai mare de substantive: Observații: Exemplu de declinarea a III-a: Adjectivele
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
prepoziții se folosesc cu două sau chiar trei cazuri, în funcție de sens sau de natură verbului regent: Observație: În cazul unor prepoziții există alternanta a ~ ∅. Vocală a este adăugată prepoziției cu scopul pronunțării mai ușoare, atunci când cuvântul următor începe cu aceeași consoana că cea cu care se termină prepoziția, cu o consoana de același tip sau cu un grup de consoane: "s majkom" „cu mama”, dar "să sestrom" „cu sora”; "pred tobom" „în fața ta”, dar "preda mnom" „în fața mea”. Pe langă conjuncții
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
sens sau de natură verbului regent: Observație: În cazul unor prepoziții există alternanta a ~ ∅. Vocală a este adăugată prepoziției cu scopul pronunțării mai ușoare, atunci când cuvântul următor începe cu aceeași consoana că cea cu care se termină prepoziția, cu o consoana de același tip sau cu un grup de consoane: "s majkom" „cu mama”, dar "să sestrom" „cu sora”; "pred tobom" „în fața ta”, dar "preda mnom" „în fața mea”. Pe langă conjuncții primare ("i" „și”, "ili" „sau”, "ako" „dacă” etc.), există și
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
unor prepoziții există alternanta a ~ ∅. Vocală a este adăugată prepoziției cu scopul pronunțării mai ușoare, atunci când cuvântul următor începe cu aceeași consoana că cea cu care se termină prepoziția, cu o consoana de același tip sau cu un grup de consoane: "s majkom" „cu mama”, dar "să sestrom" „cu sora”; "pred tobom" „în fața ta”, dar "preda mnom" „în fața mea”. Pe langă conjuncții primare ("i" „și”, "ili" „sau”, "ako" „dacă” etc.), există și unele care sunt adverbe la origine, de exemplu "kad
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
frecvent "-o-" ("riba" „peste” + "lov" „vânătoare” > "ribolov" „pescuit”), mai rar "-e-": "oči" „ochi” (plural) + "vidan" „vizibil” > "očevidan" „evident”. Alteori elementele se îmbină nemijlocit, primul element terminându-se cu o vocală ("sto" „sută” + "noga" „picior” > "stonoga" „miriapod”), mai rar cu o consoana: "jedan" „un” + "puț" „drum” > "jedanput" „o dată”. Elementele componente pot fi mai mult sau mai putin sudate. Cuvintele compuse cu elementele mai puternic sudate au un singur accent și se scriu într-un singur cuvânt, de exemplu "kućèvlasnik" „proprietar de casă
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
și Skåne au aparținut Danemarcei care le-a cedat în 1658 Suediei. Sistemul de pronunție danez este unic în multe feluri printre limbiile lumii. Este o adevărată mândrie națională daneză reducerea considerabilă a sunetelor rostite și asimilarea lingvistică atât a consoanelor cât și a vocalelor, chiar și în limba foarte formală. Un aspect distinctiv al limbii daneze este așa-numitul "stød" (ocluziunea glotală), absent în unele dialecte din Danemarca de sud. "Stødul" constă din întreruperea rostirii unui sunet prin închiderea coardelor
Limba daneză () [Corola-website/Science/296646_a_297975]
-
i, o, u, y, æ, å, ø". Pronunția fiecăreia variază în funcție de cuvânt și poate fi realizată în mai multe feluri. Daneza modernă are 26 de foneme bazate pe vocale, din care marea majoritate pot fi atât lungi cât și scurte. Consoanele daneze sunt "b, c, d, f, g, h, j, k, l, m, n, p, r, s, t, v, w, z, x" și "q". La fel ca și la vocale pronunția fiecăreia poate diferi foarte mult de la un cuvânt la altul
Limba daneză () [Corola-website/Science/296646_a_297975]
-
(în ebr. אָלֶף-בֵּית עִבְרִי "alef-bet ‘ivri") este seria de litere folosite de către limba ebraică. Acesta este un "abjad", conținând exclusiv consoane, 22 la număr, fiecare având o triplă semnificație: un semn grafic reprezentând un sunet, un număr și o idee. Acesta se scrie de la dreapta la stânga, fiind folosit pentru a reprezenta mai multe limbi, inclusiv limba ebraică modernă, limba idiș și
Alfabetul ebraic () [Corola-website/Science/298797_a_300126]
-
poate fi constatată deasemenea la alfabetul fenician, din care derivă și cel ebraic, precum și la alfabetul grec ("alfa-beta"). Datorită conformației sale, alfabetul ebraic nu include litere care reprezintă vocale. Acestea sunt deduse din contextul unui anumit cuvânt alcătuit numai din consoane. Totuși, pentru dezambiguizare și clarificare, sunt folosite semnele grafice cunoscute ca "nikudot" (sing. "nikud"), care se amplasează dedesubtul sau deasupra unei litere pentru a marca vocala care îi urmează sau a evidenția o anume calitate a literei respective. Tabelul următor
Alfabetul ebraic () [Corola-website/Science/298797_a_300126]
-
majoritatea publicațiilor. Pentru a înlesni citirea unui text fără aceste vocale, locurile unde apare vocala /u/ sau /o/ sunt marcate cu litera ו ("vav") în loc de "kubuț", iar vocala /i/ este marcată cu litera י ("iod"). Unde aceste două litere reprezintă consoane (/v/ respectiv /j/), ele apar dublate (וו, respectiv יי). La seria de diacritice se mai adaugă semnele de prescurtare ׳ ("ghereș") și ״ ("gherșaim"). Cel dintâi este amplasat după o literă ebraică atunci când aceasta reprezintă un număr sau când trebuie pronunțată altfel
Alfabetul ebraic () [Corola-website/Science/298797_a_300126]
-
pronunțată când cuvântul sau rădăcina se găsesc la început și când cuvântul sau rădăcina se găsesc la sfârșit. Oricum, când este precedat de ' este scris întotdeauna ' și niciodată ', astfel încât nu poate fi confubdat cu ' (spre exemplificare, ' "Mă răsucesc", dar niciodată ). Consoana ' este scrisă că ' în fața vocalelor ' și ' (caz în care este palatizată ), că ' înaintea vocalei ' (care este labializata ), și ' înaintea vocalei '. Semnul de stopare glotala nu este scris la începutul cuvintelor. În cazul ', atât palatizarea cât și labializarea sunt reprezentate în
Limba navajo () [Corola-website/Science/321509_a_322838]
-
lor, nu puteau fi reprezentate figurativ, erau derivate din ideograme, al căror sens îl pierdeau păstrând doar sunetul. Așadar sumeriana nu a atins niciodată stadiul final din evoluția scrierii (creerea unui alfabet), neelaborându-se semne distincte pentru fiecare vocală și consoană. Grafia semnelor s-a modificat continuu, în același timp cu evoluția sensului. Stilizarea s-a accentuat din cauza dificultăților de a trasa linii complexe pe stratul de argilă proaspătă. În cele din urmă semnele au ajuns să aibă aspectul de cui
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
În fonetică, se numesc consoane palatale acele consoane pronunțate prin atingerea sau apropierea părții mijlocii a limbii de palatul tare; ele reprezintă una din categoriile de sunete clasificate după locul de articulare. Tot în zona palatului tare sînt pronunțate și consoanele retroflexe, dar în cazul
Consoană palatală () [Corola-website/Science/300053_a_301382]
-
În fonetică, se numesc consoane palatale acele consoane pronunțate prin atingerea sau apropierea părții mijlocii a limbii de palatul tare; ele reprezintă una din categoriile de sunete clasificate după locul de articulare. Tot în zona palatului tare sînt pronunțate și consoanele retroflexe, dar în cazul lor limba se
Consoană palatală () [Corola-website/Science/300053_a_301382]
-
În fonetică, se numesc consoane palatale acele consoane pronunțate prin atingerea sau apropierea părții mijlocii a limbii de palatul tare; ele reprezintă una din categoriile de sunete clasificate după locul de articulare. Tot în zona palatului tare sînt pronunțate și consoanele retroflexe, dar în cazul lor limba se îndoaie și atinge sau se apropie cu vîrful de palat. În limba română există o singură consoană palatală propriu-zisă, plus cîteva alofone palatale ale altor consoane: În alte limbi acest sunet poate să
Consoană palatală () [Corola-website/Science/300053_a_301382]
-
categoriile de sunete clasificate după locul de articulare. Tot în zona palatului tare sînt pronunțate și consoanele retroflexe, dar în cazul lor limba se îndoaie și atinge sau se apropie cu vîrful de palat. În limba română există o singură consoană palatală propriu-zisă, plus cîteva alofone palatale ale altor consoane: În alte limbi acest sunet poate să fie o consoană de sine stătătoare sau un alofon al altor sunete. Exemple:
Consoană palatală () [Corola-website/Science/300053_a_301382]
-
în zona palatului tare sînt pronunțate și consoanele retroflexe, dar în cazul lor limba se îndoaie și atinge sau se apropie cu vîrful de palat. În limba română există o singură consoană palatală propriu-zisă, plus cîteva alofone palatale ale altor consoane: În alte limbi acest sunet poate să fie o consoană de sine stătătoare sau un alofon al altor sunete. Exemple:
Consoană palatală () [Corola-website/Science/300053_a_301382]