3,537 matches
-
Gesturile preotului, numărul credincioșilor, poziția altarului și înălțimea amvonului, înfățișate toate cu o lupă a blîndeții compătimitoare, sunt tot atîtea indicii ale unei căderi nedorite, dureroase și totuși cu neputință de ocolit. Toni Halter e intimul unei biserici căreia îi contemplă dispariția, aceasta e starea de spirit în care a fost scris Jurnalul ecleziastic.
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
de repetate eșecuri, segmentând jumătățile de reușită. însă acum aceste adâncuri se vedeau acoperite de o perdea de cețuri sulfuroase. Putea fi, desigur, una din tentativele bătrâneții de a-mi reteza elanul vital, pura bucurie de a trăi și a contempla răsăritul de Soare, prea curând, apoi, a amurgurii aceluiași. Ca și Justiția, bătrânețea are un braț lung și tot așa de descărnat. Din oglinda tocmai ștearsă de praf, ce avea să mai aștepte - dar cât oare? - până să fie acoperită
In imago veritas by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9672_a_10997]
-
prin noroaiele limbajului vulgarității ultime. E vorba, în general, de indivizi provenind din clasele și regiunile defavorizate - de amărâtul lumpenproletariat generat de comunism, pentru care tranziția n-a fost decât un șir de dezamăgiri și amare prilejuri de a-și contempla eșecul. Nu întâmplător, campania vicioasă a lui Geoană a pornit în unul din județele "roșii" ale țării. Las deoparte prezența mai degrabă anemică a participanților, membri de partid care se simt orfani într-o Românie fără oligarhi. Nu cunosc, desigur
Țânțăriada politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9673_a_10998]
-
aici, din inima vremelniciei, veșmintele gingașe ale eternității de dincolo, iar Apusul, cu pragmatismul său cotidian, cu turismul civilizator, cu războaiele duse în numele Domnului și cu grija trează de a regla în vremelnicie ceea ce lui Dumnezeu i-ar plăcea să contemple în eternitate), cele două modalități de situare creștină față de lume și de existența omului determinat, cea catolică și cea ortodoxă, și-au văzut de treabă, în legea lor, pînă la finele secolului XIX. Cum sculptura este, ca proiect cultural asumat
Sculptura românească între Apus și Răsărit by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9690_a_11015]
-
coadă de pește și brațe-lopeți (La nageuse 1929). Amplificarea mișcărilor naturale, pe care surplusul de energie solară le dezinhibase deja, duce la forme organice uneori grotești, datorate, poate, unghiului insolit sub care pictorul - ni-l putem imagina alungit pe plajă - contemplă modelele în mișcare; de aici impresia de monumental, ca în Bagneuse (projet pour un monument) 1928. Bacon preia instinctiv tehnica deformărilor trupurilor, amplificării mișcării naturale până la dezarticulare și dezmembrare (Studio Interior, către 1934), cât și monumentalul derivat din unghiul insolit
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
inteligent ar putea să facă din Pitești un brand național în circuitul turismului european, un loc în care călătorii, călăuziți mai întîi prin labirintul Sighetului, Jilavei și Aiudului, ar ajunge ca la un cap de drum din care să poată contempla forma pe care a putut-o lua bestialitatea omenească în secolul XX. Un muzeu al Piteștiului cu redarea plastică a tuturor mijloacelor de tortură aplicate acolo ar depăși, ca efect răscolitor, impresia pe care o lasă vizitatorilor uneltele de tortură
Curajul lui Ierunca by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9751_a_11076]
-
pe coperta a IV-a a Ștrumfilor - sunt scrise direct pe net și influențate "zdravăn" de noile moduri de comunicare. Fracturismul a fost "epuizat"; e descoperit, în schimb, "lirismul elementar". Dacă în prima secțiune a cărții, 30, Marius Ianuș își contemplă propriul drum, notând, parcă înfricoșat, "am scris versuri îngrozitoare", în cea de-a doua, Ștrumfii afară din fabrică!, încearcă să facă și să desfacă, în continuare, ițele poeziei tinere. Se răresc concurenții, se înmulțesc epigonii. Autenticitatea dispare, lăsând în loc politichia
Ștrumful-șef by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9771_a_11096]
-
de bine/de haotic a geneticii dragostei schimbă-te schimbă-mi dragostea schimbă-mi ideea de dragoste până când ajungi să fii tu în această iarnă de cuvinte fără silabe, fără patinoare fără spectatori. nouă în primul loc: nu acționa acum, contemplă numai imaginea ceru lui de deasupra cerului pe care îl văd profanii. această imagine ți se datorează, mintea ta a creat-o, este solidă. respectă-ți creația, nu te avânta mai departe Țde exemplu nu scrie acum o nouă carte
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
nu trebuie să cadă pradă oștirilor dușmanilor tăi. pentru că seamănă mult cu cetatea copilăriei tale, ox te’ tuun, botezi această fortificație, care de acum ține de cuibușorul tău bogat, micul ox. șase în al cincilea loc: după ce te odihnești puțin, contemplând parcela ta de lapte și miere, unde îl vei întâmpina cu atâta bucurie și prosperitate pe prințișorul de aur al vieții tale, shangdi di liwu, te pui pe o explorare extrem de amănunțită a anexei cuibușorului tău, a micului ox, descoperi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
-s Dănilă Prepeleac, ba nu-s el... Parc-aș fi, parcă nu... Și mă prinde-un somn, mamă, mamă! Cât m-oi mai gândi, să mă las așa, ușurel, pe-o coastă... (Adoarme. Lumina scade. Din iaz iese Codârlic. Îl contemplă pe Dănilă.) CODÂRLIC: Iaca unde și-a găsit cumătrul Dănilă să-nvârtă negoț; aici, la hotarul împărăției noastre! Întunecimea Sa, stăpânul bălții, Săcăluș, se bucură foarte de cele întâmplate. Să ne bucurăm și noi, bre. Așa-i porunca, așa facem! Altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
scenă care ar merita un scurtmetraj. Sigur că analogia e o formă slabă de raționament, dar nu pot să mă gândesc la uimirea similară a vreunui strămoș de-al nostru care, plesnind niscai cataroaie între ele, descoperea focul. Așa probabil contempla și femeia noastră jetul zburdalnic al bideului. Mi-am adus aminte de toate astea după ce am văzut o știre conform căreia cel mai influent obiect de artă al secolului din care am ieșit ar fi pisoarul lui Marcel Duchamp. Adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
1, adică ca la ceva la care aspir 1 Ținut imaginar din America de Sud, pe care cuceritorii spanioli îl credeau bogat în aur și în pietre prețioase. neîntrerupt, dar la care nu pot ajunge, însă n-am încetat nicicând a o contempla cu nesaț, pentru că nimic nu este mai frumos, decât să contempli ceea ce nu poți avea! Pe urmă, în răstimpul ce a urmat, totul revenise la starea inițială în viața mea. Devenisem din nou teribil de pustiu pe dinăuntru, fără reguli
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
din America de Sud, pe care cuceritorii spanioli îl credeau bogat în aur și în pietre prețioase. neîntrerupt, dar la care nu pot ajunge, însă n-am încetat nicicând a o contempla cu nesaț, pentru că nimic nu este mai frumos, decât să contempli ceea ce nu poți avea! Pe urmă, în răstimpul ce a urmat, totul revenise la starea inițială în viața mea. Devenisem din nou teribil de pustiu pe dinăuntru, fără reguli și rece ca gheața, căci începuse curând să dospească în mine
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
armean; nasul ei era nedefinit, adică spiritual și fin, cu linia conturului neregulată - nasul acela care-i necăjește pe sculptori și-i farmecă pe pictori. Avea acea frumusețe răpitoare, turnată toată după tiparele desăvârșirii, pe care poți doar s-o contempli și în fața căreia să îngenunchezi! Iar, pe cât de poetic am ticluit eu această descriere acum, pe atât de bine era ea confirmată de realitate atunci. Silvestru, însă, cu toate că focul dragostei îl cuprinsese și îl înviorase pe deplin, se simțea cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
bocete și suspine înecate, Marșul funebru(Lucrare muzicală scrisă de către compozitor între anii 1837 și 1839 la Nohant-Vic, în Franța. ) al lui Frédéric Chopin, interpretat tărăgănat de o fanfară. Mai apoi, el continuă să revină îndelungă vreme la locul îngropăciunii, contemplând țărâna proaspăt afânată și udată de lacrimi fierbinți, de parcă acela ar fi fost cel mai sacru vestigiu dintre vestigiile pământului... Chiar dacă nimeni nu-l bănuia pe el ca fiind adevăratul asasin și chiar dacă el nu intrase la închisoare - căci așa
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
aibă pe vreo cineva alături de el; prezențele străine întotdeauna îl sufocau enorm; tocmai de aceea, era el într-atât de inaccesibil și prefera să-i țină pe toți la distanță. Numai de la distanță putea el să-și permită să-i contemple și să i măsoare cu privirea. Un aspect însemnat este faptul că el știa că le este superior multora dintre cei care-l înconjurau, cunoștea aceasta chiar foarte bine, însă tăcea și nu se lăuda. Totuși, când se hotăra să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
toate, ca o rană deschisă, abisală... ** Când zorii Își vor spăla trupul În roua florilor abia trezite din vis... când lumina lor se va strecura În primele adevăruri netrunchiate, eu voi fi călătorul pribeag, Într-un gând nenăscut, rămas să contemple iarba crescută pe un mormânt fără umbră și iubiri răsfățându-se... În albul așternut al vremii. ... ia-ți partea de glorie, “seară de jertfă”, și lasă omenirii lumina din muguri... 17 februarie 2014 ... În loc de „vidul” unor expresii... Interviu cu Dumnezeu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
gonflabillă, o umilesc aceste performanțe sexuale, nu clintesc nimic din ființa ei profundă, din nevoia ei de spontan, de joc, de imaginație a descoperirii, de uimire în fața frumuseții celuilalt. Alex e un bărbat frumos, și ea are nevoie să-l contemple. E flămândă după trupul lui. Rareori, când se întâlnesc, aproape că nu îl vede. Deocamdată iubirea ei pentru Alex nu i-a adus decât suferință. O suferință cumplită, cum nu crezuse că i se poate întâmpla unei ființe umane. Se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
că a pierdut contactul cu fiorul cosmic, că pentru o vreme sufletele Mariei și mamei au părăsit-o. Sandei vede, simte lumea cu ochii, cu pielea, cu toate simțurile. Pentru Sandei lumea peșterii, a pădurii, a satului pe care îl contemplă de departe este doar un fragment de lume, unul exterior. Ea trăiește de cele mai multe ori în celelalte lumi, prin care se plimbă ca pe aleile unui parc. Deschide o ușă, pătrunde pe o alee, pătrunde într-o lume imaginară. O
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
În față, Într-o resemnare fără margini, asemeni condamnatului la spânzurătoare. O amintire din copilărie Îi traversă fugar creierul. Se văzu În vârful dealului cel Înalt, În clopotnița bisericii. Obișnuia să facă asta mereu, fără știrea nimănui, după ce multă vreme contempla de acolo, de sus, frumusețile văilor nesfârșite, străbătute de cele două râuri sclipitoare, casele micuțe, furișate În umbra spinărilor lungi de pământ, turmele de mioare risipite pe nesfârșitul pajiștilor, pădurile de tei pierdute albastru În zare. Uneori, după ore de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
este... Când am revenit, Melanie era aproape Îmbrăcată „de oraș”. Mi-a spus că e foarte târziu și că trebuie să plece. S-a mai aranjat o vreme, apoi a ieșit În mare viteză, fără să mai spună nimic. Mă contemplu de o jumătate de oră În oglinda de la baie. Am pielea urâtă, de un cafeniu spălăcit, brăzdată de șănțulețe Întretăiate, de pliuri În coada ochilor, ramificate ca niște pânze de păianjen. Din nas și din urechi Îmi răsar mereu fire
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Slavic a iubit și iubește viața cu o pasiune devoratoare și s-a bucurat plenar de multiplele ei provocări. A iubit, a detestat (poate) pe unii, a petrecut cu prietenii, cu femeile, cu amicii ocazionali, a colindat plaiurile mioritice, a contemplat natura în toată splendoarea ei multiflorară, a simțit forța telurică a acestei planete mirifice, s-a uimit de bogăția și diversitatea florei și faunei și mai ales a încercat să înțeleagă anomalii - aceste făpturi, abjecte sau sublime, pe care Creatorul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de viața eternă, pentru că nu se poate vorbi în veșnicie, în starea fără început și sfârșit. Pentru ochii mei, era femeie, dar avea, în același timp, ceva supraomenesc. Fața Ei ștergea din memoria mea toate celelalte fețe; eram năuc. Tot contemplând-O, începui să tremur, iar genunchii mi se înmuiară. În clipa asta, în ochii Ei mari, peste măsură de mari, umezi și strălucitori ca două sfere de diamant negru într-o baie de lacrimi, mi-am văzut întreaga aventură dureroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
fum. Tăcerea Ei miraculoasă ridicase între noi un zid de cristal. Mă sufocam de această clipă, de această oră, de această veșnicie. Ochii ei obosiți se închiseră încet, ca și cum văzuseră un lucru supranatural pe care nimeni nu putea să-l contemple. Ca și cum văzuseră moartea. Pleoapele I se lăsară în jos; eu eram asemenea unui înecat care se ridică la suprafața apei, după chinurile agoniei. Începui să tremur; tremuram de febră; îmi ștergeam cu mâneca sudoarea care îmi inundase fruntea. Trăsăturile Sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cu mâna. Biciul pocni în aer. Caii porniră spumegând. Înaintau cu salturi înalte și ușoare, atingându-și copitele de pământ, cu eleganță și fără zgomot. Zurgălăii de la gât răsunau în aerul umed, cu un timbru unic. De dincolo de nori, stelele contemplau pământul, asemenea unor pupile de ochi strălucitori țâșnind dintr-un sânge negru, închegat. O tihnă plăcută mă cuprinse. Dar vasul îmi apăsa pe piept ca un cadavru. Copacii suciți, cu ramurile lor strâmbe, păreau că se țin de mână, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]