532 matches
-
domeniul bunului-simț, cu scop, declarat sau nu, de a-i clătina resorturile, exhibându-și manelele sau alte plăceri, demolatoare ale valorilor consacrate sau doar atentând la ele: E-un loc în apropiere unde muzica / distruge zi de zi peisajul. O contrapondere la cotidianul nu neapărat dezabuzant - pentru că poeta pare a avea o imensă putere de a înțelege, de a ierta, de a se resemna în fața acțiunilor traumatizante ale realității -, dar, oricum, dezagreabil, care contravine, răzbătând implicit din fiecare poem, aspirației autoarei
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
impune o disciplină și referințe comune unui mozaic de comunități luterane, calviniste, catolice, armenești, evreiești și ortodoxe. Voința de unire este în aceeași măsură și a Bisericii catolice, a cărei ierarhie vrea să cîștige populația românească din Transilvania, realizînd o contrapondere în fața calviniștilor maghiari. Procesul de unire este lent, inspirîndu-se din unirea Bisericilor catolică și ortodoxă din Polonia, încheiată în 1596, și începe în 1677. Timp de aproape patru ani au loc negocieri între episcopul ortodox de Transilvania, Teofil, și iezuitul
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
definitiv atrasă de ei". Am putea reproșa psihologiei mulțimilor, și în special lui Le Bon, cele cîteva remarci pripite, pline de prejudecăți și, ca să fim sinceri pînă la capăt, superficiale. Dar vom fi frapați văzînd că ele își află o contrapondere în descrierile făcute, de atunci încoace, celor mai exemplari conducători ai vremurilor noastre: Stalin și Hitler. În comparație cu alți îndrumători ai partidului comunist rus, cu mari oratori de talia lui Zinoviev și Troțki, cu teoreticieni sclipitori, cum a fost un Bukharin
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Press, Londra, 1963. 529 B. Lazitch, op. cit., p.55. 530 Ibidem, p, 97. 531 Ibidem, p.177. 532 Nici psihanaliza nu este scutită de conducători totemici. A se vedea F. Georges, L'Effet 'yau poêle, Grasset, Paris, 1979. 533 Prin contrapondere, Biserica și armatele se transformă într-un soi de partide conforme cu vîrsta mulțimilor. În asemenea măsură încît E. Gilson a putut să scrie: Dacă există societăți de masă sau care au această vocație, Biserica este una dintre ele." (vezi
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
condițiile unei comenzi date. Din acest punct de vedere, se poate spune că și ortostatismul aparține tot motricității, dacă se ia în calcul faptul că în discuție sunt două forțe musculare egale, puse în balanță de musculatura agonistă, ca o contrapondere la cea antagonistă (Constantinovici și Adam, 1997). a) Testarea ortostatismului Pentru a realiza acest obiectiv, KT se plasează în fața pacientului sau în lateral, pentru a putea observa particularitățile de atitudine ale acestuia, aflat încă la pat, în decubit dorsal. În
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
nu o identitate, ci o intraductibilitate națională a moldovenilor, incapabili să facă un pas până la autoidentificarea ireversibilă și firească cu națiunea română, sau o sută de pași până la crearea unei națiuni moldovenești. Națiunea moldovenească s-a definit doar ca o contrapondere la celelalte naționalisme: eliberator, de emancipare națională și socială, cu caracter antirus și antisovietic în 1918; conservator, antiromânesc și prorus, de sorginte rusească, din 1991 și mai ales din 1994, în perioadele de guvernare ale PDAM și a comuniștilor. Refuzând
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
în sensul că "only by a tacit, by real agreement to combine against any power which seemed to menace them, în other words by the creation of a balance of power" (s. Ven.C.)6 care să constituie, deci, o contrapondere la cea dominată de marile puteri. Este, așa cum se va constata din cuprinsul acestei monografii, îndeosebi cazul Suediei care, în perioada cronologică abordată, a fost, din motivele analizate pe larg, cel mai activ stat din zona scandinava care a promovat
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
totul altul era limbajul în care era abordată chestiunea în timpul discuțiilor cu von Knobelsdorff. Deoarece, crearea Triplei Alianțe făcuse că obiectivele în discuție ale Porții Otomane să capete un contur mult mai concret, si anume necesitatea de a crea o contrapondere la această, devenită un pericol real și pentru securitatea Imperiului Otoman. Turcii bănuiau că, la adăpostul acesteia, Rusia viza scoaterea lor din Europa "et de leș réduire à leurs possessions d'Asie" (s. Ven.C.)76. Or, tocmai această perspectivă
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
contra unui fost aliat care, în pofida unor sincope, reprezentase, până atunci, fundamentul politicii europene a Porții Otomane vizând acel obiectiv, si anume Franța. Stare de fapt exprimată de articolul XII, în virtutea căruia alianță defensivă trebuia să constituie nucleul creării unei contraponderi "politique et nécessaire pour le maintien de la tranquillité générale"; motiv pentru care, tarul și sultanul "ne manqueront pas d'inviter S.M. l'empereur roi de Bohéme et de Hongrie, leș rois de la Grande Bretagne et de Prusse, ainsi que tous
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
în plus de a produce un dezechilibru în cadrul alianței care ar fi defavorizat-o, date fiind suspiciunile sale că cele două aliate ar fi putut să-și coordoneze din nou politică lor orientala. De aceea, era nevoie stringenta de o contrapondere ce putea fi reprezentată, înainte de toate, de Prusia, adversara ireconciliabila a Austriei în spațiul german, si a Rusiei, deși în alți parametri, în Polonia. Aceluiași obiectiv trebuia să-i fie subscrisa și aderarea Suediei la coaliția antifranceză, dată fiind rivalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
educației, pentru că: • arată și alte căi, opțiuni substanțial diferite de practica tradițională, • intră între caracteristicile personalității și competențele educatorilor, • este rezultatul reflecțiilor asupra modernizării educației sub influența dezvoltărilor sociale, tehnologice, culturale, politice din ultima parte a secolului XX, • este o contrapondere la abordarea globalistă actuală, • este o expresie a umanismului, a respectării tendințelor afirmării naturii umane și împotriva birocratizării, tehnologizării, standardizării. Este aici tot o acțiune a educatorului de construcție, în baza reflecției critice, a strategiei specifice din mai multe paradigme
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
o importanță de durată în studiul Relațiilor Internaționale. Concluzie În ciuda slăbiciunilor sale, marxismul contribuie la teoria Relațiilor Internaționale sub cel puțin patru aspecte. În primul rând, materialismul istoric, cu accentul său asupra producției, relațiilor de proprietate și claselor, constiuie o contrapondere importantă la teoriile realiste care consideră că lupta pentru putere și securitate determină structurile politicii mondiale. Aceasta conduce la încă două aspecte, și anume că marxismul a fost demult preocupat de globalizarea capitalistă și inegalitățile internaționale, și, din această cauză
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
cetățeni, atomi indivizibili adunați într-un lanț reprezentativ, suveranitatea generală. Subiectul uman, exterior mașinii tehnice, dar ale cărui atribute sînt menținute, trimite la subiectul absolut, sau Res Publica, care este exclus dintre mașinile sociale autonome, dar care le face posibile. Contraponderile analitice, în piese detașate, ale societății politice, sugerează piesele detașate ale societății civile, iar piesele detașate ale societății civile sugerează piesele detașate ale mașinii tehnice. Lizibilitatea mașinilor comunicativă, socială și tehnică, precum și tipul lor de vizibilitate, nu este decît o
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
absolutul. Se poate accepta un rege, dacă el este îndeaproape controlat. La fel, un anume tip de aristocrație care ar privilegia micile orașe aflate într-o dezbatere permanentă (un fel de confederație autogestionară) în detrimentul capitalei 147. Numeroase limitări și numeroase contraponderi sînt propuse aici. Element esențial în gîndirea sa metafizică și politică, nu există cauză și efect, din perspectiva modului linear, reprezentativ al bilei de biliard și al sistemelor noastre republicane. Ne-am putea imagina că aici cauza și efectul sînt
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
egalitatea (?), fericirea, munca-loisir pentru toți, prin mașina slujitoare-stăpînă: acestea sînt cuvintele dominante ale discursului inaugural al responsabilului suprem al proiectului japonez al celei de a cincea generații de calculatoare 148. Totalitar, de asemenea, pentru că pune în cauză toate separațiile și contraponderile regimurilor noastre republicane. De ce să le păstrăm dacă adevărul este mediatic? Un sondaj nu e preferabil unei decizii a Consiliului constituțional? Voință uimitoare de putere, ascunsă într-o publicitate mercantilă și care, în excesul său, ar fi puțin periculoasă dacă
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
a inversa nu fac decît să răspundă reversibilității imaginilor, a simbolurilor, a metaforelor. Mitul politic nu este o excepție de la această regulă, însăși tema conspirației nu este în mod obligatoriu însoțită numai de conotații negative: imaginea complotului demoniac are drept contrapondere pe aceea a sfintei conjurații. Dacă există o umbră amenințătoare, există și o umbră protectoare și Fiii luminii caută adesea noaptea pentru a lupta. Numai complotul ar putea să dejoace complotul. Secretul, masca, taina inițiatică, comunitatea celor demni de încredere
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
care n-a voit să recunoască imperativul zilei și care continuă, sub diverse forme, a-și adjudeca toate prerogativele. "Rien appri, rien oublié". Din păcate, puterea n-a întâmpinat forțe pe măsură, capabile să emită la rândul lor strategii de contrapondere. Până acum ea și-a putut permite să-și facă jocul cu relativă dezinvoltură, contând pe incapacitatea opoziției de a-și organiza în mod eficient resursele. Strategia actuală a guvernanților, după lunga serie de erori comise într-un domeniu sau
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
acest mod putem vorbi de corporealitate, inclusiv în contextele tehnologice în care ființa umană pare dezrădăcinată din percepția normală și normalizată în mod fiziologic și cultural. Vom susține perspectiva prezenței material-fizice a corpului uman perceptiv în realitatea virtuală ca o contrapondere la discursurile destrupării ființei umane în noile contexte informațional-comunicaționale. În același timp, admitem caracterul imaginal, deopotrivă ca imaginație și imagine, al corpului virtual și vom evidenția acest caracter prin apelul la reprezentări și la acțiuni artistice. Nu în ultimul rând
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
cu privire la presupoziția că o posibilă achiziționare a unui nou tip de trup/hardware ar lăsa intactă personalitatea/software umană, împotriva acestui tip de atitudine s-a luat imediat poziție, problematica însăși care stă la baza inteligenței artificiale fiind socotită discutabilă. Contraponderea la programul „tare” vine din partea lui Penrose (1989Ă care consideră că mintea umană este legată de suportul său material, creierul, iar algoritmizarea tuturor operațiilor gândirii umane nu se poate dovedi practic. Critic al inteligenței artificiale, Penrose proclamă superioritatea minții umane
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
respingerea resemnării în fața limitelor intelectuale, organice și naturale ale umanului, însumate ca o constantă a condiției umane în filosofia occidentală. Sau în privința optimismului necritic învestit în dezvoltarea uman-tehnologică, în absența îngrijorărilor în legătură cu posibilele amenințări existențiale și în universalizarea utopiilor, fără contraponderea adusă de eventualele distopii. De pildă, ingineria genetică este aprobată în unanimitate ca o necesitate terapeutică, ca o inevitabilitate în scopul vindecărilor și al sporirii capacităților fizic-intelectuale, în timp ce posibilitatea unui pericol sau a unei erori de „programare” nu este luată
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
2003 pentru o critică a criticilor aduse transumanismuluiă. Dacă pentru bioconservatori mutațiile genetice sunt potențiale manifestări inumane, pentru transumaniști refuzul acestora (de pildă, în tratarea cancerului, a altor boli sau handicapuriă este o dovadă de antiumanism și de iresponsabilitate. În contraponderea discursului bioconservator critic și contrabalansând temerile acestuia, transumaniștii propun o viziune a viitorului în care oamenii au libertatea de a accepta sau de a refuza intervenția tratamentului genetic, așa cum astăzi există drepturi ale reproducerii artificiale, ale divorțului sau ale sinuciderii
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
postumană, prezintă relația corp-lume ca pe o simbioză. Mai mult, cele două teorii pot intra într-o paradigmă complementară. Astfel, analiza fenomenologică poate recupera dimensiunea uman-intențională în cadrul postumanității subiectului mașinic, după excursul conectiv deleuzo-guattarian. În același timp, poate fi o contrapondere la discursul cibernetic, de tip Stelarc, transumaniști și extropieni. Punctele de divergență dintre aceste două modele teoretice sunt numeroase și evidente, astfel că ceea ce le unește le și desparte. Astfel, pentru Deleuze și Guattari, simbioza corp-lume este una mașinică, preconștientă
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
perspectivă personală (cea a postumanismului critic temperată sau posibile soluții la problematica dispariției trupului în spațiul virtual al tehnologiilor informațional-comunicaționale. Această problematică se presupune a apărea ca urmare a politicii de hiperreprezentare și de supraîncărcare informativă a lumii. Ca o contrapondere la acestă realitate existențială și culturală, am urmărit elaborarea unor posibile răspunsuri filosofice, antropologice, etice și artistice la provocările vulnerabile și la incertitudinile aduse de noile tehnoștiințe în viața și în societatea umane. O posibilă concluzie a acestor demersuri este
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și culturale trebuie filtrate printr-o critică pragmatică și realistă, însă moderată și echilibrată. În timp ce astfel de teorii îmbrățișează progresul tehnologic ca o îmbunătățire inevitabilă a vieții umane și transformă orice corporealitate într-un construct cultural, se simte nevoia unei contraponderi teoretice cirscumpecte și temperate. Această contrapondere are menirea de a dezbate nu doar astfel de utopii (imaginate în special de școala americană a „entuziaștilor”, respectiv a transumaniștiloră, ci și discursurile distopice (promovate cu precădere de școala franceză a „pesimiștilor”, respectiv
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
critică pragmatică și realistă, însă moderată și echilibrată. În timp ce astfel de teorii îmbrățișează progresul tehnologic ca o îmbunătățire inevitabilă a vieții umane și transformă orice corporealitate într-un construct cultural, se simte nevoia unei contraponderi teoretice cirscumpecte și temperate. Această contrapondere are menirea de a dezbate nu doar astfel de utopii (imaginate în special de școala americană a „entuziaștilor”, respectiv a transumaniștiloră, ci și discursurile distopice (promovate cu precădere de școala franceză a „pesimiștilor”, respectiv a criticilor tehnoculturaliă, care neagă orice
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]