963 matches
-
cărui dimensiuni reglementează Întotdeauna gradul de dezvoltare a industriei naționale și dacă lovesc veniturile, ele sau slăbesc puterea de acumulare sau forțează pe contribuabili să agonisească suma la care se ridică impozitul prin micșorarea corespunzătoare a consumațiunii lor anterioare”38. Continuator al lui Smith, englezul John Stuart Mill Își arăta nemulțumirea vădită față de intervenția statului afirmând: „este deplorabil să vezi ce porțiuni imense din efortul și talentul oamenilor sunt angajate doar pentru a se neutraliza unele pe altele”39. De aceea
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
modelul lui R. F. Harrod, E. Domar, I. B. Clark și R. Solow prin prisma impactului pe care Îl au investițiile asupra creșterii economice . Modelul lui R. F. Harrod (coeficientul capitalului). Considerat unul din creatorii teoriei creșterii economice, adept și continuator al teoriei keynesiste, R. F. Harrod consideră că Între capitalul În funcțiune și veniturile realizate, În condițiile unui progres tehnic neutru și a unei rate a dobînzii neschimbate, există un raport constant. Relația care exprimă această legătură numită coeficientul capitalului
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2690]
-
equus), ci numai genul, a putut să se mențină; limbile iberoroma nice (sp. yegua, port. égoa, cat. egua), sarda (ebba) și româna (iapă) cunosc până astăzi urmașii lui equa. Și în sudul Franței a existat, până la sfârșitul Evului Mediu, un continuator al lat. equa; în nordul Franței, locul termenului lat. equa l-a luat lat. iumentum (de unde vine fr. jument), care și-a schimbat sensul de „vită de povară“ în cel de „iapă“, sens atestat încă din secolul 6 în Lex
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
rom. galben, fr. jaune (există și în provensală; it. giallo este împrumutat din franceză); lat. *albaster (devenit rom. albastru) și lat. venetus (devenit rom. vânăt) s-au mai păstrat și în dialectele italiene meridionale (de precizat că, în dialectul calabrez, continuatorul lui *albaster păstrează sensul etimologic de „albicios“). Rom. roșu are etimologie discutată: cei mai mulți specialiști în probleme de etimologie cred că vine din lat. roseus „de culoarea trandafirului“; lat. russus „roșu“ s-a transmis românei în forma rus „roșu“ (există și
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
și în Italia. Din motive similare cu cele valabile în română, probabil, în Galia cuvântul latinesc uva a fost înlocuit de lat. racemus „ciorchine“ > fr. raisin, occ. rasin. În sardă și în dialectele meridionale italienești, cu sensul de „strugure“ există continuatorii lat. acimus „boabă“. Tot din cauza corpului fonetic redus au dispărut, în perioada de trecere de la latină la limbile romanice, și alte cuvinte latinești, care au fost înlocuite prin derivate ale lor: lat. pix „smoală“ a fost înlocuit prin lat. picula
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
regional mâță, sinonim al lui pisică, are sensul figurat de „ancoră“. lăpuș Cuvântul regional lăpuș, care denumește diverse plante cu frunze late, este înregistrat în DLR cu etimologie necunoscută. După părerea mea, este un derivat, format pe teren românesc, de la continuatorul dispărut al lat. lappa „brusture“ + sufixul -uș. Păstrarea lat. lappa numai sub forma unor derivate nu este un fapt izolat în Romania. În italiană, lappa este termenul savant, dar forma curentă este derivatul lappola. Cf. și sp. lampazo < lat. lappaceus
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
se) răzbuna“. Acest sens s-a păstrat în toate limbile romanice (fr. venger, it. vindicare, sp. vengar), cu excepția românei, unde a vindeca înseamnă „a face (pe cineva) sănătos“. În limbile romanice occidentale, ideea de „a vindeca“ se exprimă fie prin continuatori ai lat. sanare (sp. sanar, port. sarar, sd., it. merid. sanare), fie printr-un împrumut germanic, cuvântul franc warjan, care în franceză a devenit guérir. Evoluția de sens din română, de la „a răzbuna“ la „a vindeca“, se explică printr-o
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
termen de origine mediteraneeană, s-a transmis tuturor limbilor romanice (it. lebra, fr. lièvre, sp. liebre), deci îl putem considera panromanic. O astfel de afirmație este incompletă, dacă nu ținem seama de faptul că, în multe limbi romanice, există și continuatori ai unui alt cuvânt latinesc cu sensul de „iepure“, și anume lat. cuniculus > sp. conejo, port. coelho, cat. conill, v. fr. conil. Termenul cuniculus este de origine iberică în latină, cu sensul primitiv de „galerie subterană, vizuină“. În limbile în
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
conil a fost înlocuit de fr. lapin, care are la bază un radical *lappa „piatră plată“, cuvânt de origine preromană. A căpătat și acesta sensul de „vizuină“, pentru că iepurii își aveau culcușul adesea sub pietre. Româna are un singur termen, continuator al lat. lepus, care a devenit rom. iepure. Cuvinte păstrate în română și în unele limbi romanice Am discutat până acum despre câteva dintre cele cinci sute de cuvinte latinești moștenite de toate limbile romanice, numite pe scurt panromanice. Dintre
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
ale Romaniei (it. bollire, fr. bouillir, cat. bullir, sd. buddire). „Neologismul“ latinesc bullire nu a ajuns și în regiunile periferice (româna, spaniola și portugheza). De remarcat că bullire nu s-a impus nici în sudul Italiei. O distribuție similară prezintă continuatorii lui formosus, păstrați în extremitățile Romaniei, în timp ce continuatorii lui bellus ocupă centrul Romaniei. Vechiul termen latinesc pulcher „frumos“ nu s-a păstrat în limbile romanice, fiindcă a fost înlocuit, încă din latină, de formosus „bine făcut, frumos (în sens fizic
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
sd. buddire). „Neologismul“ latinesc bullire nu a ajuns și în regiunile periferice (româna, spaniola și portugheza). De remarcat că bullire nu s-a impus nici în sudul Italiei. O distribuție similară prezintă continuatorii lui formosus, păstrați în extremitățile Romaniei, în timp ce continuatorii lui bellus ocupă centrul Romaniei. Vechiul termen latinesc pulcher „frumos“ nu s-a păstrat în limbile romanice, fiindcă a fost înlocuit, încă din latină, de formosus „bine făcut, frumos (în sens fizic)“ (derivat de la lat. forma „formă, frumusețe“) și de
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Pușcariu încă din 1920, în discursul său de recepție la Academia Română. (a) apuca și mare Unele dintre cuvintele păstrate exclusiv în română au suferit schimbări semantice față de etimonul lor latin. Verbul românesc (a) apuca este considerat de mulți ca fiind continuatorul lat. aucu pare „a vâna păsări (cu ajutorul capcanelor)“, iar adjectivul mare ca evoluție, de origine expresivă, a lat. mas, maris „mascul“, printr-o posibilă echivalare a ideii de virilitate cu cea de mărime, în situația în care adjectivul românesc ar
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
substantive ca plug, sită, brici, în vreme ce verbele corespunzătoare (a) ara, (a) cerne, (a) rade sunt de origine latină. Se poate trage concluzia că acești termeni vechi slavi au pătruns în română deoarece desemnau unelte mai perfecționate decât cele denumite prin continuatorii latini din Dacia; verbele moștenite din latină au rezistat însă, pentru că românii n-au încetat să are, să cearnă sau să se radă. Pentru alte obiecte și noțiuni, denumite astăzi prin cuvinte slave, românii au avut fără îndoială nume latinești
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
lat. mercenarius, derivat de la merces cu sensul de „plată, recompensă, salariu“). Seria poate continua cu mercerie, merceolog(ie), marșandă (înv.) „modistă, femeie care ține un magazin de modă“ (< fr. marchande de mode). Termin cu mersi, împrumutat evident din fr. merci, continuatorul cuvântului lat. mercedem, acuzativul lui merces „salariu“, care a căpătat în latina vulgară sensul de „preț“, de unde s-a ajuns la „favoare“ (atestat în latina merovingină) și apoi la „grație, favoare, păsuire acordată la un împrumut“, sens păstrat în expresii
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
râul ținutului, al țării, iar Maramureș este „Țara cea Mare“. Fără a putea intra aici în amănunte, amintim forma vasal „persoană sau țară supusă“, care face serie etimologică musul(mani) „smeriți“, Islam „supunere“, oaste și multe altele. Miron Costin (1633-1691), continuatorul cronicii lui Ureche, exprimă în opera sa drama cărturarului care, trăind intens apartenența la fenomenul etnolingvistic românesc, este nevoit să canalizeze istoria acestui fenomen în sensul motivării interesului feudal de separare statală a Moldovei. Orânduiala feudală a Moldovei impunea cărturarilor
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
fie luat protecția lui Andreas craiul unguresc” (p. 445). Capitolele rămase necompletate (V-IX), de la lauda adusă lui Bonfini până la supremația crăiei ungurești șí asupra spațiului extracarpatic, nu puteau cuprinde decât starea de apartenență a tuturor românilor la un regat continuator al Daciei lui Burebista și a lui Decebal, regat în care s-a produs romanizarea unitară. Trimițând la Bonfini și la alți istorici ai Ungariei și constatând dependența de Ungaria a spațiului românesc extracarpatic înainte de cel de al doilea descălecat
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
fiziologia organismului uman și a scris despre originea vieții, embriologie, dar și pentru sufletul său. în De Anima, studiu psihologic, își încununează eroii ca și maeștrii săi, Socrate și Platon, de caracter, virtute și lege morală. Unii îl consideră chiar continuatorul lui Hippocrat. Roditoare fie Thesalia care-l odihnește pe Hippocrat cum roditoare în veci a rămas medicina sa, prin care a deschis un nou orizont acestei științe, arte și filosofii. ALEXANDRIA, CETATE MEDICALĂ Odată cu civilizația și cultura elenă, în continuă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
susținută și de credinciosul filosof, matematician și fizician Blaise Pascal (1623 - 1662), în prezența metodei inductive, deschide noi orizonturi medicinei. O metodă nouă, eficientă, înseamnă mai multe cunoștințe și mai exacte, de unde și nevoia de sistematizare a acestui secol. Un continuator de seamă a lui F. Bacon este filosoful pedagog John Locke (1632 - 1704), pentru care toate cunoștințele provin din simțuri și din experiența dublată de reflexie, căci nici o informație nu ajunge în intelect dacă mai întâi nu a fost în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
cardiace și invers. El studiază maladiile cardio-vasculare, afecțiunile arteriale etc. Medicul Mayow este și chimist. Observații similare face și medicul și anatomistul, tot englez, Richard Lower în Tratatul despre inimă: sau despre mișcarea și culoarea sângelui publicat în 1669. Acest continuator al lui Harvey, face studii pe mușchiul cardiac, realizează transfuzia sanguină de la animal la animal (1666), cum făcuse și Giovanne Colle da Bellano în 1628, și cum după un an (1667) va face Jean Baptiste Denis, care făcuse studiile la
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
lucrarea De Motu Animalium, apărută postum (1679), el calculează forța fiecărui mușchi în raport cu greutatea. Explică rolul diafragmei și mișcarea intercostală în procesul respirației, ca și forța inimii stabilind, cu posibilitățile tmpului, rezultate cantitative. Friedrich Hoffmann (1660 - 1742) este un fidel continuator care-i va duce concepția în secolul Luminilor. Hoffmann este medic, fiziolog și chimist. El studiază prin măsurători influxul nervos, tonusul țesuturilor vii, contracțiile, relaxările, dinamica neuro-musculară. Pentru el, viața nu este decât mișcare. în terapeutică susține tratamentul cu fier
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Iași se distinge prin câteva premiere: instalarea primului aparat Roentgen la clinicile din Iași, utilizarea ultramicroscopiei în investigațiile paraclinice, fiind primul dermatolog care a organizat dispensarizarea bolnavilor de sifilis. Este urmat la catedră de I. Mironescu (1883 - 1939). Acest remarcabil continuator modernizează specialitatea prin reorganizarea clinicii și a laboratoarelor. Radiologia medicală a fost inițiată și dezvoltată de clinicieni ca Gh. Marinescu, C. D. Severeanu, Leon Sculy, D. Gerota, încă de la începutul secolului, dar învățământul este organizat abia după primul război mondial
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
după părerea lui Baudelaire, care se explică în articolul său intitulat "Richard Wagner și Tannhauser la Paris"5, prin care artistul poate atinge inefabilul, "una din cele două arte începându-și funcțiunea acolo unde se opresc limitele celeilalte". Mulți artiști, continuatori ai lui Wagner, vor dori să facă din regia scenică o fuziune a artelor, fie că este vorba de autorii dramatici simboliști care, în Franța, vor apela la marii pictori pentru realizarea fundalului, și vor colabora cu muzicienii pentru a
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să pară un provizorat, în mers, făcut în grabă, incoerent, improvizat cu entuziasm! (...) Ordinea este plăcerea rațiunii; dar dezordinea este deliciul imaginației." Suprarealiștii, care afișează convențiile cu o superbă insolență și tratează scena ca pe un spațiu de fantezie, sunt continuatorii lui Jarry. Ei își revendică această moștenire, creând piesele lui Vitrac (1889-1952) la Teatrul Alfred Jarry, nume dat de Artaud acestui teatru pe care l-a fondat în omagiul celui pe care-l consideră drept precursorul său în registrul cruzimii
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
parvenitului! [...] Credință, talent, merit, onoare, sentiment? "le cumpăr pe toate am cu ce!" Fraternitate? gheșeft și chiverniseală! Egalitate? impertinență față cu distincțiunea, cu meritul și cu talentul! Libertate? bani, insultă, retevei! Iată marele partid colectivist, urmașul partidului liberal clasic! Iată continuatorii patrioților vizionari de odinioară toxice partide ale unei bătrâne idei generoase."9 Un nivel intermediar și în privința forței denunțatoare a satirei este cel al Momentelor, a căror grupare tematică se ghidează în principal în funcție de ținta denigrabilă. Într-un ciclu de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a celor afirmați cu predilecție datorită altor formule estetice. Dacă vedem însă în termenul de "postcaragialian" nu o simplă precizare temporală, ci o noțiune calitativă care ar cumula primul sens (reductibil la cel de "ulterior momentului Caragiale") cu cel de "continuator și în maniera lui Caragiale", atunci acesta ar trebui exigent aplicat doar acelor ipostaze literare în care se regăsesc mărci ale operei sale. Aceasta presupune restrângerea ariei de investigație a comicului la acele zone în care acesta se realizează exclusiv
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]