689 matches
-
pas sigur, către trecerea de pietoni. Și priveau peste capetele mulțimii. Mama a trebuit să se ferească iute din calea lor: pentru ei, ea și alții ca ea nici nu existau. Mama mi-a aruncat imediat după aceea o privire contrariată. Am citit în ochii ei umilință și revoltă. Iar eu, deși îmi clocotea sângele în vine, m-am mulțumit să ridic din umeri și să fac un gest de neputință... Apoi am ajuns la întretăierea de la Universitate, dintre Bulevardul Magheru
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
se ascundea și de unde putea să comunice cu noi fără să ne dezvăluie acel loc ascuns. O continuare, de dincolo, a șotiilor pe care tata obișnuia să le facă, uneori atât de plauzibile încât, în toiul discuției, mama se oprea contrariată și îl scruta încercând să ghicească dacă e vorba de ceva real sau de o născocire. De pildă: se zvonește că începând cu întâi, luna viitoare, proprietarii își vor recăpăta magazinele naționalizate! Ne întoarcem la viața normală de dinainte de război
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mi-a răspuns fără ezitare: N-ai fi fost tu. Mi-era imposibil să înțeleg. Cum adică n-aș fi fost eu? Ce-ar fi putut să mă împiedice să mă nasc cu câțiva ani mai devreme? Am privit-o contrariat și am observat cu un sentiment acut de jenă și de revoltă că era rușinată și emoționată. Dacă mi-o spusese fără ezitare, ezita acum. Rușinea cuvintelor rostite se degaja din zâmbetul ezitant al buzelor ei și din ușoara roșeață
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să cunoască marea taină pentru că nu mai exista niciun eu care să cuprindă conștiința acelei taine. Dacă va fi fost vreuna. Acum are o cu totul altă reprezentare. Deși emoția de-atunci rămâne. Mama sa ar fi de bună seamă contrariată dacă ar afla că asemenea gânduri îi umblă prin cap. Blasfemie! ar zice în gândul ei, desigur; fiindcă se jena să rostească cuvinte pompoase. Cum adică nu mai există niciun eu? Eul este veșnic și indestructibil, așa cum l-a creat
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
-i în umbră obrazul pe jumătate ascuns de șuvița de păr. N-ai vrea să ne abatem pentru un minut pe la biserică? o întrebă. Ar fi dat orice să deslușească o umbră de interes în răspunsul ei. Dar ea întrebă contrariată, ba chiar cu o ușoară iritare, vizibilă pe față: Tu vorbești serios, Dragoș? Care biserică? Biserica Sfântul Mina Vergu. E la doi pași de-aici, pe strada Robescu. Doar să aruncăm o privire înăuntru. Cinci minute. E plăcut să vezi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
a luminat, iar mâinile i s-au împreunat a rugă... Eu zic că îi mai bine că s-a gândit să se facă doctor și nu popă - a apreciat Toaibă, cu zâmbetul pe buze. De ce spui tu asta? - a întrebat contrariată Maranda. Păi doctorul te mai scoate din ghearele morții, dar popa, când te-o dus, ești bun dus! Aleluia! Și chiar așa ai gândit, dragul mamei? Da, mamă, și nu mă voi lăsa până nu voi ajunge doctor! Maranda a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
perdeluțe înflorate de culoarea florii de liliac, Ingrid a văzut că toate frunzele copacilor din gradină își schimbaseră culoarea. - Ce-o mai fi și asta? Dragă Mio-Mao, de ce nu mai sunt verzi frunzele copacilor din grădină? - Miiiiaau, îi răspunse la fel de contrariată pisica. - Repede, s-o întrebăm pe mama. Ingrid coborî de pe scăunelul pe care se cocoțase ca să privească afară și merse spre bucătărie unde știa că o așteapta mama cu lapte cald și prăjiturică. - Mami, mami... cineva a colorat frunzele din
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
se opună, nici n-o să protesteze, de frică să n-o audă Cici, de afară. Am apucat-o în brațe și am strîns-o, lipind-o de mine. La început a vrut să reziste, dar nu era chip. Pe urmă foarte contrariată s-a lăsat în voia mea. Nu făcea altceva, decât mă împroșca mereu cu săgețile ochilor ei. Cici mai bătu de două ori, apoi văzând că nu-i răspunde nimeni, plecă. Zgomotul pașilor ei se stinse repede. Mihaela răsuflă ușurată
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
N-a venit, n-aveam s-o mai văd niciodată. Trăiam clipe când mi se părea că pământul de sub picioare prinde a se scufunda cu mine. De teamă apucam mâna Mihaelei și o strângeam... ― Ce ai? mă întreba ea, cam contrariată. Nu înțelegea... Ce-i drept nu înțelegeam nici eu atunci. Acum, da... Numai că acum e prea tîrziu! VI La o lună după căsătorie am fost numit avocat într-un contencios al Ministerului de Comerț, în urma unei recomandații a profesorului
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nu mă refer decât la necinstea actriței. În loc să mărturisească bărbatului: da, iubesc pe altcineva, ea a mințit și această minciună a provocat drama. ― Crezi că e chiar așa de ușor să spui soțului că iubești pe altcineva? izbucni Mihaela puțin contrariată. ― Nu prea miroase a bine, draga mea. Prea faci cauză comună cu femeia adulteră, am exclamat cam surprins de atitudinea ei dârză, dar, ca să nu atrag atenția Bogdăneștilor, dădui cuvintelor un aer de glumă. Musafirii izbucniră în râs. Odată cu ei
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ce mare lucru e să fii profesor universitar! Nu știu ce mă împinse s-o contrazic (poate aluzia unită cu regretul ei că nu eram și eu profesor). ― Te înșeli, dragă. Nu prea e chiar așa de mare lucru! Ea pufni, ușor contrariată. M-am prefăcut că nu bag de seamă. I-am spus oarecum sfidător: ― Crezi că eu n-aș putea să fiu profesor universitar? Zâmbi ironic, disprețuitor, poate și una și alta. Dar nu-mi răspunse. Zâmbetul ei mă jigni adânc
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
instinctul mă îndemnase să-mi schimb locul.) ― Bine, i-am răspuns consimțind să plece după-amiază, așa cum voia. ― Și pentru că am ajuns aici, trebuie să-ți explic ce-a fost... ― Nu e nevoie... ― Nu ești deloc curios să afli? ― Nu! Păru contrariată, foarte contrariată de refuzul meu. ― Rău faci. Sânt unele lucruri care ar aduce lumină. ― Nu mă interesează deloc. Mă privi îndelung, apoi ridică din umeri: ― Fie! Câștigam teren. Ah, cât aș fi vrut s-o descos, în ce împrejurări mă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
după ce am trăit să-l vedem pe Theodor Baconsky încercând largul mării electorale, Alina Mungiu a lansat Alianța pentru o Românie curată. Când i-am ascultat vorbirea, pe 12 noiembrie, la GDS (unde m-am dus cu veche, deși adeseori contrariată, admirație pentru inteligența-i tăioasă și energia debordantă), mi-am imaginat brusc, o dată mai mult, la troisième voie, altfel spus: însumarea împieptoșată a zecilor de procente din electoratul debusolat, scârbit și abulic, înrobit din născare bunului-simț și bunei-credințe. Nu un
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mi-am zis, gata să fac pe figurantul indiferent de partitură. Scontam pe orice variantă de recunoaștere a marelui actor și regizor de către tânăra doamnă intens rimelată, care păstorea computerul cu desti nele nevrednicilor debitori ce eram: strigăt uluit, mirare contrariată, excitație naiv admirativă, holbare amuțită etc. Numai la ceea ce a urmat nu mă așteptasem. După ce, aproape sfios, cu o liniște ușor obosită și un desă vârșit respect, artistul i-a relatat problema („Știți, eu nu locuiesc în țară... Dar am
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
luminoase, ca un mare eveniment. Trebuie să renunț și la "erupția vulcanică", programată peste o jumătate de oră la cascada construită în mărime naturală în fața hotelului, cu stânci pe care apa se prăbușește ca la Niagara. Remarc, în fugă, ușor contrariat, că toți palmierii și florile, abundente, de la parter, care m-au uimit la sosire, dîndu-mi o senzație de basm exotic, sunt, de fapt, simulacre. Și "caii marini" din hol sunt din plastic. Poate și stâncile cascadei. Pentru a nu avea
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Chipul acesta de a se comporta era însă ușuratic. Auzind o călcătură îndesată în urmă, iuți pasul. În zadar, căci fu strigat. În silă, Neculai se opri. Chipul lui pe care niciodată nu se citea nimic arăta de data asta contrariat. Îl urmărise un ospătar de la bufet, acolo unde cerșetorul se aciua adesea pe la colțul meselor la care găsea resturi într-o farfurie. Pe drept cuvânt filosoful era neliniștit. Și altădată i se interzisese să cânte sau să cerșească. De data
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
pierd timpul. Și mă îndoiesc tot mai mult că oboseala mea e generată doar de boală. Poate că infarctul n-a fost decât un detonator. Parcă s-au scurs din mine energiile vitale. N-au mai rămas decât o tristețe contrariată și sentimentul că nu sunt în stare să părăsesc indiferent această lume. Încă iubesc această ticăloasă viață care are consistența fumului. N-am avut norocul să pot crede că moartea e o poartă spre altceva și nu mă pot obișnui
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
o bomboană umplută cu lichior, din el a început să curgă un lichid incolor cu miros de migdale amare, usturător. Erau pilulele cu otravă care se dădeau spionilor pentru eventualitatea în care ajungeau la interogatoriu. -Pilule cu otravă? am întrebat contrariat. -Da. Acid cianhidric. Vrei să încerci? -Nu, nicidecum. Nu am nevoie de așa ceva... -Mai gândește-te. Peste câteva minute ai putea spune: Am jucat pe viață și am pierdut. M-a cuprins o stare de nervozitate pe care nu
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
câteva mile bune de înot continuu, am găsit în sfârșit iahtul luxos ancorat de țărm. Când m-a văzut acolo,a fost atât de uluită de figura mea răvășită de valuri, de zâmbetul meu ușor forțat și a rămas foarte contrariată. Avea o privire jicnită și ușor pierdută. -Eram convinsă că vei veni să mă cauți! Își întoarse imediat ochii jenată de privirea mea revelatoare. -Tu ce crezi că ar fi trebuit să fac? -Să pleci, așa cum mi-ai spus. -Nu
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
resimți lovitura, apoi destinderea amuzată, ce se putea acum citi pe fața mamei. Băiatul dădu colțul, frecîndu-și cu jale urechea. Femeia se întoarse și-l privi pe Lanark, apoi își duse mîna la gură, de parcă ar fi fost surprinsă și contrariată. Lui Lanark îi venea să-i facă cu mîna, ca băiatul, să deschidă fereastra și să-i strige cîteva cuvinte liniștitoare, dar pe stradă trecu o căruță de lăptar trasă de un cal maroniu, și cînd se uită înapoi, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în culme, apoi se prelinse în ecouri spre văile din depărtare. — Da, zise pastorul. Fac teste la fabrica de muniții de-acolo. Țara trebuie ocrotită cu tot Iadul pe care-l putem strînge la un loc. Thaw simțea o furie contrariată. Mușcase din fructul superb al după-amiezii și găsise sîmbure tare de cuvinte anoste. Murmură că vrea să se întoarcă acasă. Mda, zise pastorul. E tîrziu pentru un băiețaș ca tine. Ești prea departe de pătuțul tău. Se ridică și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Thaw intră la el, în dormitorul din față, și-l găsi îngenuncheat lîngă pat cu fața vîrîtă în cuvertură. Gemete reținute veneau dinspre fața lui înfofolită, iar spatele i se zgîlțîia spasmodic. Ce s-a întîmplat, Duncan? întrebă domnul Thaw contrariat. Nu vrei să mergi la școala de artă? Nu ești bucuros? — Da. Foarte bucuros. Atunci, de ce boceți? Thaw se ridică și-și șterse fața cu o batistă. — Nu știu. Poate că de ușurare. Domnul Thaw își bătu fiul cu afecțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
încăperii de alături. Păcat că nu văd mare lucru...“ „Ce să mai vezi ?“ Râdeam cam strâmb. Intrasem în groapa lui. „Nu-ți ajunge și atât ?“ „Stai să-ți explic, domnule !“, s-a încăpățânat Constantin. Ridicase arătătorul de la mâna dreaptă. Părea contrariat. „Să-ți dau un exemplu... Acum șase ani îmi făceam armata, la Giurgiu. Nu cunoșteam pe nimeni în oraș. Duminica mă plimbam singur pe malul Dunării, cât mai departe de cazarmă. Aș fi vrut să mai aud și eu o
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
A coborât! L-am văzut cu ochii mei! - Și totuși am activat scuturile! Spuse Pennons, destul de calm. Grosvenor își plecă privirea: sub picioarele lui strălucea o flacără albastră, superbă. Limbi subțiri de foc se ridicau spre costumul lui de protecție, contrariate parcă de rezistență acestuia. Nu se auzea nici un zgomot. Grosvenor privi buimac în lungul coridorului, acoperit cu un covor de flăcări albastre, spectrale. O clipă, avu iluzia că privirea lui străbate până în fundul navei. Își veni repede în fire. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
înăuntru coșulețul cu fursecuri și un pumn de migdale și i-l întinse. ― N-o să vă fie prea greu, domnule maior, nu-i așa? Vreau să știe că m-am gândit la el. Își frânse degetele încurcată. Am fost extrem de contrariată zilele trecute... L-am întîlnit în câteva rânduri chiar aici pe stradă. Alaltăieri, nu înțeleg cum s-a întîmplat, m-am întors brusc și l-am văzut. Am avut sentimentul că mă evită... O impresie, acum îmi dau seama. Bătrânețea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]