829 matches
-
-i șocheze pe tovarășii săi de beție, Își Întrebă consoarta: „Ai putea să-mi spui, drăguță (Ippolit accentuă cuvântul «drăguță», care sună destul de fals În gura lui), cui aparține acest praf?“ „E un praf cosmic“, răspunse cu un aer spășit consoarta. „Praf cosmic, praf cosmic, repetă Subotin, dar al cui a fost? Presupun că a fost al cuiva, zise el, abordând o figură meditativă. Că doar n-a apărut din nicăieri...“ „Al tău, al cui altuia să fie, drăguțule, Îi răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Praf cosmic, praf cosmic, repetă Subotin, dar al cui a fost? Presupun că a fost al cuiva, zise el, abordând o figură meditativă. Că doar n-a apărut din nicăieri...“ „Al tău, al cui altuia să fie, drăguțule, Îi răspunse consoarta, că doar nu te-am Înșelat cu nimeni...“ „Ce legătură are aici Înșelatul cu praful cosmic?“, Întrebă Subotin, făcând În continuare pe deșteptul. „Are, cum să nu aibă, răspunse nevasta. Te-am iubit atât de mult, Încât te-ai prefăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
deșteptul. „Are, cum să nu aibă, răspunse nevasta. Te-am iubit atât de mult, Încât te-ai prefăcut În praf și pulbere...“ „Cenușă“, preciză Subotin, adăugând: „Și acum ce ai de gând să faci?“. „Să te spăl de păcate“, zâmbi consoarta, arătându-și dintele de platină. „Cu propria-mi cenușă?“ ridică Întrebător din mână Ippolit. „Cu ce altceva te-aș mai putea spăla!?“, spuse ea cu aceeași dulceață-n glas, după care, vărsând pachețelul În lighean, Începu să-i oblojească degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nevastă venise după el? Văzând podeaua crăpată de ciment și mucurile risipite printre sticle și borcane sparte, Ippolit răsuflă pentru a doua oară ușurat. Da, se afla În depozit, În biroul lui. Și aici nu se simțea nici urmă de consoartă. La această oră, probabil nevasta lui sforăia ca o batoză. Ajungând cu povestirea aici, oaspetele venit din alte galaxii o Întrebă pe Mașa: - Apropo, la voi În casă sforăie cineva? - La noi În casă? se miră gazda. Ce vreți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să fie o vedenie“, Își spuse el. Vedenia Însă Îl privea cu curiozitate, stând proțăpită pe labele din spate și mișcând alene din mustăți. „Probabil am băut prea mult și am halucinații, medită brigadierul. Sau a vrut să mă sperie consoarta și s-a deghizat În șobolan...“ Ippolit cercetă cu atenție animalul apărut În fața sa. Blana, ca și botul, dar mai ales ochii nu puteau să fie ai unei simple marionete. „E clar, Își spuse el, nevastă n-are cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
faptul că oamenii și vitele nu au mâncat și nu au băut nimic vreme de trei zile, ci acoperindu-se cu saci s-au tăvălit prin cenușă!? Oare Ippolit nu avusese, la rându-i, un coșmar, În care Îi apăruse consoarta cu un lighean plin cu cenușă caldă, spălând picioarele celor doisprezece tovarăși de beție ai săi și pe ale lui Însuși!? Și iată că acum cenușa din visul său luase Înfățișarea unui șobolan de dimensiuni impresionante, care ședea În fața sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vineri... De ce am fost botezat așa, nu-mi dau seama. Totuși, cum se spune, nu port sâmbetele nimănui, iar vinerea mă feresc să Înjur de mamă... Ce-aș mai putea spune despre mine? Sunt Însurat de zece ani, am o consoartă rea și lucrez ca șef de salahori la acest debarcader...“. Ippolit făcu În fața „gheișei“ o plecăciune: „Dar dumneavoastră, stimată doamnă, cu ce ocazie pe aici?“ Șobolănița stătea la doi pași de el, făptura ei (așa i se păru lui Ippolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
insistă pe același ton curtenitor: „Prin urmare, zise el, vă rog insistent să-mi răspundeți la Întrebarea pe care v-am pus-o: sunteți sau nu o halucinație de a mea?“. „Gheișa“ stătea În aceeași poziție umilă. Obișnuit cu țipetele consoartei, umilința aceasta prelungită Începu să-l calce, ușor-ușor, pe nervi. „Nu cumva senzația mea de foame poate induce halucinației plămădite În mintea mea dorința de-a mânca?“ „Gheișa“ Își duse lăbuțele Împreunate sub bărbie, implorând iertare. Pe moment, Ippolit se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
minte. Nu, fișicul de bancnote era la locul lui. Ippolit scoase grivele pe masă și le desfășură În fața sa. Erau fix douăzeci de bancnote de câte o sută. O sumă frumușică, pe care Subotin se gândea să i-o dea consoartei, spunând că a câștigat-o trăgând aiurea un loz-În-plic. Nevasta Însă l-ar fi mirosit de la o poștă că povestea cu lozu-i o minciună, astfel că scandalul, În loc să se atenueze, ar fi căpătat o amploare greu de prevăzut. „Mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
atenueze, ar fi căpătat o amploare greu de prevăzut. „Mai bine dosesc banii undeva“, gândi Subotin, și așa făcu, ascunzându-i Într-un loc bine ales. Nu are rost să insist, spuse Extraterestrul, asupra scenei pe care i-a făcut consoarta după ce Ippolit a ajuns, Încă mahmur, acasă. C-un stoicism demn de o cauză mai bună, Subotin suportă toate ocările nevestei și toată vesela care i se sparse În cap. Nu Încercă să se dezvinovățească și nici nu făcu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ultima perioadă, căsnicia lui Subotin cunoscu o perioadă fastă. Fără să-și da seama de ce, nevasta devenise mult mai agreabilă. Toleranța ei și chiar micile drăgălășenii Îl mirau din cale-afară. Chiar dacă erau zile când brigadierul se Întorcea destul de afumat acasă, consoarta Îl lăsa În pace. Suma strânsă În birou creștea În fiecare zi. Subotin trebuia să mai aibă un pic de răbdare și visul cu șalupa avea să devină realitate. Relația cu „gheișa“ nu mai oferea pentru brigadier nici o surpriză. Aparițiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
banilor În buzunare, privindu-l Întrebător. Cu siguranță, Gică picior de lemn era lefter. Afirmația lui avea la bază o altă variantă. Își așeză Într’o oarecare poziție piciorul său de lemn, apoi o strigă pe nevastă-sa. „Iubita mea consoartă, tu, ne-ai dat cu desăvârșire uitării...? După cum vezi, toate paharele sunt goale...Mai schimbă și tu câteva cuvinte cu domnul inginer, care după cum știm cu toții e prietenul domnului Doctor „ Mănânce-l viermii pământului!!”, Îi fulgeră lui prin minte. Tony
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
silabisi Tony Pavone. „Să na-i tangență cu munca pământului și creșterea animalelor! În rest...” „Mi s’a făcut o foame...” - constată Nando privind la sticla de țuică care aproape se golise. Nu sfârși bine vorba și fermierul Însoțit de consoarta lui, aduse un platou cu hartane de pasăre Însoțit de un castronel plin cu mujdei de usturoi pe care le așeză În mijlocul mesei zâmbind. „Ora mesei de prânz s’a evaporat de mult... Poftiți, serviți cu Încredere...!” Nando protestă: „Va
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
întrebării. Naji avea să divorțeze de ea nu din cauza aventurilor, ci pentru că Irene era oarbă. Nu văzuse niciodată cât de fericit îl făcea. Ahmad i-ar fi citat din Qur’an: „Dacă bărbatul divorțează, Allah îi va da în schimb consoarte mai bune decât tine.” Sau din hadith: „Nevestele sunt jucării, deci alege-o pe care-o vrei.” Ahmad i-ar fi spus c-ar fi trebuit s-o bată demult pe Irene. În Arabia Saudită, atât timp cât bărbatul se oprește înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
este păzită de Chiriac. Paza onoarei jupânului este în realitate expresia propriilor suspiciuni amoroase: „Chiriac (strângând pe Veta cu putere): Lasă, jupâne, mă știi că consimț la onoarea dumitale de familist!...”. Se presimt impulsurile impure care-i hrănesc afecțiunea pentru consoarta stăpânului, dar în piesă nu le aflăm formulate. Ele se conturează în perspectiva unei evoluții imaginate a personajului. Trăirile lui și ale Vetei par autentice în aceiași măsură. Adept și el al vieții tihnite și al satisfacțiilor amoroase sub acoperișul
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
determină căderea lui Chiriac în „capcana comică”, trecerea de la securitate de la alarmă, gelozie. Situația există și în final când după toată „noaptea furtunoasă”, când totul părea că s-a lămurit, Jupân Dumitrache își amintește că a găsit ceva pe patul consoartei sale. Secvența care urmează („Chiriac (înfiorat): Ceai găsit jupâne?...”) evidențiază caracterul comic al personajului Chiriac (trivial iritabil, susceptibil, cinic). Chiriac este ilustrarea unei anume nuanțe de comic: cel de pe treapta de jos a trivialului. După părerea lui George Munteanu, Chiriac
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
inepții” <footnote I.Constantinescu, op. cit., p. 164. footnote>. Spațiul și relațiile în care este inclus Conu Leonida sunt pe potriva dimensiunii lui intelectuale. În odaia „modestă de mahala”, o pereche de bătrâni inepți, „două dezastre morale și intelectuale”, Conu Leonida și consoarta discută. Precizarea înfățișării exterioare, foarte rară la Caragiale, accentuează nota de ritual domestic: „Leonida e în halat, în papuci și cu scufia de noapte, Efimița în comizol, fustă de flanelă roșie și legată la cap cu tulpan alb”. După câteva
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
fustă de flanelă roșie și legată la cap cu tulpan alb”. După câteva replici, înțelegem că dialogul e mai mult un monolog, că Leonida povestește Efimiței o istorie precum Jupân Dumitrache povestea lui Ipingescu. Cinstea, la care își ridică Leonida consoarta de a o face auditoriul lui permanent, se simte în satisfacția femeii, în exclamațiile ei admirative. Rolul ei este de a-l face să se simtă fericit ca între amicii de altădată. B. Elvin vede în cei doi bătrâni „o
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
altădată. B. Elvin vede în cei doi bătrâni „o întreagă categorie socială - mica burghezie izolată de viață vie”<footnote B. Elvin, op. cit., p. 114. footnote>. Comicul izvorăște din lansarea fanteziei bătrânului într-o evaziune fără limite în fața admirației ambiguie a consoartei. În postura de atotștiutor, Conu Leonida devine o „enciclopedie caricaturală” de idei, de teorii despre revoluție: republica, mitul lui Garibaldi, „fandascia”. Definițiile lansate de Leonida au o multiplă semnificație și funcție: comică, dramatică, politică. Ele au fost analizate pe larg
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
ele, și mustrările de conștiință. În uterul matern ai parte doar de vise plăcute. La ce bun aceste guri, aceste cavități bucale ce plutesc În fața ochilor? Cui folosesc obscenitățile? Dacă nu Încapi În uterul matern, atunci poți Încăpea În uterul consoartei. Mathilda, desigur, nu are doar cavități bucale, are și uter ce seamănă, la drept vorbind, c-un alambic... Fraze sofisticate. La ce bun să gândești astfel. Poate e mai bine să nu gândești defel. Șuvița rebelă Începea să-l enerveze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
călcâiele, altfel n-ar fi umblat teleleu prin tren. Iar altarul, probabil, era pârjolit și el de un foc mistuitor, care trebuia stins pe undeva, chicoteau aceleași fețe... Câțiva călători se luară după el și Începură să-și caute, chipurile, consoartele... Intrau dintr-un comaprtiment În altul, Întrebau de-un nume, apoi, arătându-l cu degetul pe Noimann, izbucneau În râs. Soțiile tuturor erau Îmbrăcate În blugi. Picioarele lor erau ca niște lumânări ce atingeau tavanul... Înaintând cu greu, Noimann ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mai apar și unele etichetări destul de blânde, cu nume de animale agreabile ca vacă, gâscă, gaiță sau capră, dar și acestea numai rareori. Prin pereții cu mare permisivitate sonoră îmi mai este dat să aud și unele alinturi adresate de consoarte soților, la fel de nevinovate: bou, idiot, tâmpit, măgar, bețiv, afemeiat ș.a. Una peste alta, putem spune că destinul ne-a favorizat atunci când ne-a adunat să conviețuim sub același acoperiș în blocul pe care cu mândrie îl putem numi Blocul Armonia
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
de la micul dejun. E entuziasmată și zice că a văzut un decret pus pe zidul orașului. — Majestatea Sa, împăratul Hsien Feng e în căutare de viitoare partenere. Mă întreb cine vor fi norocoasele! Fann descrie evenimentul, care se numește Selectarea Consoartelor Imperiale. După lucru, mă hotărăsc să merg și să arunc o privire la decret. Drumul direct e blocat, așa că ocolesc pe ulițe și alei și ajung acolo la asfințit. Afișul e scris cu cerneală neagră. Caracterele nu se mai disting
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
vor avea asigurată pe viață o sumă anuală de tael-i. Suma acordată e în funcție de titlu și rang. Una peste alta, împăratul urma să aibă trei mii de concubine. De asemenea, aflu de la Fann Sora cea Mare că în afară de selecția pentru consoarte, anul acesta se ține și Selecția Slujnicelor Imperiale. Spre deosebire de consoarte, cărora li se oferă palate magnifice în care să locuiască, slujnicele trăiesc în barăci situate în spatele palatelor. Multe asemenea locuințe au fost lăsate în paragină și de-abia dacă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Suma acordată e în funcție de titlu și rang. Una peste alta, împăratul urma să aibă trei mii de concubine. De asemenea, aflu de la Fann Sora cea Mare că în afară de selecția pentru consoarte, anul acesta se ține și Selecția Slujnicelor Imperiale. Spre deosebire de consoarte, cărora li se oferă palate magnifice în care să locuiască, slujnicele trăiesc în barăci situate în spatele palatelor. Multe asemenea locuințe au fost lăsate în paragină și de-abia dacă se poate locui în ele. O întreb pe Fann Sora cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]