13,303 matches
-
scări zac doi pui de pisică înghețați. Pesemne pisica a vrut să‑i aducă la căldură sau i‑o fi pus cineva noaptea pe pragul meu?! Mă întorc, caut o sacoșă din plastic, îi pun în ea. Arunc pachetul în containerul de gunoi de lângă Miliție. Am un nod în gât. Îmi înghit plânsul. Totul este încremenit în așteptare. Vântul rece împrăștie întunericul. Sfârșit de decembrie. Mă simt foarte singură, inutilă și tristă. În capul pieptului am o greutate. Ar trebui să
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
pentru el; nu l-a primit. De cîteva nopți se furișa după lăsarea Întunericului, cînd toate zgomotele descreșteau, acolo În spate, unde șinele albite de praf se strecoară Între magaziile coșcovite ale stației de betoane și maidanul uriaș, plin cu containere de gunoaie fumegînde, unde nu mai mișcă nimic decît șobolanii În petrecerea lor nocturnă, printre cutii de conserve aruncate și sticle goale În veghea palidă a unui felinar cu neon care se stinge și se aprinde cînd te aștepți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
smocurile de iarbă uscată, sînt cioburi și bucăți de tablă și sîrme la fiecare pas. Am Învățat să fiu prudentă. Exteriorul Își amplifică agresivitatea de la o zi la alta. În fiecare clipă sîngele se simte amenințat, În fața mea se profilează containerele de gunoaie ca epavele unor vapoare eșuate pe bancurile de nisip. Deasupra lor plutește o dîră subțire de fum care atenuează mirosul penetrant de putreziciune. Unde pămîntul suge din plin zemurile acelea organice, unde mîlul e lacom și cald și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
departe, aruncă încă o privire în jur. Aruncate lângă gard erau o mulțime de deșeuri metalice. Fiare contorsionate și resturi de construcții metalice stăteau acolo, clădite unele peste altele. Mai încolo, atât cât putea să străbată cu privirea, se aflau containere înșiruite de-a lungul împrejmuirii. Ciuli urechile încercând să audă dacă nu cumva se apropie cineva. Liniștea muntelui nu era tulburată de nici un zgomot. Se luminase bine de acum, dar încă era foarte frig. Din cauza ceței, avea hanoracul umed iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
noi, ignoră Pop observația lui Cristi, stă la marginea orașului, știi, acolo unde era garajul firmei. A modificat birourile de deasupra remizelor și și-a amenajat un apartament. Toată activitatea firmei a mutat-o în pădure, unde a adus niște containere și a construit două clădiri. No, până aici, nimic suspect, adăugă repede Pop, văzând că Toma îl privește întrebător, altceva mă neliniștește. E vorba de oamenii lui. Așa cum ți-am mai spus, a adus cu el niște băieți care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pădure. Mai bine spus, coborau spre drumul forestier. Ai aflat ce hram poartă? Nu. N-am apucat să stau de vorbă cu ei. Băieții au cam făcut exces de zel. Cred însă că au fost pe platou și au văzut containerul. De asta i-am legat și i-am adus aici. Nu ne putem permite să avem martori nedoriți. Cum își revin, vreau să afli ce căutau acolo și, mai ales, ce au văzut. Mai bine o lăsăm moartă. Ce vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Boris captiv în capcana din fața sa și apoi să plece împreună din țara asta. Nu-și făcea griji nici în această privință, pregătise un transport de lemn pentru export, exact în una din țările din Orientul Apropiat. Urma să ascundă containerul în unul dintre vagoane. Nu trebuia decât să pregătească ascunzătoarea așa cum trebuie, de rest se va ocupa el personal. Mai avea destui bani ca să mituiască vameșii la graniță. Își programase două săptămâni pentru a părăsi România și a ajunge la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
treaba impecabil. Mai avea de aranjat ultimele detalii privind transportul de cherestea. Toate documentele erau deja întocmite și semnate, nu mai rămăsese decât să treacă data pe factura "in voice" și să semneze scrisoarea de trăsură. Lemnul era încărcat în containerele care așteptau aranjate frumos pe platformele vagoanelor de cale ferată. Unul singur mai rămăsese așezat pe rampă. Acesta era gol. Lângă el se afla un morman de bușteni tăiați la aceeași dimensiune. Acolo urmau să așeze capcana cu bestia înăuntrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
el se afla un morman de bușteni tăiați la aceeași dimensiune. Acolo urmau să așeze capcana cu bestia înăuntrul său. Ceva mai într-o parte, era o stivă de bușteni nu mai lungi de un metru. După ce băgau capcana în container, avea de gând să stivuiască buștenii aceea mai scurți, astfel încât să mascheze încărcătura. Oricine ar fi deschis ușile containerului ar fi văzut numai lemn brut înăuntru. Stratagema aceasta nu i-o spusese și lui Godunov, era ideea lui și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
său. Ceva mai într-o parte, era o stivă de bușteni nu mai lungi de un metru. După ce băgau capcana în container, avea de gând să stivuiască buștenii aceea mai scurți, astfel încât să mascheze încărcătura. Oricine ar fi deschis ușile containerului ar fi văzut numai lemn brut înăuntru. Stratagema aceasta nu i-o spusese și lui Godunov, era ideea lui și se simțea foarte mândru de ea. El era pregătit, în ceea ce îl privea nu mai avea nimic de făcut. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
numele lui Mihailovici, făcând să pară că bătrânul scrijelise cu ultimele puteri numele ucigașului. Cu Vlad avea de gând să procedeze altfel. Sub pretextul că vrea să-i arate bestia mai de aproape, acum, că era ținută în siguranță în interiorul containerului, spera să-l poată convinge să vină cu el sus, pe munte. La adăpostul întunericului, se hotărâse să îi facă de petrecanie și să îi arunce trupul în peștera de sub Muntele Rău, cât mai adânc. Voia să-l lase aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îi arunce trupul în peștera de sub Muntele Rău, cât mai adânc. Voia să-l lase aproape de aurul pe care și-l dorise atât de mult. Odată toate acestea duse la bun sfârșit, se va întoarce la bază aducând cu el containerul metalic care trebuia încărcat în vagonul ce aștepta cuminte pe linia de cale ferată. Va telefona la gara din Baia de Sus, anunțând că garnitura este gata de drum și, odată trenul pus în mișcare, nici el nu mai trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dexteritate de brațul drept, chiar înainte ca trupul inspectorului să atingă pământul, ajutându-l să se ridice în picioare. Îl întoarse fără menajamente cu spatele la el, pentru a-i verifica legăturile. Totul era în ordine, așa încât îl împinse în față, spre containerul ce aștepta tăcut în lumina blândă a după-amiezii târzii. Ai de gând să mergi singur, sau te duc eu pe sus? îi spuse el lui Toma, vorbind cu un puternic accent rusesc, văzând că acesta nu se dă dus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu un puternic accent rusesc, văzând că acesta nu se dă dus de acolo. Dacă o fac eu, s-ar putea să nu-ți placă. Inspectorul porni împleticindu-se. Trupul îi amorțise și abia își putea mișca picioarele. Ajuns în fața containerului, Godunov îi făcu semn să se oprească. Cu aceeași ușurință îl apucă de mijloc și îl săltă în remorca în care era așezată capcana pe care o pregătise. Se prinse apoi de oblonul coborât și își făcu vânt și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bine ce însemna asta, vâlva era prezentă. Sosise momentul în care lumina soarelui nu o mai ținea ferecată în adânc și era gata să iasă din nou la vânătoare. Deși nu îi oferea nici un adăpost, se trase instinctiv înapoi în interiorul containerului. Niciodată nu se simțise atât de neputincios și înfricoșat. Firișoare subțiri de ceață deja se prelingeau din grotă. Deocamdată rămâneau în dreptul intrării, dar negura se îngroșa în fiecare clipă. Cristian se retrăgea tot mai în spate, până ce ajunse la peretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
n-ar mai fi oprit arătarea să îl ucidă. Desigur că nici să rămână acolo nu era o soluție, dar deocamdată nu avea încotro. Se mai liniștise puțin, convins că cel puțin pentru moment se afla la adăpost. Acum, în container, era întuneric beznă. Înserarea coborâse deja peste munte. Dacă își întindea mâinile în față, nu-și putea vedea vârful degetelor. Era obosit și se lăsă să alunece încet pe podeaua de metal. Groaza îl cuprinse din nou. Simțea iarăși valul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și acesta venise, ascultător. Era înconjurat de lumina verzuie pe care o știa foarte bine. Exact la timp, pentru că vâlva trecuse de prag, târându-se prudentă spre el. Nu-i despărțea o distanță de numai doi metri. Negura umpluse tot containerul și se pregătea să-l învăluie. Întinse în față toiagul, ridicându-l deasupra capului. Ca și cum s-ar fi lovit de un zid nevăzut, ceața se opri brusc, nemaiputând trece mai departe. În momentul acela, un bubuit puternic îi biciui timpanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
umplut cu apă, se împrăștiase pe toată suprafața acestuia, căutând un orificiu prin care să iasă afară. Nu încăpea nici o îndoială, rușii construiseră capcana fără cusur. Nici cea mai mică găurică nu rămăsese între chepeng și marginea corpul cilindric al containerului. Pentru prima dată de când se afla în apropierea vâlvei, Cristian nu mai simțea rostogolindu-se spre el valurile de ură profundă. Dinspre ghemul cețos, care acum se scursese la picioarele lui, venea numai disperare. Deși Calistrat îi spusese că vâlva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu auzi decât zgomotul motorului Toyotei ce pleca de pe platou. Se făcuse cald și o senzație de moleșeală începea să îl cu prindă. Se cutremură, înțelegând că sfârșitul e mai aproape decât își imaginase. Pentru ca vâlva să nu poată scăpa, containerul fusese conceput a fi etanș. Așa cum negura nu putea ieși, la fel nici aerul de afară nu putea pătrunde înăuntru. Cu fiecare inspirație, consuma din puținul oxigen pe care îl mai avea. Nu știa dacă și bestia avea nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care se afla. E sus, pe platou, răspunse el într-un târziu. Dom' șef! spuse Pohoață. Doar nu credeți că îl lăsă ăsta pe domnul inspector liber acolo sus, așa cum spune. Nu e liber, interveni Godunov, l-am închis în container. Dacă vă grăbiți, s-ar putea să-l mai prindeți în viață. Nenorocitule! se repezi Pop la mercenar. Ce ai făcut cu el? Boris continua să rânjească, privindu-i sfidător pe cei doi. Rămâi aici cu el și nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și, pentru că el considera că este curată, nici nu o spălase vreodată. O strânse boț și se pregăti să o îndese în gura lui Boris. Nu te grăbi, spuse repede mercenarul, văzând că agentul nu glumește, comisarul este în pericol. Containerul de sus este plin cu un gaz toxic care se va scurge spre noi de îndată ce el va deschide capacul. Trebuie să ne punem la adăpost fără întârziere. Cel mai bine este să intrăm în mașina mea. E etanșă, am verificat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de întrebări. Răspunsese evaziv, uneori numai ridicând din umeri, ori chiar rămânând tăcut, tocmai pentru că, înainte de toate trebuia el să își pună gândurile în ordine. Senzația de sfârșeală și căderea în gol, era ultima amintire pe care o avea din containerul în care îl închisese Boris Godunov. Pricepuse că rămânea fără aer și urma să moară, era împăcat cu gândul acesta. Timpul se oprise în loc iar el se prăbușea într-un abis fără capăt. Era întuneric și frig. Apoi, o licărire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Ce se întâmpla cu el? Murise? Oare asta însemna moartea? Aveau dreptate cei ce spuneau că sufletul se ridică deasupra și te poți vedea pe tine însuți întins la pământ? În clipa aceea atenția i se focaliză dintr-o dată pe containerul de la intrarea în peștera vâlvei. Într-adevăr, căzut lângă remorcă, întins cu fața în sus, se afla un corp. Dincolo de Râpa Dracului, ca o rană în trupul muntelui, drumul croit de oamenii lui Mihailovici șerpuia pe sub copacii bătrâni. Farurile unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai era în stare să simtă vibrația naturii. Un regret imens îi sfâșia inima. Concertul se întrerupse brusc, cineva se apropia de locul unde se afla. Pași grăbiți veneau spre el. Comisarul era deja lângă remorca în care se afla containerul metalic. Umbla la zăvoarele oblonului din spate, încercând să le desfacă pentru a-l coborî. Hei, îi strigă Cristian, oprește-te, nu umbla acolo! Pop tresări și se întoarse spre locul de unde auzise vocea. Se apropie și îl ajută să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
drept că se folosise puțin și de toiag ca să-l convingă atât pe el cât și pe agentul Pohoață să uite de cele câteva ceasuri petrecute acolo. Imediat ce lucrurile se liniștiseră, se grăbise să urce la peștera vâlvei. Remorca și containerul erau nemișcate. Se plimbase în jurul ei, cercetând încuietoarea capacului. Totul părea a fi în ordine, nimic nu se schimbase. Urcase pe platforma remorcii și își plimbase mâinile pe suprafața metalică, rece și dură. Vâlva era înăuntru, peretele vibra ușor, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]