1,422 matches
-
să-și păstreze existența, În timp ce țări cândva puternice, ca Ungaria sau Polonia (fără a mai vorbi de statele balcanice), s-au prăbușit, Înghițite de puteri și mai mari, și au dispărut pentru un timp de pe scena istoriei. Este, desigur, o consolare, dar care nu poate șterge cu totul amintirea frustrantă a unui rol secundar interpretat prea multă vreme. S-a adăugat, ca un handicap suplimentar, și sistemul nefericit al succesiunii la tron (mai bine zis, lipsa unui adevărat sistem). Nu era
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
la întâmplare, prin tragere aleatorie, făcută de un ordinator. De ce nu ne iau pe noi, nenorociții din lagăr?" Se teme de vizita medicală, fiindcă dacă ești suferind, nu te acceptă nici o țară. Așteptarea tâmpă se lungește peste măsură și singura consolare ar putea fi aceea că alți locatari zac în lagăr de 5-7 ani! Răspunsurile la SOS-urile din scrisori, atâtea câte sunt, nu par chiar încurajatoare. Virgil Ierunca îl asigură că "va dedica o emisiune mult mai târziu" antipoemelor lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
început să facem o curte asiduă Alianței Nord-Atlantice, dar aceasta, în mod firesc, punea condiții. În 1997, când toți ne așteptam ca la Summit-ul de la Madrid să fim primiți în NATO, ne-am ales doar cu o vizită de consolare a lui Bill Clinton, care ne-a mângâiat pe creștet, dar nu ne-a promis nimic clar. Ne-a asigurat, însă, că "mergem pe drumul cel bun", dar drumul acesta ducea spre războiul Alianței cu Iugoslavia din pricina provinciei Kosovo. Așa
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
ale oamenilor al căror orizont nu a fost niciodată mai departe decît ziua de mîine, putem Înțelege tragedia profundă care circumscrie viața proletariatului din toată lumea. Ochii lor muribunzi fac un umil apel la iertare și, adesea, o pledoarie disperată pentru consolare, care se pierde În gol, la fel cum și trupurile lor se vor pierde curînd În magnitudinea misterului care ne Înconjoară.“ Neputînd să-și continue altfel călătoria, cei doi decideau să călătorească clandestin la bordul unei nave care Îi va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ale oamenilor al căror orizont nu a fost niciodată mai departe decît ziua de mîine, putem Înțelege tragedia profundă care circumscrie viața proletariatului din toată lumea. Ochii lor muribunzi fac un umil apel la iertare și, adesea, o pledoarie disperată pentru consolare, care se pierde În gol, la fel cum și trupurile lor se vor pierde curînd În magnitudinea misterului care ne Înconjoară. Nu-mi stă În puteri să spun cît va mai dura orînduirea actuală, bazată pe ideea absurdă de castă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
un soi de „antipedagogie”, scrisă altfel ca până acum, la care nici cei interesați de educație nu se așteaptă. Și asta pentru că am Încercat să complementăm abstractul cu faptul de viață (inclusiv personal), generalul cu situația particulară, prezentul cu viitorul, consolarea cu speranța, certitudinea cu sugestia, știutul cu neștiutul. Cred că fragmentarul și episodicul au darul de a concentra esențialul În concretețea lui cea mai de „jos”. De multe ori ne este frică, sau ascundem acest rezervor bazal, dar care, de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
combinația corectă de realism și idealism pentru a vă ghida politicile și să căutați în interiorul dumneavoastră materialele brute ale conducerii. Poate fi o meserie solitară, deoarece numai dumneavoastră singur va trebui să luați deciziile finale. Există aici și o oarecare consolare, prin faptul că veți putea să faceți toate acestea cu sprijinul unei echipe numeroase și talentate. Capitolul 3 Personalul vă va aduce alinare ,,Alegerea miniștrilor unui principe", sfătuia Machiavelli, ,,este o chestiune nu lipsită de importanță [...] Prima impresie pe care
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
corporală". Ori, nu este dans. Pe urmă am văzut tot grupul, în spectacolul lor care a fost, tot așa, o revelație și pe tărâmul dansului și pe tărâmul poeziei și pe tărâmul... nebuniei care n-a murit! Este o mare consolare pentru mine fiindcă, încă o dată, în dans (mai ales în dansul contemporan) încercăm să fim "intelectuali", încercăm cum spun francezii să căutăm "midi a quatorze heures", adică să ne scărpinăm cu mâna dreaptă la urechea stângă... E frumos și așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
printr un hol întortocheat, excesiv de călduros și de întunecat. Toate ideile din univers mă colindă, care mai de care mai viclene, care mai de care mai ispititoare - doar unele, încearcă cu succes altele fără... o neputincioasă, o nestatornică și înveninată consolare cu mine însumi și împăcare cu Dumnezeu. Am reușit... Am ajuns din nou în fața unei uși... Parcă sunt în țara Ușilor Termopan de pe planeta Holurilor Labirint! ). Etajul I, corpul ,,G'', camera 7unde locuisem la prima internare, învățate în urmă cu
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
va fi scos la iveală lupta dintre capital și forța de muncă. Obligați să concureze Într-o cursă globală la limita inferioară, muncitorii lumii s-ar uni Într-o revoluție globală pentru a pune capăt opresiunii. Privați de elemente de consolare precum patriotismul și religia, ei și-ar vedea clar starea de exploatare și s-ar ridica pentru a-i pune capăt“. Într-adevăr, citind astăzi Manifestul Partidului Comunist, sunt uluit de cât de incisiv detalia Marx forțele care aplatizau lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
pentru un copil decât însăși ființa care l-a zămislit? Suflet gingaș și duios, plin de puritate și sensibilitate, mama este pieptul pe care îți sprijini capul, mâna care te binecuvântează, ochiul care stă de veghe pentru tine. Ea este consolarea la tristețe, speranța la deznădejde, forța la neputință, este izvorul afecțiunii, milei, compătimirii și iertării. Și cine nu simte în ochii săi arzând o lacrimă de emoție și recunoștință, când pronunțând cuvântul "Mamă”, evocă ființa iubită care se apleacă înfrigurată
FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Botez Arina () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2317]
-
o teză despre G. Bacovia. Temele centrale din volumul de debut al lui T., Exerciții de adorație (1989), sunt pesimismul ontologic („Lumea nu urmează / Legământul vieții; / Ci își traversează tăcerea / Înjumătățind Creația. Numai eu îmi scriu mie însumi / Scrisori de consolare”), obsesia morții și a solitudinii („Există dintotdeauna o palmă singură / Care închide cele două palme / Și sămânța nu mai ajunge la timp în noi, / În lenta noastră răsucire spre ora - mireasă; / Bem din această palmă / Și după ce-a secat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290043_a_291372]
-
Despre legea duhovnicească ..., 57, p. 242). footnote>; 6. Ispășește o parte din pedepsele meritate; suferințele Și încercările sunt răscumpărarea păcatelor pe care le am săvârșit; 7. Face capabil pe om să primească slava lui Dumnezeu; 8. Prin ea Dumnezeu îndepărtează consolările pământești, făcând să fie așteptate cele cerești, care vor veni; 9. Stabilește o aducere aminte reciprocă între Dumnezeu Și cel care Îl iubește, suferind 11; 10. Face pe om să se roage mai mult, într-un mod mai fervent, înaintea
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
nostru e foarte anarhic și rebarbativ” (Papadima, 1936/1985, p. 130); el percepe legile ca o constrângere a libertăților naturale. În aspirația sa spre armonie universală, deci și socială, românul înțelege dreptatea nu ca pedepsire a vinovatului, ci ca o consolare a celui păgubit, nu ca aplicare a unei pedepse, ci ca „arătare cu degetul a vinovatului”, certare a lui, aducere a lui în fața mulțimii sau ca lăsare „în plata domnului”, „să-l judece Dumnezeu”. Dreptatea se reduce în cele din
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
opoziției dintre natură și civilizația care corupe individul constă în îndemnul de a ne reîntoarce la natură, singura care poate restitui bunătatea primordială a omului. În literatură, Rousseau a inaugurat "tema contemplării melancolice și solitare a naturii, ca refugiu și consolare în fața neliniștilor umane, tradusă într-o stare confuză, apropiată de reverie, care va face carieră în romantism"4. Lucrările lui au avut o enormă influență asupra mișcării romantice de la începutul secolului al XIX-lea. Operele marilor pedagogi ai lumii nu
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
1849, „ci visează la un «terrenum», la un voievodat separat”. Românii nu iau În considerare, crede el, condițiile istorice și geografice ale celorlalte națiuni sau faptul că ei amenință cu contopirea pământurile compacte ale secuilor și sașilor din Ardeal. Singura consolare a istoricului maghiar În această situație se datorează rupturii intervenite Între sași și români, ca urmare a „dorințelor imposibile” ale românilor. Acum, scrie Kőváry, „și-au dat seama și sașii că aceste idei insuflate românilor tocmai de ei ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
liminale și cunosc și patronează latura mai obscură a imaginarului religios al morții: într-adevăr, alături de sufletele pașnice și binevoitoare ale strămoșilor, se arată figuri pline de angoasă, fantasme neîmpăcate ale morților de moarte violentă, sufletele uitate și lipsite de consolarea riturilor memoriei, spiritele îndurerate ale copiilor nenăscuți. Sunt considerate suflete vindicative și periculoase, care Îi hărțuiesc pe cei vii, aducând boli și moarte. Stă în puterea acelor itako să dea glas plângerii lor, să le elibereze de durere sau chiar
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
într-o "civilizație de roman"; de aici și abundența referințelor "reale" în poveștile care îl au în centrul lor. Eco identifică și o "constrângere narativă suplimentară" și face o distincție importantă între "romanele problematice" (unde catharsisul nu se realizează prin consolarea cititorului, ci din contră, prin suspendarea firului narativ în echivoc, într-o problematică mai largă) și "romanele populare" (unde finalul trebuie să fie clar, povestea să-și soluționeze propriile "noduri"), și trage concluzia că banda desenată aparține celei de-a
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
însăși a tuturor apostaziilor. Nu mai are nici o reținere, căci știe că a fost condamnat, prin gura lui Isus, la focul veșnic (cf. V, 26, 2 și citatul de la Mt. 25,41). El se năpustește asupra neamului omenesc, găsindu‑și consolarea în răzbunare. Unica lui satisfacție este de a converti la păcat un număr cât mai mare de credincioși. După întâia venire a Mântuitorului, el îndrăznește să rostească blasfemii împotriva Creatorului său, făcând din eretici instrumentele sale. Iustin, pe care Irineu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Adina Ghițescu, verișoara lui Anton Holban, n. E.D.) și la 26 mai am termen de judecată cu martorii de mai sus, apărătorii mei. Am avut, într-adevăr, dureri mai mari, dar această grozăvie e picătura care depășește marginea paharului. O consolare? În ziua de 24 mai la postul de Radio II, la ora 1430, la „Viața cărților” prezintă Ileana Corbea „Jocurile Daniei” cu o introducere de Mihai Gafița (volumul va apare curând, la Editura „Cartea Românească” cu o postfață de M.
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
la care îl obligă neputința dăruirii lor autentice întru compasiune. Lumea se închide pentru el, îl întâmpină cu masca unei compătimiri ce se pierde în propria-i superficialitate, cu expresia unei afecțiuni care își dorește dar ratează profunzimea stării de consolare a celuilalt. Această închidere se manifestă, așadar, prin falsitatea întovărășirii cu suferindul pe drumul calvarurilor sufletești. Încercarea forțată de a trăi și manifesta o deplină compasiune față de suferințele spirituale ce incendiază conștiința unui celălalt aduce cu sine confirmarea și consolidarea
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
pustii”. Ca adevărați patriarhi ai deșertului românesc, ei au sfârșit prin a vorbi mulțimilor. Este poate destinul culturilor minore să-și consacre marile excepții vocației apostolatului. Căci acolo unde sunt foarte puțini, aceștia trebuie să facă totul. Spre pildă și consolare, avem istoria lui Søren Kierkegaard (1813-1855) din Copenhaga primei jumătăți de veac XIX. Acest excentric teolog, cu o imensă operă, dar lipsit de catedră, cedase și el tentației jurnalisticii. Pentru că, printr-o piezișă aproximație geografică, Danemarca ar putea părea o
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
o devenire întru ființa Bisericii. Etapele de pregătire incluse în perioada noviciatului - astăzi atât de frecvent neglijată - au rolul de a cerne vocația autentică de situațiile improprii sau, mai grav, de atentatul la impostură. Monahismul nu este un târg de consolări sentimentale, tânguiri de pension sau eroisme prost plasate. Dimpotrivă, ceea ce caracterizează o adevărată obște monahală - ne sugerează arhimandritul Emilianos - este verva bucuriei, entuziasmul necondiționat și prospețimea scânteietoare a dăruirii desine. Nunta filocalicătc " Nunta filocalică" Ca orice cununie, monahismul e o
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
romane. Boethius, fiu al unui consul roman, cu studii la Atena, prinț al Senatului sub Teodoric, a fost ultimul traducător din greacă în latină al operelor filosofice; el își scrie, chiar în întunericul închisorii în care îl aruncase suveranul ostrogot, Consolarea filosofică, operă în versuri și proză. Ca și în tratatele sale de aritmetică și de teorie muzicală sau în traducerile din Aristotel, aici el a cules, pentru secolele ce urmau, tot ceea ce se putea aduna din știința și gîndirea antică
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
lucru părea a-l spune Hesiod (Opere și Zile, v. 96-99), și, după el, poetul latin Ovidius Naso, deși nu se înțelege prea bine dacă speranța, rămasă în fundul vasului Pandorei, de care am amintit mai înainte, trebuie considerată ca ultima consolare lăsată bieților muritori, căzuți pradă tuturor celorlalte rele, ce se găseau în vasul fatal, sau nu-i mai degrabă de reținut ca ultim rău (odată ce se găsea în tovărășia celorlalte), ce n-ar avut posibilitatea să se răspîndească în lume
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]