1,341 matches
-
acele nesfârșite pagini din Opus postumum, care, chiar dacă n-au cucerit pe nimeni, rămân totuși semnificative, pentru nevoia de a trece de la formal la real.” (Devenirea întru ființă, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981, pp. 304-305.) Este o raportare care contrastează cu cea din studiul despre lucrul în sine și cu alte scrieri de tinerețe în care Noica este preocupat exclusiv de o cât mai bună comunicare cu universul de idei al lui Kant. Iată doar un singur exemplu. În teza
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
pe Kant.” (Apud Dora Mezdrea, Nae Ionescu. Biografia, vol. I, Editura Universal Dalsi, București, 2001, p. 271.) Dincolo de teribilismul tinereții, transpare aici convingerea viitorului profesor de filosofie că o lucrare ca aceasta nu merită prea multă atenție, o convingere care contrastează cu ceea ce au crezut unele din cele mai bune minți care s-au îndeletnicit cu filosofia, începând cu cele din generația lui Kant. Deja la doi ani după publicarea Criticii rațiunii pure, în aprilie 1783, Moses Mendelsohn îi scria autorului
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
încifrării realității. Invocarea lui R. Austin Freeman drept posibil model pentru știința destrămării treptate a misterului nu e întâmplătoare. Încă de prin 1907, Freeman a lansat un gen de povestire polițistă - avându-l drept erou pe seducătorul dr. Thorndyke - ce contrasta puternic cu direcția auster-dominatoare a lui Conan Doyle. Freeman lasă indiciile crimei la vedere, mizând pe inteligența cititorului. În realitate, el doar mimează cooperarea, deoarece povestirea e concepută asemenea unei rachete cu mai multe trepte. Invitat să ajute la desprinderea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
succesiunea neîntreruptă a unor acțiuni. (Cu acest rol conjuncția și apare mai ales În stilul narativ). Un exemplu luat dintr-o carte recentă: (Titlurile de noblețe sunt incongruente cu forma de singular a verbului utilizat. Desigur, tema dialogului de asemenea contrastează cu titulaturile pretențioase.). (Cernicova, 1998, p. 83). După cum se vede, În acest caz autoarea a pus punct atât Înainte, cât și după paranteză! Cred că ne aflăm În fața unei situații În care practica va fi mai puternică decât norma, iar
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
pudoare și mergând până la a-i cere mamei să o mângâie pe pântece. Era vioaie, dar dezordonată și murdară. La șapte ani, s-a schimbat brusc, spălându-se foarte des pe mâini și manifestând obiceiuri de ordine și curățenie ce contrastau în mod straniu cu felul ei anterior de a fi. Să subliniem că, dacă înainte se arăta fără pudoare goală în fața celorlalți, mai târziu a dobândit un sentiment acut al rușinii, ajungând să spună: „Nu vreau să mai fac treaba
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
familiei este folosită în exclusivitate de soțul ei. În aceeași ordine de idei, Sara va vorbi despre prietenul ei din liceu doar ca urmare a unei întrebări directe venite din partea intervievatoarei, punând accentul pe caracterul copilăresc al acelei relații - care contrastează puternic cu toate celelalte tipuri de relații pe care ea le venerează. Al doilea prieten, cel din baza militară, este menționat doar în trecere. Cât despre soțul ei, în afară de faptul că o salvează de pericolul de a rămâne fată bătrână
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
sau PNȚCD) sau un indice de conflict latent în interiorul partidului (conflictul între Ciorbea și Radu Vasile, de pildă). Notați orice incident minor - inclusiv agitația creată în jurul bufetului suedez, al gustărilor de protocol. Avem deja sugestia unui final ironic, care să contrasteze cu banalitățile vehiculate în conferință („Din toată întâlnirea cu vârfurile partidului, nu am reținut decât cafeaua cu lapte și excelentele fursecuri”). Observați, de asemenea, contradicția dintre vorbă și faptă. De pildă, un politician deplânge în cadrul conferinței sărăcia gravă a țării
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
După cum se poate observa din cele două grafice, în timpul săptămânii, cei mai mulți dintre subiecți se uită la TV între una și două ore zilnic, în timp ce în week-end consumul crește, cei mai mulți copii alocând acestei activități între 3 și 4 ore. Aceste date contrastează cu cotele mai reduse de expunere la televizor a copiilor în țările occidentale, atestând faptul că la noi în țară - în proporții mai mari decât în țările europene - copiii constituie un contingent masiv al „marelui public” al televiziunii. Evident că
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
din dreapta. La volan era un bărbat arătos, de treizeci și ceva de ani. Avea o haină de tweed și un pulover galben cu gulerul În V. Cămașa cadrilată Îi era descheiat la gât, dar gulerul erau bine apretat. Îmbrăcămintea formală contrasta cu stilul său lejer. ― Bună, dragă, spuse el, imitând accentul de Brooklyn. ― Mulțumesc că ați oprit. Aprinse o țigară și se prezentă, Întinzându-mi mâna: ― Ben Scheer. ― Eu sunt Cal. Nu mi-a pus obișnuitele Întrebări despre originea și destinația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu ei. Eu am revenit la dreapta Împăratului meu. Un sfert de oră mai târziu, pe dealul acoperit de zăpadă se puteau auzi motoarele suprasolicitate ale tancurilor care abia reușeau să urce panta înghețată. Erau de un albastru închis și contrastau puternic cu omătul imaculat de pretutindeni. "Să le distrugem, Corvium!" Așa și? De unde știi că n-au armură dublă? După cum au urcat dealul aș putea spune că sunt destul de încărcate... Ajungând lângă celelalte două tancuri, părăsite când s-au retras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
lila fusese sugrumată, Maigret se ocupase prea puțin de asasin. Nimic premeditat. Era parcă obsedat de femeia aceea, pe care o revedea stînd pe scaunul galben În fața chioșcului unde cînta fanfara, de fața ei prelungă, de zîmbetul destul de blînd, care contrasta uneori cu duritatea privirii. CÎteva mici nuanțe se adăugaseră acestei imagini după ce vizitase casa din strada Bourbonnais, aflase de șederea ei la Nisa, despre viața la Paris, acel puțin pe care Îl știa, inclusiv cărțile pe care le citea. Sugrumătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
în urmă, la cuburile lucioase de pe pereții fântânii. Bucățile de sticlă încrustate în căptușeala de mas tic, rășină și bitum par să capteze toată lumina soarelui și o reverberează apoi în jurul lor. Formele unghiulare, cu creste în tonuri mai vii, contrastează plăcut cu bordura din cochilii de scoici. Meșterii care au trudit la această fântână au știut să nu multiplice inutil nuanțele. Predomină albastrul închis și roșul ca focul, puse în valoare de puțină pulbere de aur. Își dă seama că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lor. Geme înăbușit. Cum să-i considere altfel decât țăcăniți? — Io mi-s ateu de felul meu, hohotește tare un gladiator, așa că m-am pus sub protecția pizdei. Rufus întoarce iute capul spre namila neagră de lângă el. Doar albul dinților contrastează puternic cu pielea întunecată, în rest e tot numai smoală. Privirea îi alunecă în jos spre șira gul de scoici din jurul gâtului. Se stăpânește cu greu să nu su râdă. Despicătura de la mijlocul fiecăreia chiar că sugerează... — E foarte eficient
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai subtil ce leagă pacea de supremația militară și de expansiunea imperiului. Cu un oftat, își întoarce ochii spre împărat. În calitatea sa de Pontifex Maximus, nu poartă nici un fel de costum caracteristic, cum au ceilalți pontifex. Toga lui albă contrastează strident cu mantia de un roșu inconfundabil a Regelui Sacrificiilor. Îl spionează pe bătrân, pe sub gene. Un actor pătruns de propria-i importanță pe scena vieții. Nu este un om de geniu, dar posedă o calitate rară: instinctul lucrurilor posibile
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
oprise lângă o clădire simplă care adăpostea punctul de control pentru vamă și emigrări, o cocioabă cu pereții din placaj vopsit În verde-mentă. Acoperișul era din tablă ondulată, o reminiscență a arhitecturii coloniale, dar Într-un stil mai ieftin care contrasta cu fostele conace din lemn sculptat construite pentru a servi drept avanposturi coloniale pe dealuri. Metoda prin care prietenii mei erau nevoiți să-și anunțe În mod oficial prezența În Birmania era tot o Întoarcere În vremurile alambicatelor reguli britanice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
hune reale, la adevăratele cuvinte hune care să fi putut reda în mod desăvârșit aceste sensuri. Un caz particular este și cel al terminologiei militare a hunilor: luând în considerare capacitatea remarcabilă demonstrată de aceștia în mai multe ocazii, care contrastează cu obișnuita și simplista reprezentare a armatelor lor ca hoarde dezlânate și greoaie, și ținând cont de faptul că istoricii rețin că alcătuirea acestora se baza pe unități întocmite după sistemul zecimal, am considerat că pot să aplic acestor unități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
multiplele dimensiuni ale personalității lui Ibrăileanu, fie cele structurale, fie cele dobândite. Ideea, și la Ioan Holban - Op. cit.). Opera îl reprezintă pe autorul ei, marcat de eșecul existenței sale, conștient de deficitul de vitalitate. Frumusețea plastică, vitalitatea debordantă a femeii contrastează cu timiditatea organică a bărbatului, accentuată de conștiința bătrâneții și de ridicolul acestei posturi (iubirea între parteneri din generații diferite). Un personaj, bărbat de 40 de ani, ce-și reprimă disponibilitățile erotice este o realitate psihologică destul de curioasă în peisajul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
alte galaxii era impunătoare. Chipul său prelung, palid, Încadrat cu o barbă neverosimil de lungă și subțire, aproape transparentă, care-i crescuse parcă peste noapte, făcându-l să semene de la depărtare cu un sfânt desprins din icoane, precum și ochii Încercănați contrastau cu prospețimea aerului dimineții. Gălăgia pe care o făceau orătăniile În ogradă nu părea să-l deranjeze În nici un fel. Fața lui albă exprima o detașare absolută de tot ce se petrecea În preajma sa. Oaspetele părea pregătit de un drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
din nou liniște. Se auzeau doar fălcile lui Ippolit mestecând nu mai știu al câtelea peștișor sărat. „Dacă și Socrate...“, spuse unul spărgând tăcerea nefirească așternută peste masă. „Da, chiar și Socrate“, făcu Ippolit, abordând un aer de superioritate ce contrasta cu Înfățișarea sa. Subotin avea o nevastă aprigă, care nu prea știa multe și, atunci când se enerva, Îl făcea În toate felurile, aruncând În el tot ce-i cădea la Îndemână. Petrecerea ajunsese, poate și din cauza discuției despre „consoartă“, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
e nevoie și de câte un țap, spuse Extraterestrul cu subînțeles. Stăpâna casei Își plecă rușinată privirea, spre pantofii de lac galbeni ai vizitatorului, Împodobiți cu catarame strălucitoare și pinteni de alamă ce zdrăngăneau la fiecare mișcare a sa. Pantofii contrastau cu pantalonii negri, călcați la dungă, și cu ciorapii de mătase roșii, pe care se vedea Încrustată o diademă reprezentând un vultur cu ghearele Înfipte În spinarea unui miel. „La ce i-o fi trebuit să poarte pinteni, nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
la Zutto’s, lăsând în seama Jinei sarcina de a inventa laude. Chiar înainte să primească oferta asta, John i-a zis să vină să lucreze la firma lui de asigurări, a șoptit Mary cu vocea ei de copiliță, care contrasta puternic cu chipul ei de femeie de vârstă mijlocie. Când i-a cerut chelnerului să-i mai aducă niște sake, omul a fost nevoit să se apropie mult de ea ca s-o audă, gest care-a făcut-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
doi erau amestecați, noi stăteam grupați după zona din care proveneam. Prin tot vacarmul din jur o voce îmi atrase atenția părându-mi cunoscută. Era vocea unei tinere minione, cu păr cârlionțat, toată numai un zâmbet și bună dispoziție, care contrasta cu noi, ceilalți boboci, prin felul său degajat de a se purta. Părea că e acolo de când lumea, că e acasă și că ne aștepta. Era însoțită de doi băieți pe care-i necăjea dându-le câte un șut din
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
noastră, fără trofee. Eram acolo pentru ea ca o oglindă în care se vedea cea mai frumoasă ființă, cea mai dorită și lucrul acesta îi dădea putere să creadă în propriile forțe. Știa să relaționeze cu lumea din jur și contrasta supărător cu ceea ce reprezentam eu, tipul care tace mereu, care vorbește monosilabic și asta numai dacă e întrebat. Polii opuși se atrag... Oare o să mă placă vreodată? Unde e acum? E de serviciu la cantină. Spală vase, servește la mese
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
cum vine spre noi cu o cană de sticlă în mâini și o farfurie de porțelan pe care erau două felii de pâine prăjită pe plită, unse cu un strat foarte fin de unt, cum numai Mătușa știa să prepare. Contrastau cu străchinile noastre și cu fundul de lemn, așa cum glasul ei dulce se deosebea de tăcerea cu care ne-nvățasem eu și Mătușa. Cine a fost Codruț?... întrebă dintr-o dată Liliana, ghicind nelămuririle mele. Își trase scaunul sub ea și
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
un șablon. De o parte și de alta a drumului, rînduite În șiruri de cîte șase, se desfășurau o mulțime de clădiri identice, fiecare avînd patru nivele și cîte șase uși pe fiecare nivel. Fațadele clădirilor erau vopsite În alb, contrastînd puternic cu verdele Închis din jur și scoțînd astfel și mai mult În evidență aspectul geometric al imaginii ce se oferea privirii. Avînd drumul ca axă principală, cartierul de blocuri se extindea ca două aripi uriașe, mai mult pe lățime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]