2,278 matches
-
acestea cad sub ceea ce adunăm sub codul - „teoria științei”) sau reducția ontologică (ea conservă din lucru exclusiv statutul de ființare al lucrului, sub rezerva unei anume intenționalități, e adevărat). Reducția erotică, lui Alcibiade, îi este străină. E, cred, deja un construct cristic așezat sub semnul unei fenomenologii a donației în clipa în care fenomenologia devine, în chip esențial, una a întrebării, a cererii de răspuns, răspuns redus, iar nu sedus. Și asta pentru că „orice răspuns pe care mi l-aș da
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
caracteristic imago-exemplarității. Platon apelează la mitoimagine din rațiuni de eficiență persuasivă. În acest sens, mitul se dovedește a fi „organul” indispensabil oricărei gândiri care urmărește să acceadă la esențe. De aceea pentru Platon, mitul nu ține de imaginar (înțeles în calitate de construct ficțional), ci de imaginal (definit drept construct ontologic). Textele platoniciene justifică această apreciere în condițiile în care ele conțin în diverse ocurențe argumente potrivit cărora la intelect participă și facultățile de cunoaștere ale sufletului irațional. Mitul este locul unde Ființa
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
rațiuni de eficiență persuasivă. În acest sens, mitul se dovedește a fi „organul” indispensabil oricărei gândiri care urmărește să acceadă la esențe. De aceea pentru Platon, mitul nu ține de imaginar (înțeles în calitate de construct ficțional), ci de imaginal (definit drept construct ontologic). Textele platoniciene justifică această apreciere în condițiile în care ele conțin în diverse ocurențe argumente potrivit cărora la intelect participă și facultățile de cunoaștere ale sufletului irațional. Mitul este locul unde Ființa devine accesibilă ca „acțiune”. Platon se servește
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Ulterior, cercetări izolate asupra creativității, teoria psihodinamică și alte lucrări inițiale pe tema creativității au fost elaborate exclusiv pe baza studiilor de caz efectuate asupra unor creatori renumiți. Criticile aduse metodologiei respective au fost cauzate de dificultatea de a evalua constructele teoretice propuse (precum procesul primar de gândire) și selecția și interpretarea laborioasă impuse în mod obișnuit de studiile de caz (Weisberg, 1993). Deși nu există nimic care să confirme ineficiența apriorică a studiilor de caz, dezvoltarea psihologiei științifice a pus
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Sternberg, R.J. (1997), Thinking styles, Cambridge University Press, New York. Sternberg, R.J., Davidson, J.E. (eds.) (1995), The nature of insight, MIT Press, Cambridge, MA. Sternberg, R.J., Ferrari, M., Clinkenbeard, P., Grigorenko, E.L. (1996), „Identification, instruction, and assessment of gifted children: A construct validation of a triarchic model”, Gifted Child Quarterly, 40, pp. 129-137. Sternberg, R.J., Lubart, T.I. (1991), „An investment theory of creativity and its development”, Human Development, 34, pp. 1-32. Sternberg, R.J., Lubart, T.I. (1992), „Buy low and sell high: An
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
este, probabil, restrâns din cauza aparentei lor inaplicabilități. TEORII IMPLICITE. O aplicație relativ recentă și interesantă a metodelor psihometrice centrate pe persoană o reprezintă evaluarea teoriilor implicite ale creativității. În general, teoriile implicite sunt create din concepțiile persoanelor neinițiate despre anumite constructe. De exemplu, studii ale teoriilor implicite de inteligență domină literatura de specialitate (de exemplu, Lynott și Woolfolk, 1994; Sternberg, 1985a, 1985b; Sternberg, Conway, Ketron și Bernstein, 1981). Sternberg (1993) conferă argumente raționale în sprijinul cercetării teoriilor implicite: „În studiul teoriilor
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
fluidă) și a înțelepciunii (de exemplu, capacitate de rațiune, bun-simț, discernământ). Rezultatele acestor studii sugerează că, în afara unor diferențe între grupuri, teoriile implicite ale creativității corespund, în ansamblu, teoriilor explicite ale creativității și se deosebesc de teoriile implicite ale altor constructe psihologice. Produsele creației MacKinnon (1978) susținea că „adevăratul punct de plecare, chintesența tuturor cercetărilor de creativitate rezidă în analiza produselor creative sau identificarea aspectelor prin care acestea se disting de creații mai comune” (p. 187). Un deceniu mai târziu, Runco
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
cercetători consideră că cele mai eficiente sunt combinațiile dintre diverse tehnici (de exemplu, Cooper, 1991; Wakefield, 1991). În concluzie, se creează impresia unei uimitoare diversități de abordări psihometrice în cercetarea creativității, a cărei apreciere globală este dificilă. Raporturi cu alte constructe cognitive Aplicarea metodelor psihometrice în studiul creativității vizează în general, două categorii specifice de probleme de cercetare. În cadrul primei categorii, ale cărei aspecte principale au fost abordate în primul capitol, cercetătorii intenționează să afle cât mai multe detalii despre conceptul
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
de probleme de cercetare. În cadrul primei categorii, ale cărei aspecte principale au fost abordate în primul capitol, cercetătorii intenționează să afle cât mai multe detalii despre conceptul de creativitate. În a doua categorie, cercetătorii examinează raportul dintre creativitate și alte constructe cognitive. Inteligența este, fără îndoială, constructul care a beneficiat de cea mai mare atenție din partea majorității cercetătorilor, pe de o parte, fiindcă inteligența a reprezentat conceptul cognitiv dominant în perioada inițială a testării creativității, iar pe de altă parte, pentru că
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
categorii, ale cărei aspecte principale au fost abordate în primul capitol, cercetătorii intenționează să afle cât mai multe detalii despre conceptul de creativitate. În a doua categorie, cercetătorii examinează raportul dintre creativitate și alte constructe cognitive. Inteligența este, fără îndoială, constructul care a beneficiat de cea mai mare atenție din partea majorității cercetătorilor, pe de o parte, fiindcă inteligența a reprezentat conceptul cognitiv dominant în perioada inițială a testării creativității, iar pe de altă parte, pentru că răspunde problemelor teoretice cu privire la existența sau
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
analiza datelor creativității și a inteligenței influențează direct rezultatele (Cronbach, 1968; Hattie și Rogers, 1986). Cu toate acestea, confuzia aparentă ce planează în jurul relației creativitate-inteligență nu este atât de alarmantă precum pare la prima vedere. Teoriile și instrumentele destinate explorării constructelor cognitive nu sunt medii inflexibile și desigur că instrumentele și teoriile specifice creativității și inteligenței nu fac excepție de la regulă (Anastasi și Schaefer, 1971). Deoarece teoriile creativității și inteligenței devin din ce în ce mai complexe (de exemplu, Ceci, 1990; Gardner, 1983; Sternberg, 1988b
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
inflexibile și desigur că instrumentele și teoriile specifice creativității și inteligenței nu fac excepție de la regulă (Anastasi și Schaefer, 1971). Deoarece teoriile creativității și inteligenței devin din ce în ce mai complexe (de exemplu, Ceci, 1990; Gardner, 1983; Sternberg, 1988b), metodele de măsurare a constructelor obținute se constituie, la rândul lor, în tehnici complexe. Spre exemplu, studiile inițiale promovează teoria pragului (Guilford și Hoepfner, 1966; Torrance, 1962), în timp ce investigațiile recente atestă că relația creativitate-inteligență este mult mai complexă decât se considera anterior (Hattie și Rogers
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
On intelligence... more or less: A bio-ecological treatise on intellectual development, Prentice-Hall, Englewood Cliffs, NJ. Chand, I., Runco, M.A. (1992), „Problem-finding skills as components in the creative process”, Personality and Individual Differences, 14, pp. 155-162. Clapham, M.M. (1996), „The construct validity of divergent scores in the Structure-of-Intellect Learning Abilities Test”, Educational and Psychological Measurement, 56, pp. 287-292. Cline, V.B., Richards, J. M., Jr., Abe, C. (1962), „The validity of a battery of creativity tests in a high school sample”, Educational
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
pp. 15-48), McGraw-Hill, New York. Taylor, C.W., Williams, F.E. (eds.) (1966), Instructional media and creativity, Wiley, New York. Taylor, D.W. (1960), „Thinking and creativity”, Annals of the New York Academy of the Sciences, 91, pp. 108-127. Thompson, B., Anderson, B.V. (1983), „Construct validity of the divergent production subtests from the Structure-of-Intellect Learning Abilities Test”, Educational and Psychological Measurement, 43, pp. 651-655. Torrance, E.P. (1962), Guiding creative talent, Prentice-Hall, Englewood Cliffs, NJ. Torrance, E.P. (1965), Rewarding creative behavior, Prentice-Hall, Englewood Cliffs, NJ. Torrance
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
of working”, Creativity Research Journal, 6, pp. 329-343. Rosengren, K.E. (1985), „Time and literary fame”, Poetics, 14, pp. 157-172. Runyan, W.M. (1982), Life histories and psychobiography, Oxford University Press, New York. Rushton, J.P. (1984), „Evaluating research eminence in psychology: The construct validity of citation counts”, Bulletin of the British Psychological Society, 37, pp. 33-36. Schachter, S. (1963), „Birth order, eminence, and higher education”, American Sociological Review, 28, pp. 757-768. Schmookler, J. (1966), Invention and economic growth, Harvard University Press, Cambridge, MA
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Today, iunie, pp. 37-44. Sternberg, R.J., Detterman, D.K. (eds.) (1986), What is intelligence? Contemporary viewpoints on its nature and definition, Ablex, Norwood, NJ. Sternberg, R.J., Ferrari, M., Clinkenbeard, P., Grigorenko, E.L. (1996), „Identification, instruction, and assessment of gifted children: A construct validation of a triarchic model”, Gifted Child Quarterly, 40, pp. 129-137. Sternberg, R.J., Gastel, J. (1989a), „Coping with novelty in human intelligence: An empirical investigation”, Intelligence, 13, pp. 187-197. Sternberg, R.J., Gastel, J. (1989b), „If dancers ate their shoes: Inductive
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
trăsăturilor ereditare ale unui individ sau ale unei populații”18. O altă școală de gândire s-a dezvoltat simultan În cadrul unui grup de intelectuali germani ce erau interesați de definirea problemelor curente ale societății În care trăiau În parametrii unor constructe rasiale. Unii dintre reprezentanții de notorietate ai acestui grup, care au avut un impact major și asupra dezvoltării conceptelor eugenice În România, au fost Alfred Ploetz, Ernst Rudin și Friz Lenz. Ei considerau că soluția pentru problemele sociale era separarea
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
mai bun În școlile de elită, dar și ca o formă de control social al săracilor 25. Chiar dacă unii sociologi (dintre care exemplul cel mai cunoscut este Max Webber) au afirmat În numeroase ocazii că identitatea de clasă e un construct cultural și social, numeroși intelectuali și practicanți de profesii cu un nivel superior de educație și-au Însușit noua perspectivă, ce suprapunea superioritatea intelectuală, transmisă ereditar, cu identitatea de clasă. Concluzia că indivizii cu cea mai bună Înzestrare intelectuală ereditară
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
a societății românești este definită în termenii decalajului dintre psihologia (sufletul) poporului român și idealul culturii apusene întruchipat în instituții, valori, comportamente, practici sociale, tehnologii. C. Rădulescu a decodificat decalajul dintre instituțiile apusene împrumutate și realitățile sociale românești în câteva constructe sociale cum sunt: politicianism; pseudoraționalizare versus raționalizare adevărată; falsă europenizare versus europenizare autentică; individualism subiectiv (capricios) versus individualism constructiv; pseudocultură versus cultură; semicultură, gregarism versus solidarism; colectivism versus individualism. Politicianismul este definit de autor ca o patologie a regimului democratic
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
unor procese de diferențiere (mai ales culturală/socială, dar și politică și economică), multicentricitate și fenomene imprevizibile, haotice. Diferențierea actuală limitează viteza unor procese de globalizare și, la anumite niveluri, o poate chiar bloca. De exemplu, identitatea europeană este un construct dezirabil, dar blocat la nivelul entităților naționale (vezi procesele dificile de creare a unei Europe sociale armonioase sau respingerea Constituției europene). Multicentricitatea se referă la faptul că centrele tradiționale de putere - statul-națiune - devin fluide și își pierd masiv din influență
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
pp. 3-4). Într-un mediu internațional populat de actori nestatali tot mai influenți, statul-națiune este supus unor presiuni cu care nu se confruntase în trecut. Thomas Biersteker arată că aceste provocări devin mai ușor sesizabile dacă privim suveranitatea ca un construct social (vezi cap. „Constructivismul în relațiile internaționale”) ce implică, pe lângă identitate și teritoriu, și acceptarea de către alte state a revendicărilor de autoritate finală, într-un număr de arii tematice (issue areas) (Biersteker, 2002, p. 167). În lumea contemporană asistăm la
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
predecesorii săi au eșuat. Ca domeniu de studiu, politica internațională este caracterizată de „legi”, adică enunțuri care evidențiază relații - invariante sau probabile - între variabile (mărimi care pot lua diferite valori). Între legi și teorii există o deosebire esențială, teoriile fiind constructe intelectuale menite să explice legile, iar pentru aceasta este nevoie ca ele să creeze un tablou mental simplificat, abstras din realitate, al domeniului cercetat. În cadrul unei teorii se combină enunțuri descriptive și enunțuri non-factuale (asumpții) teoretice, rolul acestora din urmă
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
acestora. Concluzii O contribuție majoră a constructivismului este (re)descoperirea caracterului de „produs social” al lumii internaționale. Sistemul internațional anarhic nu este un fapt natural al vieții comunităților umane, precedând actorii internaționali și existând în afara interacțiunii umane, ci este un construct social validat și revalidat prin „reificarea” lui, prin prezentarea lui ca dat obiectiv. Ceea ce considerăm a fi realitatea internațională este produsul percepțiilor și identităților sedimentate de-a lungul timpului, confirmat sau transformat prin interacțiunile internaționale și procesele de construcție ale
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
oameni care de fapt reprezintă statul pe plan internațional. Feminismul constructivist este preocupat de construcția normelor, instituțiilor, identităților pe plan global și de valorizarea lor genizată. Statul, așa cum este el prezentat sau dedus din majoritatea teoriilor relațiilor internaționale, este un construct puternic genizat, o prezență abstractă cu atribute masculine, similare cetățeanului rațional al teoriei politice liberale. Este rațional, suveran (autonom), interesat de atingerea obiectivelor sale prin maximizarea câștigurilor și/sau diminuarea pierderilor. El se raportează la semenii lui (alte state) în
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
sunt înțelese și proiectate confom unei viziuni masculine asupra lumii. O observație este crucială aici: feminismul perspectival nu afirmă că realitatea internațională este proiectată conform viziunii bărbaților luați ca indivizi, ci că ea este reflecția, pe plan extern, a unor constructe teoretice consacrate în teoria politică clasică, infiltrate de caracteristicile-prototip ale masculinității și apoi prezentate ca obiective și universale. Femeile în relațiile internaționale nu există. În puținele cazuri în care prezența lor nu poate fi negată, ele se definesc în funcție de rolul
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]