478 matches
-
Cenacliști, la Poeți? Genel ședea impasibil, blestemîndu-se să nu folosise prilejul de-a se afla deja între gargarîcurile și mîncarîcul saloanelor Mărului de Aur. Unde, de la o anumită oră, ospătarii, loviți de băutură, aduceau tuslamamele, defilând în genunchi. Lăutarii, cu contrabasuri și țambaluri, mai crăpate ca sicriele, pârțâiau din buze la cuvintele mai deocheate ale șlagărelor, unele maimuțărite direct în engleză. Zburdau, pe acolo, vrafuri de chelnerițe gâdilicioase și moi ca franzelele, de nechezau și-i mardeau, de oha, cu frunțile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a ciocănit ușa pentru a găsi „partea care cântă” și cu ajutorul instrumentului de import, Întrun fel care l-a uimit pe Va a Început să producă niște sunete scurte și ritmice care confereau o notă aparte sârbei, era ceva Între contrabas și jass-ul de la Cățălești. Pe măsură ce timpul trecea pe nevăzute, inimile se deschideau, voia bună scotea În evidență frumusețea sufletelor greu Încercate de vremuri, nevoi și neputință și oamenii dădeau frâu liber bucuriei de a fi Împreună. Spre marea surprindere a
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cârciumar, să-i guste vinul, și nu se opreau decât la poarta lui nenea Tache Sachelarie, lumânărarul, în coada Filantropiei, unde-i așteptau niște cozonaci moldovenești, galbeni ca berea, și țuică fiartă, să-i trezească din adormiri. Abia târa Anghel contrabasul, vechi și negru, mare cât un hambar, scrijelit de atâtea drumuri, în pântecele căruia dormeau cântece nemaipomenite. Mitică Ciolan, starostele, nu-l mai slăbea cu gura dacă zăboviseră mai mult în vreun loc: - Mișcă-te, mă, mai repede, că trece
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
știa a lui, care nu-i dădea carnea pe daiboj, trebuia s-o încînte, s-o momească-n daruri. Anghel, vese-lvesel, că băuse mai mult la înghesuială, când să plece, să-i ție pe drum, bătea cu palma în cutia contrabasului, nepăsător la frigul ascuțit. Nenea Mitică Ciolan, apucat de bătrânețe, moțăia cu capul în piept, dărunat de osteneală. Numai Dumitru ridica pleoapa lui vânătă și îl grăbea pe ăl de mâna sania: - Dă-i bice, că ne-apucă viscolul... Către
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se întețise. Ace ascuțite de gheață le răneau ochii. În curând începu o ninsoare deasă și lipicioasă. Zăpada acoperi totul în câteva clipe. Dumitru începu să strige la ceilalți: - Mai repede, mai repede, mă! 336 Anghel rămase în urmă, tîrîndu-și contrabasul. Pierduse pasul și nu mai vedea urmele celor din față, pe care valurile de ninsoare le acopereau numaidecât. Întunericul creștea. - Stați, mai încet, strigă după ei, nu mă lăsați aici! Îi tremura bărbia de frig și pe obrazul neras i
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Erau cât niște viței, cu capetele mari și coame înspicate de gheață, dârji în așteptarea lor nedumerită. Câte unul mai flămând se ridica și se repezea spre lăutari, și când ajungea aproape de ei, o lua speriat înapoi. Sunetul gros al contrabasului îl făcea să urle înfuriat și neputincios. Mitică Ciolan îi numărase în gând fără să vrea. Erau nouă. Priveau neclintiți grupul de oameni și din gurile sălbatice li se scurgeau balele. Stătuse și vântul. Un ger năpraznic îngheța totul. Bătrânul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cântă, strigă la el Anghel. - Cântă, Anghele, că n-o să mai văd lumea asta... Anghel se ținea mai bine. In sânge îi mai alerga rachiul băut înainte de plecare. Nici mâinile nu-i înghețaseră și trăgea vârtos pe coardele groase ale contrabasului. - Las' că scăpăm, vă spun eu, uite ziulica, pupa-o-aș! Trebuie să treacă cineva pe aici, nu se poate! Da-n gândul lui înțelesese că, dacă n-or să iasă din locul acela în care se încurcaseră ca într-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Anghel. Dați-vă aproape și cântați mai departe. Nu se poate să nu scăpăm de aici... - Să nu ostenești! îi striga starostele din zăpadă, înghețat. Lupii se întoarseră, încercară de câteva ori să se apropie de cei căzuți, dar cântecul contrabasului îi speria. 341 Anghel albise și el, și în jurul gurii făcuse o spumă care îngheța, învîrtea înverșunat arcușul, aplecat peste instrument, nemaiștiind nimic... Dumitru privea coaja verzuie a zăpezii și umbrele nemișcate din jur. Mitică Ciolan zăcea cu ochii înțepeniți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bătut vreo doi pentru Tinca la un joc. De mine nu s- atingeau... Unul era Dumitru! M-auzi, nene Mitică? Dar nu se uita la el, știind că nu are cine să-i răspundă. Alături, Anghel tot mai cânta la contrabas. Țambalagiul își aduse aminte și de el: - Nu te lăsa, Anghele, cântă, Anghele, zi-i Nuneasca, ia zi-i, mă, Nuneasca saaPerinita, să mai joc ca atunci... Uite așa era, nene Mitică, o vreme ca asta, criglă... Înfloriseră pomii, und
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu săream între ele, se omorau. Stați la un loc, ocările dracului!" strigam la ele, dar ce, mai m-ascultau? Praf mi-au făcut costumul de ginere. Ce vremuri, ce vremuri, nene Mitică, m-asculți? Împrejur nu se auzea decât contrabasul lui Anghel, horcăind ca un muribund, și clinchetul crengilor înghețate, pe care abia le mișca vântul. Ziua aluneca deasupra câmpiei, pe neștiute, scurgmdu-și orele 342 Încete. Aci se încenușa, aci cerul se albăstrea, și totul înflorea în lumina abia ghicită
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
meticuloasă și mai ridicolă, care În nopțile de acum - mărturisesc - reduce mult groaza rutinei somnului, m-am obișnuit atât de mult cu chinul premergător somnului, Încât aproape că mă fălesc când familiara secure iese la iveală din marea cutie de contrabas căptușită cu catifea, la Început nu beneficiam de asemenea mângâiere sau apărare: nu aveam nimic - doar lumina simbolică a candelabrului potențial strălucitoare din camera Mademoisellei, a cărei ușă, conform recomandărilor medicului familiei (Vă salut, domnule doctor Sokolov!) rămâne ușor Întredeschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
locul un preceptor elvețian, Monsieur Noyer. Era un bărbat bine făcut, cu o mustață țepoasă și ne citea Cyrano de Bergerac al lui Rostand, rostind cu savoare fiecare vers, modificându-și timbrul vocii de la cel de flaut la cel de contrabas, conform personajelor pe care le imita. La tenis, când servea mingea, stătea bine Înfipt pe picioarele lui groase, Îndepărtate, pe linia de fund, Îmbrăcat În pantaloni de nanchin boțiți, mai Îndoindu-și brusc genunchii când dădea mingii o lovitură puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
subacvatic, un izvor termal sau un gheizer supradimensionat, despre care nu știa încă nimic. Pe suprafața lucie a imensului lac, plutind în derivă, sclipea în soare o cutie de lemn. După toate aparențele, era o cutie de rezonanță a unui contrabas sau violoncel. Aceasta, se îndrepta direct spre jetul amenințător care ar fi înghițit-o cu tot ce era în ea într-o fracțiune de secundă. În jur nici țipenie. Era singur, într-un smârc dens, murdar și lipicios care nu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mai amintea nimic, că uitase tot ce-și propusese cu atâta ardoare să-i povestească soției, mormăia ceva nedeslușit, a pagubă. Știa că a trecut prin multe peripeții, dar nu-și amintea decât imaginea rămasă încă vie a copilului din contrabas sau violoncel, care îi sugeră o idee salvatoare ce-i va schimba radical existența. Ce s-a întâmplat, te văd complet schimbat, vesel și bine dispus ca în tinerețe, ai visat frumos!? îl întrebă soția, mirată de optimismul de care
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în surdină niște acorduri de pian sau ceva din operetele lui Kalmann. Dacă n-ar fi aprins becul de deasupra ușii, ar fi avut senzația că întreaga încăpere a fosei ar fi fost plină cu instrumente muzicale, de la viori și contrabași, până la flauturi, trompete, oboiuri și tube, xilofoane, etc, pregătite pentru repetiție. Lumina parcă bolnavă a becului murdărit de muște de-a lungul anilor, scotea la iveală umbrele paravanelor, ale cuierelor și ale dulapurilor, creionându-le apăsat proeminențele lungite și lascive
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Punctul forte al clasei, dar și al școlii, am înțeles, era orchestra. Cei mai mulți dintre puradei trăiau periculos cu instrumentele-n mână. Și cântau ziulica întreagă. Ghiozdanul unora era cutia de scripcă, de acordeon sau, ca în cazul Marelui Bronz, de contrabas. Eu, nimic. Băieții aveau însă o problemă: "Bă, zice Marele Bronz, avem concurs și nimeni nu vrea la dobă. E o rușine să bați darabana, în vreme ce alții vrăjesc basul. N-ai un fraier prin mafia ta? Știu că ești ocupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de Ferentari"? Rămân mască: suflătorii, puștii cu arcușul și țambalagiul fac minuni. Băieții știu carte. Dirijorul e cam în plus. Bat în tingiri cu sfială, în dobe numai atât cât să tulbur puțin praful de pe ele. Marele Bronz, trudind alături de contrabas, e în culmea fericirii. Îmi face semn că e mulțumit de mine. Chiar și dirijorul îmi arată a satisfacție pentru discreta mea tăcere artistică dinții lui de culegător mexican de tutun. Sunt furat de atmosferă. Vine momentul în care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pur și simplu peste ele și le lovesc de n-au aer. Nici nu-mi mai zăresc mâinile. Deodată, minune! Sala e în delir. Bisss! Mexicanul lungește gâtul, se întreabă dacă vede și aude bine. Marele Bronz stă priponit de contrabas. Mă dau greu la bis. De fapt, îmi pare rău că m-am trădat. Dar, fie ce-o fi. Când reîncep, nici nu mai știu ce fac. Dar știu că încep să iubesc Ferentarii. A doua zi, în școală, isterie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
reînviam toate speranțele, mă abandonam iluziilor... Așa a fost și acum. Bronzamentul de lux a rămas perplex. Ceilalți, aidoma. Invitatul de onoare m-a felicitat. A fost primul meu triumf de violonist. Nu a lipsit nici premiul cel mare. De lângă contrabas, cu vocea sa baritonală, Marele Bronz, o autoritate a puștimii artistice, a strigat: "Bravo, Marele Alb!" Nimeni până la el nu pusese atâta dragoste în niște vorbe care erau aruncate către mine. A doua zi, Marele Bronz m-a întrebat: "Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
curgeau ușor, ca un pârâiaș inocent, ca o durere mută care voia să cânte. Și mi-am jurat în zilele acelea că voi înălța cândva, în curtea școlii din Ferentari, o statuie uriașă a dragului meu, Marele Bronz, sprijinit de contrabas, cu fesul lui celebru pe cap, cu privirea sa blajină de uriaș cu suflet mare... Și-apoi, cât am făcut umbră pământului prin Ferentari, nu m-am mai putut desprinde de amintirea sa, mai ales pentru faptul că toți credeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
suflet acest om! Mă bucur că te-a regăsit!... Marele Bronz era aidoma celui din epistolele Andrei, dar și aidoma lui, Marele Bronz de Ferentari. Simțeai că dintr-o clipă în alta va coborî, de pe perete, pentru a cânta la contrabas... Z, nu te supăra, nu mă poți lăsa un pic fără aureola de sfânt? Aș vrea să stăm la o voroavă despre mafia din Ferentari. Hai, pe bune, chiar ai făcut parte din mafia metropolei sau ai dat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dinăuntru crește sunetul unui clarinet. E un firicel trist de melodie, care poartă-n el o hotărâre finală, de nestrămutat, ca a unui animal plecat În căutarea locului În care să moară. Când izbucnește valul viorilor, al cornurilor și al contrabasurilor, receptorul devine din ce În ce mai greu. Nu-l mai pot ține și-l las Încet În furcă. Parc-au trecut ore sau ani, dar au fost numai clipe. Podeaua e udă, apa care s-a scurs a format deja o băltoacă. Telefonul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Americanii au plecat, limba lor a rămas, ura! Rainer tocmai observă cu neplăcere că în clipa de față idiotul de Hans nu e unealta lui, ci a cântăreților de jazz. Aleargă de colo‑colo, strânge plin de zel pupitrele, îndeasă contrabasurile în husele lor de pânză tare, închide și deschide pe rând pianul, în funcție de ce i se spune, curăță trompetele, stivuiește partiturile cu aranjamentele deasupra și le răvășește iar la comandă, ridică și coboară scaune, le adună laolaltă, răstoarnă apoi tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
intensifică puternic dinamica scenei. În același timp, ea acționează totuși ca o legătură solidă, unind două colțuri opuse ale picturii și exprimând ridicarea înaltă a picioarelor dansatoarelor printr-o înghețare a mișcării. Împreună cu simetria robustă a celui ce cântă la contrabas de pe verticala centrală, acest aranjament paralizează acțiunea într-un fel mai mult decât caracteristic stilului lui Seurat. Am observat că în multe aranjamente bipolare axele de echilibru servesc drept divizori și, prin urmare, sunt mai degrabă „canale” decât elemente marcate
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
ceva mai mult de el, capul începe să aibe înfățișări diferite, după locul de unde-l privești. Dacă te urci în creștet și te uiți la cele două răsuflători în formă de f, întregul cap îți poate apărea ca un imens contrabas, pomenitele orificii fiind „urechile“ sale. Dacă-ți ațintești apoi privirea asupra ciudatei incrustații în formă de pieptene din creștetul capului - o protuberanță verzuie, acoperită de scoici, pe care groenlandezii o numesc „coroană“, iar vînătorii din Mările Sudului „bonetă“ - capul balenei
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]