1,290 matches
-
tragic. Disimularea lui Moromete e o reacție defensivă, dictată de o îndelungată experiență istorică. Între vorbe și gânduri el introduce un decalaj deliberat, care-i dă posibilitatea să-și păstreze o mare stăpânire de sine și un punct de vedere contemplativ, un fel de filozofie moromețeană. Disimularea îi îngăduie să se apere de forțele ostile care-l asaltează. Comedia cuvântului la Marin Preda e luată din tehnica lui Caragiale(vezi discursul lui toderici la finele anului școlar). Limba moromeților este elemental
GÂNDURI DESPRE MOROMEŢII LA 60 DE ANI DE LA APARIŢIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372615_a_373944]
-
învinuire pentru răpire! Ochii ei sunt răpitori, faptă neincriminată în codurile de legi. Dimpotrivă, mai toți s-ar lăsa răpiți de bunăvoie de acei ochi! Este Steliana Sima, artist și om frumos la chip, răpitor de frumos, frumos la spirit, contemplativ de frumos! Umbra aripilor unui serafim din văzduhul ei sufletesc i-au albăstrit ochii, iar umbra macului câmpiei folclorului românesc i-a îmbujorat obrajii, pe când umbrele gândului i-au subțiat conștiința în trandafir cu o inflorescență multicoloră, aromitoare, împrospătată de
STELIANA SIMA. VÂRSTA ARTIŞTILOR FRUMOŞI NU ARE ANI! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379699_a_381028]
-
care-i șoptea la ureche: Desfă sunetul / în mii de părți egale / și vei fi/ precum fericirea numerelor pare / precum nefericirea numerelor impare, / precum infinitul / din sine însuși...” ( Precum infinitul). Poezia este locul unde arhitectura sufletului devine inepuizabilă. În spațiul contemplativ, înflorește imaginația într-o infinitate de forme și culori. Toate aceste momente revelatorii, însoțite de o intensă trăire, îl determină să-și pună întrebări, să caute răspunsuri care să-i aducă frântura de liniște. Și iată ce ne spune poetul
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379238_a_380567]
-
dispariției inoculează infinite frământări în conștiința alertată, care caută semne pretutindeni” Frunză, cântec și descânt” / Nu-mi lăsa sufletul frânt!”... cu speranța descifrării tainelor universului. ”Mă doare cerul fără stele / Și visele târzii mă dor”., afirmă poetul al cărui spirit contemplativ se înalță până dincolo de astre, așteptând răbdător, în serile senine, un răspuns la toate întrebările care-i fac nopțile albe. Desigur, răspunsurile întârzie și tristețea devine de nesuportat, acesta certându-se cu gândurile sumbre care văd capătul de drum al
RECENZIE. CĂLĂTOR PRIN ANOTIMPURI”, AUTOR TITI NECHITA. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379236_a_380565]
-
veacurilor, era acum cotropită de americani? Păi, cum vine asta?! Viteaza noastră armată ce face? Nu ei trebuie să-i alunge pe cotropitorii ăștia care deja s-au apucat să exploateze bogățiile țărișoarei noastre dragi? Ehee, păreau ei așa mai contemplativi, dar în creier făceau niște planuri de să le stea în gât americanilor... Mai erau și copiii, fericiți că soldații le dăduseră gumă de mestecat cu care făceau baloane spre disperarea unei doamne învățătoare extrem de rușinată de modul de comportament
AU VENIT AMERICANII de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374224_a_375553]
-
axis mundi: „Inima Oceanului se va preface în munte, luna Câmpia va-mbujora, pe ritmul de ploi și de lacrimi, numai tu, numai tu vei cânta ... ” Centru al vieții spirituale - inima, simbol al chintesenței divine, este locul intuiției, al cunoașterii contemplative: „Inima mea a uitat Adevărul, de aceea, acum sporesc prin Tăcere, frigul și cataclismul așteptărilor, pun pe masă pâinea nenorocului, cuțitul stă în închinăciune și, dintr-odată, sufletul meu vorbește pădurilor: depărtați-vă de acest mincinos poet, tainele sale sunt
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
regi, o cantitate enormă de nume, dar totul este nedeterminat, nesigur. Știm că străvechea faimă a acestei țări străbătuse deja în grad mare pînă la greci, știm că și lor le erau cunoscuți gymnosofiștii, oameni pioși care, dedicați unei vieți contemplative, duc o viață exterioară abstractă, renunțînd din această cauză la orice trebuințe, întocmai ca și cinicii, și hoinărind în bande. Aceștia au devenit cunoscuți ca filozofi îndeosebi grecilor, întrucît este considerată ca filozofie și această abstracție prin care se face
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
Filozofia vrea să realizeze fericirea supremă prin gîndire, religia prin rugăciune. Ele susțin cu privire la această fericire că ea este supremul bine, că înșiși zeii sînt subordonați acestei stări. De exemplu, Indra, zeul cerului vizibil, este mult inferior sufletului care trăiește contemplativ în sine însuși: "multe mii de zei Indră au pierit", sufletul însă este sustras oricărei schimbări [159]. De aceea ea nu se deosebește de religie [160] decît prin faptul că posedă o învățătură amănunțit elaborată pe planul gîndirii; ea nu
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
al lumii în ceea ce are ea mai adânc, mai biologic"17, ca prezență grea a lumii": "Tu, stingere! Tu, chaos tu lipsă de viață!" Stare ultimă a lumii, praful stă sub leit-motivul Ecclesiastului ubi sunt. Tablourile cosmogonice nu sunt redate contemplativ, ci contrapunctic 18 cu lamentații, nu străine de scribii piramidelor. E, la tot pasul, un "refuz fără sfârșit"19 a uruitului roților timpului care macină tot ce este zidit, întemeiat de fapta umană, o întrepătrundere între cele două planuri: cosmic
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
computerman ce navighează crawl, pe valurile unui site cu artă, deși nu mă număr printre ahtiații procedurii, rămîn, mai și schimbînd chiar păreri cu navigatorul, lăsîndu-mă contaminat de apetitul lui, bucurîndu-mă probabil, pentru prima dată de înlesnirile unei atari soluții contemplative. Da, numai că junele computerman știam bine asta e un foarte dotat desenator. Ei, aici e-aici. O dată cu schimbarea lumii, feței lumii moderne, și artele vizuale, și ele, s-au schimbat, poate prea mimetic după gustul meu (și nu numai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
complex specific de motive. În fine, tema unei lucrări ar putea fi deosebită de TEZA sa (doctrina pe care o susține). Spre deosebire de cea de-a doua, prima nu avansează un răspuns, ci contribuie la punerea de întrebări: este mai curînd contemplativă decît asertorică. ¶Barthes 1974 [1987]; Beardsley 1958; Bremond 1985; Chatman 1983; van Dijk 1977; Daemmrich & Daemmrich 1986; Ducrot, Todorov 1979 [1996]; Falk 1967; N. Friedman 1975; Frye 1957 [1972]; Prince 1985; Rimmon-Kenan 1985; Wellek, Warren 1949 [1967]; Zholkovsky 1984. tempo
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
d over the immense, heaves în strong shudders, silent hîș voice, În brooding contemplation stretching ouț from North to South 175 În mighty power. Round hîm Los roll'd furious Hîș thunderous wheels from furnace to furnace, tending diligent The contemplative terror frighten'd în hîș scornful sphere, Frighten'd with cold infectious madness; în hîș hand the thundering Hammer of Urthona forming under hîș heavy hand the hours, 180 The days & years, în chains of iron round the limbs of
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nemărginire, se nalță-n fiori aprigi, tăcut îi este glasul, În tristă contemplare întinzîndu-se din Miazănoapte-n Miazăzi 175 În mare putere. În juru-i, Los roțile-i bubuitoare Și le rostogoli-nfuriat dintr-un cuptor în altul, veghind cu sîrg Contemplativa grozăvie înfricoșată-n disprețuitoarea-i sfera, Înfricoșata de rece contagioasă nebunie; în mîna-i Ciocanu-asurzitor al lui Urthona întocmind orele sub greaua-i mîna, 180 Zilele și anii, în lanțuri de fier în jurul mădularelor lui Urizen Lega oră de oră și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
căderii golit de limbă spirituală a comunicării dintre ființe. 25 (I, 264) Infusing sugerează ideea de "umed", și ideea alchimica de trecere, transfer între două lumi succesive pe scara ierarhică spirituală. 26 (I, 270) Sau "punerea / aducerea într-o stare contemplativa, de meditație". Este limpede legătură dintre "muse" (meditație, contemplație, gîndire adîncă) și "Muse" (muză). Astfel, se pare ca Blake atribuie femeii sensul de poartă-deschidere spre căutarea-revelarea adevărurilor nesfîrșite ale creației. Prin femeie se reintegrează conștiința omului în Absolut. Bărbatul și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
existență, într-o astfel de împrejurare, nu printr-o reflexivitate pură, ci mediat prin "ființa lumii" (care poate fi "dată" ca ființă proprie). Iar recunoașterea de sine reprezintă totodată și o cunoaștere a omului. În plus, aceste două atitudini "teoretice" (contemplative) cunoașterea și recunoașterea de sine nu pot fi judecate valoric pe criteriul superiorității (ca și cum recunoașterea, de exemplu, ar fi superioară cunoașterii; sau invers); ele sunt acte de reflexivitate umană încadrate unor "episteme" diferite. În general, viziunea antropologică prekantiană are statutul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
treia forțe", dar au susținut, în același timp, că Mișcarea nu poate fi concepută ca o stare de neutralitate, fie ea și pozitivă, întrucât rezolvarea problemelor acute ale umanității impune o atitudine activă a statelor și nu una detașată și contemplativă. Aplicarea în viață a principiilor Conferinței de la Bandung necesita un sistem de organizare și concertare a eforturilor și pozițiilor unui număr mare de state cu aceeași orientare politică. În acest scop, în iunie 1961, la Cairo, a avut loc o
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Sfinții Părinți, metafora, cu falduri grele sau vaporoase, sunt „stâlpările” unei parabole pulsând de sensuri. Prin această artă a cuvântului, exprimând o întreagă gamă de stări sufletești, mitropolitul se comunică și pe sine, cu spiritul său neliniștit, tumultuos, dar și contemplativ, pătimaș și duios, frământat și capricios. A.I., cel mai de seamă orator bisericesc la noi, a dat prin suita de didahii străluciri literare elocvenței sacre. Spontaneitatea exordiilor, trecerea firească de la planul material la cel alegoric, reintrările familiare în chestiune, indignările
ANTIM IVIREANUL (c. 1660 – 3.IX.1716). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
Carassus atunci când pune În balanță vanitatea cu egoismul dandy-ului. El se Întreabă cu Îndreptățire dacă, În cazul dandy-ului, cultul de sine se poate confunda cu vanitatea și găsește o diferență nu lipsită de semnificație Între caracterul oarecum pasiv, contemplativ al vanității („o autosatisfacție scutită de neliniște și stagnând În beatitudinea confortului intelectual”) și cel activ al egocentrării dandy-ului („el profesează un cult de sine activ, exigent, demonstrativ”)4. Lesne de observat, mai toți dandy-i pe care i-
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de măști, bufonul / zgârie la ușă” (Interior, II). Ființa i se lasă dominată de melancolice rupturi și cutremure interioare, motiv pentru care poeta își apropie din ce în ce mai mult o atmosferă casnică pe care o desfășoară liric, pe un ton blând și contemplativ. Pentru această etapă, un vers ca „Învăț să mă deprind cu legile toamnei” îi marchează parcă iremediabil destinul solitar și melancolic, D. optând pentru o poetică a absenței („lirism al absenței”, îl numea Al. Cistelecan). Sufletul, această ficțiune (1999), volum
DINULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286787_a_288116]
-
un ton intimist, direct, iar omul fiind urmărit cu înțelegere și delicatețe. După 1990, C. publică versuri marcate de atitudini reflexive, de melancolie în fața eroziunii implacabile a timpului (Apropierea iernii, 1993, Vârsta amintirilor, 1995). Aceeași poezie ceremonioasă în care atmosfera contemplativă se conjugă cu meditația existențială se întâlnește în Lumina din prăpastie (1996), Templul de vise (1999). Adesea versul are un relief stilistic cu rezonanțe clasice. Domeniul în care C. s-a impus este cel al criticii și istoriei literare, unde
CUBLESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286544_a_287873]
-
e „legat de clasici”, iar în creația poetică „el se plasează [...] sub influența scriitorilor romantici și preromantici”. Asemenea simbioze există la mai toți ceilalți scriitori ai epocii. Reprezentant de frunte al romantismului, Grigore Alexandrescu e clasic prin temperament; e un contemplativ, pentru care, ca pentru Théophile Gautier, clasicizantul angajat în bătălia romantică, „lumea există”, în sensul că stările lirice sunt provocate mai mult de priveliști din afară decât de frământările interioare. De altfel, pe lângă romantice „suvenire și impresii”, elegii, poetul a
CLASICISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
începuturile literare în cea natală, aflate sub semnul fast al generației ’60. Nu era puțin lucru, pentru un student la primul său volum, să fie recomandat printr-o prefață semnată de Al. A. Philippide. Bătrânul poet vedea în C. un contemplativ, dar și un căutător de sensuri, înzestrat cu simțul echilibrului și înclinat spre expresia concisă. În cartea de debut stăruie unele ecouri din Lucian Blaga (Homer, Trei motive homerice), dar ciclul Corăbii noi... corăbii noi ilustrează tematica oficială a vremii
CONSTANTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286367_a_287696]
-
Sau Miorița, modelul nostru spiritual, arhetipul, nu este pentru C. decât „acel blestem poetic și național care se cheamă Miorița și care alături de înțelepciunea cronicarilor constituie rana neînchisă a sufletului românesc”. În aceste condiții, el cere categoric trecerea de la stadiul contemplativ la stadiul politic, fanatizarea spiritului românesc, acceptarea unui „dionisism al devenirii românești”. Aici începe opțiunea primejdioasă a tânărului eseist pentru o morală a forței și pentru o politică, în esență, de tip totalitar, chiar dacă totalitarismul lui pare mai degrabă fantasma
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
numai cel ce ignoră știe să uite”. În Manualul bunului singuratic (1997), sunt cultivate strategii lirice diverse: de la nostalgia cuvântului primordial la sublimarea metaforică și aforistică concentrată, de la sentență la parabolă și monolog, de la notația concentrată la invocația amplă. Retractilitatea contemplativă se întâlnește cu firescul răbufnirilor de orgoliu poetic, descinderile în necunoscut își găsesc reversul într-o profundă stare de însingurare, iar aceste două pulsiuni opuse sunt conciliate în intensitatea emoțională a versurilor. Fire romantică, C. relevă în Cântece de amăgit
CORBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286412_a_287741]
-
in toto îi consacră vreo douăzeci și cinci de comentarii (peste 150 de pagini), una dintre definiții fiind: „Spirit măsurat, lucid, amator de curiozități sufletești, avid de confesiuni, d. Lovinescu este el însuși o unitate de măsură la care necontenit raportează oamenii [...]. Contemplativ și receptiv, pe structura sensibilității sale, d. Lovinescu purcede, ca moralist, din perspectiva clasică a unui La Bruyère.” Cu precădere interesat de producția literară curentă, C. își îndreaptă antenele, ocazional, și spre trecut. Portrete consacră el unor figuri emblematice, din
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]