2,477 matches
-
raportul de dimineață, fiecare cu programul ei. Teoretic, lucrurile sînt limpezi. Însă un frison străbate grupurile de soldați și abia dacă sîntem atenți la ceea ce facem, ermetici, abia ni se mișcă ochii În cap de Încordare. E un fenomen aproape contagios, chiar dacă fiecare dintre noi știe că nu e indicat să se vadă vreo urmă de slăbiciune. Ne dăm silința să ne purtăm cu nepăsare și să urmăm rutina zilei. Fantoma e În pivniță... Știm În fiecare clipă că omul ăsta
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
biroul CI- stului... de ce? Pentru că el nu vorbește despre lucrurile astea, poate doar cu mine uneori, el mi-a făcut semn atunci seara spre Cojescu, să-mi iau seama... cred că Vlad e mult mai Înțelept... Îl aud cum rîde contagios, sincer, la patul lui... Sau poate că Vlad a... Un căcat! UN CĂCAT! SÎnt pur și simplu epuizat și aproape delirant... Lucrurile se potrivesc ciudat. Începe să plouă, mai Întîi În reprize scurte, apoi ploaia se statornicește, o pînză de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
minunea acestei zile În care poporul român votează liber și democratic după 50 de ani de dictatură comunistă. Dar lucrurile lîncezesc, oricît de Însuflețitoare e clipa istorică, și În curînd Începem să ne Întrebăm dacă nu cumva tratamentul colegilor e contagios. Deși, mai mult ca sigur, toată chestia ne vine de la pronosticurile și comentariile care vin din radio. E clar că iese Iliescu. Zdrobitor. Ne-a futut ca pe cîini. — Ia uite, Își rotește ochii de pe pervaz negriciosul Petcu și face
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să nu-i vadă dinții mânjiți cu cremă de ciocolată... Parcă a fost vorba că mâncăm din aceeași prăjitură. Hai, îndrăznește. Ai vreo reținere? Poți să iei din partea de care nu m-am atins. Dar să știi că nu sunt contagioasă. Absolut deloc. Paul fu din nou nevoit să se dezvinovățească; în clipa următoare întinse mâna și luă cu lingurița, ostentativ, chiar din locul unde lingurița Getei săpase adânc în prăjitură. Geta îi urmări atent fața și păru să găsească în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
teamă că prin mărturisirea sa ar putea dezvălui păcatul altui penitent; - când există un pericol de îmbolnăvire a confesorului din cauza penitentului, penitentul neputând vorbi prea tare sau, dimpotrivă, prea încet, pentru că astfel ar risca să îi transmită confesorului vreo boală contagioasă, etc. În practica pastorală însă, se consideră că este mai importantă integritatea formală, sau subiectivă, a mărturisirii decât cea obiectivă. Această integritate este importantă, pentru că există situații în care penitentul se întâmplă să uite unele păcate în timpul mărturisirii, fără vină
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
victimei care află despre ceea ce i s-a întâmplat. Această precizare a complicat și mai mult încercările de a delimita cât mai clar diverse concepte ce începuseră deja a se forma pe această temă. Faptul că stresul posttraumatic poate fi contagios este o chestiune discutată și cercetată de mai bine de două decenii. În 1988 Figley observă cum familia victimei este afectată de suferința acesteia și adună simptomele constatate sub numele de "victimizare secundară". În ciuda actualizării criteriilor de diagnostic, sindromul de
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
rămâne de făcut e să aștept..." 8. Poate că imaginația Eleonorei amplificase unele amănunte și amestecase unele întîmplări. Parcă am citit odată ceva, o notiță, despre un film în care oamenii își cumpărau câini ca să se apere de o teamă contagioasă. Sau poate mă înșel. Dar, din multe puncte de vedere, povestea ei semăna cu a mea. Amândoi rămăsesem fără subterfugii. Și totuși ne deosebea ceva important. Din tot ce spunea, ea îmi apărea ca o femeie normală pe care împrejurările
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ajuns să vadă pe ce cheltuise mii de dolari, în schimb l-a plăcut pe excentricul Scotty. Și, astfel, s-a legat o prietenie ciudată între doi oameni total diferiți. Unul, religios, taciturn, suferind. Altul, hâtru, cu o bună dispoziție contagioasă, prodigios bon vivant, după cum îl arată fotografiile. Una ni-l înfățișează pe Scotty răsturnat într-un fotoliu lângă "domnul Johnson" care se amuză vizibil de balivernele companionului său. Poate că magnatului din Chicago, plictisit de frustrările pe care i le
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
în restul Americii, ne spune doctorul Costin. Se mizează pe veniturile aduse de jocurile de noroc. Căci fiecare hotel adăpostește un cazinou. Și nimeni nu rezistă să nu joace". Într-adevăr, dacă ai cinci dolari, e greu să reziști iluziei contagioase că peste o oră ai putea fi milionar. Mai simplu e când îți fluieră vântul prin buzunare. Blandiana, care a câștigat câteva zeci de dolari la automate, nu se lasă până nu-i pierde, iar eu simt că n-am
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
a altuia, de la care aștepți mai bine încă. In seara aceea, după ce Marcian cercase să corecteze tăcerile expresive, vorbind cu Drăgănescu, plecase mai devreme ca de 271 obicei, lăsând pe Elena tot așa de molcomă și distrată, li da impresia contagioasă a unei ființe cuprinsă în semisomn de un vis plăcut. Marcian nu se întreba care vis. Ea, neobicinuită cu fenomenele sensibilității, le suporta inocent și, vizibil, fără de controlul conștiinței de sine. Iar Drăgănescu abia cuteza să creadă că ziua aceea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
o bună bucată de vreme pe Peggy și ea, ar fi trebuit să-i spun, ea, ea a Început, ea a Început să coche, să cochete... Susan Îl sărută, de ce n-o săruta pe Peggy? Nu, nu era o boală contagioasă În felul ăsta, numai prin sărut și totuși ceva, respectul... Bine, darling, n-avea nici o grijă, o să-i cer lui daddy să-l cheme pe Santiaguito să-și petreacă primul Crăciun cu noi. Bobby se uita la ea și ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ce-ai întârziat atât? —Greșeala mea, spuse șoricica. Nu eram sigură că... Ochii i se îngustaseră și își mușca buza de jos. Îi atinse umerii lui Karin, într-o izbucnire de spaimă. Leziuni pe creier. Mai rău decât o boală contagioasă. Îi făcea precauți pe neștiutori și-i descuraja chiar și pe cei mai categorici credincioși. Mark stătea la capul patului, îmbrăcat în jeanși și o cămașă verde de lucru, cu palmele căuș pe genunchi și capul drept. Ai fi zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din cele întâmplate în noaptea aceea. Toate relatările martorilor oculari au dispărut în prezentul animalelor. Nimeni nu poate spune ce a văzut o pasăre, ce și-ar putea aminti o pasăre. Nervozitatea ei se transmite puiului de anul ăsta. Suferința contagioasă îl înalță într-un salt. Lovește cu picioarele pustietatea din jur. Penele lui se răsfiră ca niște degete întinse. Gâtul i se încovoaie pe spate și strigă, închegând aerul. Își aruncă frunze pe spinarea arcuită, acoperindu-și aripile. Și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ascunde aparatul. Se uită la numărul de pe ecran, pentru prima oară în viața lui. Închide telefonul și se ghemuiește iar în ea. De acum încolo, totul va fi panică. Straniu, ca nașterea. O să scrie despre asta - primul caz de Capgras contagios din istorie - asta dacă mai putea scrie. Pare să se apropie, iar ea îl conduce. Gândurile se revarsă în el ca un pârâu asupra pietricelelor, dar nici unul nu e al lui. Vine și finalul, cu golul său. Apoi rămâne doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sufocantă, din care-și revin În cele din urmă sughițînd. Nimeni din afara grupului n-avea cum să Înțeleagă adevăratele implicații ale acelei aluzii, aparent banale, care-i adusese la o asemenea criză de veselie convulsivă, dar totul avu un efect contagios asupra celor din jur, priveau spre grupul de prieteni, zîmbeau, rîdeau, Își făceau semn cu capul. Și asta pe toată lungimea peronului. Aici vedeai oameni sobri, veseli, serioși, tineri, bătrîni, calmi, indiferenți, emoționați; dincolo, oameni preocupați de afaceri și oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
este deseori reprezentat asemenea miticului cântăreț Orfeu, primul purtător de cultură, care, așezat cu o liră în mână în mijlocul animalelor sălbatice, le îmblânzea prin sunetele acesteia. Sfinții părinți cunosc foarte bine problemele impactului cultural: cunosc fascinația cântecelor imorale și puterea contagioasă a cântecelor eretice; cunosc pericolele unor situații idolatrice care se ascund sub forța evocativă a unor melodii sau a unor sonorități instrumentale; nu ignoră nici seducția magică a anumitor practici, îndeosebi a dansului. De aici, rezultă atenționări și rezerve față de
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
privi cu asprime podeaua, dar ea-l grăbi. Simți că amețește, și o rugă: — Permite-mi să stau jos puțin. — Nu-mi pot permite să risc, o auzi spunînd cu o voce mai blîndă. — Nu-i ce crezi. Nu-i contagioasă și nici infectată. Scoase trei lire din buzunarul din spate și le puse pe masă. — Pentru ce? Timpul acordat. — Ia-i înapoi. El se holbă la bani fără să se miște. Ea-i luă și-i vîrî într-un buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
doar față de comunism, dar și față de rapacitatea capitalistă. Ca orice cavaler care se respectă, Tintin va căuta un drum de mijloc, refuzând să îmbrățișeze fantasmele veacului. Crezul său, de la care nu poate abdica, este prețuirea individului - umanismul lui Tintin este contagios și vizionar, iar solidaritatea cu semenii săi este maniera în care micul reporter belgian își expune loialitatea față de setul de valori imposibil de negociat. În economia ideologiei lui Tintin, omul este privit nu ca o entitate interșanjabilă, producătoare de venituri
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
dintre bine și rău se șterg în acest peisaj dominat de suspiciune și comploturi tenebroase. Scriind atunci când un întreg edificiu al Occidentului este sub asaltul mesianismului sovie tic, Jacobs pune în pagină această opoziție dintre rezistență și complicitatea cu răul contagios și ubicuu. De aici, poate, ambiguitatea științei pe care Philip Mortimer nu încetează să o revendice pentru umanitate. Invenția tehnologică nu mai este, în anii de după exploziile atomice, acel avanpost al progresului venerat de predecesorii lui Jacobs. În fiecare gest
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
stăteau să se nască. În fața unui auditoriu invariabil compus din somnorosul Haddock, corpolentul Milou și afazicul Tournesol, Tintin își desfășura lecțiile sale de istorie și de geografie, pregătindu-și prietenii pentru întâlnirea cu ținta călătoriei lor. Tintin evoca, cu febrilitatea contagioasă care nu îl părăsea niciodată, pei sajul Azaniei, întinsă de la porturile de la Ocean până la jungla impenetrabilă a marilor lacuri. Cu degetele pe hartă, el invoca umbrele exploratorilor ce pătrunseră până departe, în căutarea Nilului și a izvoarelor sale. Fotografiile îl
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
mireasa în fața ofițerului stării civile. Tournesol îmbrăcase cea mai elegantă dintre redingotele sale, în vreme ce Milou fusese instruit să nu se lase pradă instinc telor sale canine în aceste clipe solemne. În sala centrală, președintele-mareșal îi aștepta, zâmbind larg, cu jovialitate contagioasă. Costumația sa era adaptată spre a fi în acord cu nuanța marină a lui Haddock - spre a cinsti flota Azaniei, recent constituită cu ajutorul Borduriei, președintele-mareșal alesese să poarte ținuta de amiral al flotei. O sumă de fireturi multicolore îi ornau
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ce era luat în stâpânire de cei eliberați și vederea libertății învingătoare îl emoționă, ca întotdeauna. Capitolul 13, cel în care Azania se eliberează de un mareșal Vestea cuceririi fabricii din Bulundi și a alungării tiranilor din Borduria se întindea, contagioasă, în ținuturile pe care Tintin, Milou, Haddock și Tournesol le văzuseră pustiite și triste. Cei eliberați din adâncurile de la Bulundi se alăturau oamenilor ieșiți, în fine, din ascunzătorile lor vegetale. Posturile de pază ale armatei din Azania erau luate cu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
pe vreme rece fără să îmbrace un pulover pe sub halat. Visa să vadă țările calde, a fost dealtfel primul care m-a rugat să-i vorbesc despre deșert, și avea un suflet de copil. Râdea cu mare plăcere, sincer și contagios. Când auzeai pe cineva râzând în hohote, știai precis că acolo se afla el. Am râs și eu cu lacrimi când mi-a povestit cum, odată, niște hoți care-l credeau plin de bani l-au dus pe întuneric într-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a răspuns el, acuma suntem la fel ca toată lumea. El e acela care mi-a vorbit de primele cazuri ale acestei febre uluitoare, care a început să stârnească neliniște. Una dintre cameristele lui e atinsă. ― Dar, bineînțeles, nu e nimic contagios, a precizat el iute. I-am spus că asta mi-era egal. ― A! văd. Domnul e ca mine. Domnul e fatalist. Nimic de felul ăsta nu spusesem și de altfel nici nu sunt fatalist. I-am și spus... Începând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
erau draconice și părea că se făcuseră multe concesii din dorința de a nu neliniști opinia publică. Prima parte a deciziei anunța într-adevăr că vreo câteva cazuri de febră pernicioasă, despre care nu se putea încă spune dacă era contagioasă, își făcuseră apariția în Oran. Aceste cazuri nu erau suficient de caracteristice ca să dea într-adevăr motive de neliniște și nu încăpea nici o îndoială că populația o să știe să-și păstreze sângele rece. Totuși, și dintr-o prudență care putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]